Arhiva

Stiati ca?

Click pe

http://www.chiroone.net/askthedoctor/index.html <http://www.chiroone.net/askthedoctor/index.html>

apoi
PLIMBA MOUSE-UL PE COLOANA VERTEBRALA…

Pune mouse-ul peste oricare dintre cele 24 de vertebre ale coloanei vertebrale umane de mai jos pentru a afla modul în care fiecare din aceste vertebre este conectata la domenii specifice -, organele şi funcţiile corpului -, precum şi modul în care o subluxatie a vertebrelor poate provoca probleme de sănătate dacă nu sunt corectate.

 

Londra este cel mai important centru politic, financiar şi cultural al Regatului Unit al Marii Britanii şi una din cele mai importante metropole ale lumii. Cu o populaţie de peste 7 milioane de locuitori, Londra este un mix de culture şi unul din cele mai cosmopolite oraşe ale lumii.
Importante instituţii şi corporaţii îşi au sediul aici, dar cea mai importantă moştenire a Londrei sunt obiectivele sale turistice.
Dintre acestea, palatul şi abaţia Westminster şi Biserica Sfânta Margareta au fost incluse în 1978 pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO. Turiştii pot admira în Londra locuri de interes precum Covent Garden, Downing Street, Leicester Square, Piaţa Trafalgar, Piccadilly Circus, Turnul Londrei, Tower Bridge, Catedrala Sf. Paul, Catedrala Westminster.
Milioane de turişti vizitează anual şi Palatul Buckingham, Palatul Kensington, Palatul Westminster, turnul ceasului Big Ben, Royal Albert Hall, Hyde Park şi Greenwich Park, dar şi British Museum, Muzeul Madame Toussaud’s sau Grădina Zoologică.

 

 

 

Casa Poporului are un singur buncăr antiatomic, legat de principalele instituţii ale statului prin 20 de kilometri de
catacombe. Aceste secrete ale Bucureştiului au fost dezvăluite pentru Libertatea de colonelul în rezervă Nicolae Kovacs.

“Ceauşescu voia să demonstreze prin Casa Poporului că e cel mai tare conducător din blocul socialist. Şi a reuşit”, spune colonelul în rezervă Nicolae Kovacs (82 de ani),
omul care a condus partea cea mai secretă a lucrărilor de la Casa Poporului.

Kovacs, absolvent al secţiei de construcţii speciale din Academia Militară, a avut comanda celor 12.000 de militari rezervişti
care au lucrat la acest edificiu gigantic. Colonelul dezvăluie că în Casa Poporului sunt 5.000 de încăperi şi că în subteran
există şapte etaje, ultimul fiind ocupat de buncărul antiatomic al lui Ceauşescu, o incintă cu pereţi din beton de 1,5 metri
grosime, acoperiţi cu o placă de eclatare, care nu poate fi penetrată de radiaţii.

Adăpostul e compus din sala principală, adică punctul de comandă – cartierul general care trebuia să aibă legături
telefonice cu toate unităţile militare din România – şi mai multe apartamente de locuit, destinate conducerii statului, în caz de război.

“Sala principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc şi pe pereţi, cu un sistem de hărţi ale României, în relief. Pentru ventilaţie s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, care au fost încastrate în pereţi. Aveam vreo 12 camere mari cu
filtre de rezervă, stivuite pe rafturi. Acestea au fost singurele componente străine din Casa Poporului”, ne-a declarat Kovacs.

Kovacs a lucrat la toate tunelurile

Ca ofiţer superior specializat în construcţii speciale, Kovacs a lucrat la tot ce înseamnă pasaje secrete realizate în timpul lui
Ceauşescu.

“Este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate în aşa fel încât să se poată circula prin ele cu maşini cu
motor electric. Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia
Militară, pe aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul spre fostul Comitet Central (actualul Minister de Interne din Piaţa Revoluţiei – n.r.) şi unul spre actualul Minister al Apărării. Cele dinspre Piaţa Revoluţiei sunt întrerupte din loc în loc de uşi de şapte tone greutate fiecare, pentru a închide
etanş zona în caz de necesitate. Au fost înglobate în acest sistem şi catacombele mai vechi, realizate în perioada interbelică, cum e cea din zona Cotroceni, a lui Carol al II-lea. Sunt şi multe tuneluri secundare,
cum e cel dintre Casa Poporului şi staţia de metrou Izvor, care probabil că vor fi folosite, la un moment dat, pentru utilităţi
publice”, ne-a explicat colonelul Kovacs.

Unele catacombe, ţinute secrete până acum – mai precis cele situate în zona Pieţei Victoria -, vor fi amenajate pentru parcaje
subterane.

Al doilea buncăr al lui Ceauşescu… a fost
început de Hitler

Concomitent cu şantierul de la Casa Poporului, Kovacs a lucrat şi la clădirile “speciale” din apropiere, actualul Hotel
Marriott şi Ministerul Apărării. “Pe locul ales pentr minister era deja un buncăr cu un planşeu din beton de 1,2 metri
grosime, construit de nemţi prin 1942. De acolo, armata germană dislocată în România avea legătură telefonică directă
cu Hitler. Am încercat să demolăm acea structură, dar era prea greu şi am hotărât să o înglobăm în noul imobil. Aşa a
devenit construcţia lui Hitler al doilea buncăr antiatomic al lui Ceauşescu, care

nu este sub Casa Poporului, cum s-a spus mereu, ci, repet, sub Ministerul Apărării”, a detaliat Nicolae Kovacs.

La mijlocul anilor ’80, colonelul Kovacs (rândul de jos, primul din dreapta) era în relaţii foarte bune cu generalul Ion Coman (rândul de jos, al patrulea din dreapta), consilierul special al lui Ceauşescu la
şantierul Casei Poporului

Casa Poporului este pe locul doi în lume ca
mărime

Casa Poporului, astăzi Palatul Parlamentului, este pe locul doi în
lume ca mărime, după Pentagon, şi are 86 de metri înălţime, de la nivelul solului, şi încă 90 de metri sub pământ. Face parte din zona sistematizată de Ceauşescu, în care
sunt cuprinse Ministerul Apărării, Hotel Marriott, Casa Radio, Casa Academiei şi bulevardul Unirii.

Infarctul miocardic pe înţelesul tuturor Imprimare Email
Cum funcţionează corpul omenesc
Scris de Raul Sandu
Joi, 24 Februarie 2011
InimăCu toţi am auzit de infarct şi probabil că majoritatea îl asociază cu inima, ca fiind o afecţiune gravă a acesteia. Prin definiţie însă noţiunea de infarct nu se referă doar la inimă, ci la orice organ. Orice organ are nevoie de sânge, pe care îl primeşte prin intermediul unor artere.

Arterele, la rândul lor, se împart în ramuri din ce în ce mai mici, în aşa fel încât fiecare celulă să intre în contact cu oxigenul şi substanţele nutritive aduse de sânge. Dacă în anumite situaţii, cel puţin una din arterele care vascularizează un organ este obstruată complet, atunci o anumită regiune a organului respectiv nu va mai primi sânge, iar celulele vor muri. Iar astfel putem vorbi de infarct de miocard (inima), rinichi, splină, plămân, mezenteric (organul afectat e intestinul), etc. În acest articol vom vorbi numai despre infarctul de miocard, deoarece el reprezintă cea mai importantă cauza de deces printr-o singură boală la populaţia ţărilor industrializate.

Infarctul - cum arata inima

 

Ce este inima?

Inima este un organ alcătuit din patru camere: două atrii şi două ventricule. În atriul drept ajunge sângele venos, lipsit de oxigen, din întreg corpul. De aici trece în ventriculul drept, care îl pompează prin artera pulmonară în plămâni, pentru a fi oxigenat. Din plămâni, prin patru vene pulmonare, sângele ajunge în atriul stâng, apoi în ventriculul stâng, de unde este pompat prin artera aorta în tot organismul.

Este evident că şi inima are nevoie de oxigen şi substanţe nutritive pentru a funcţiona, iar pentru aceasta se desprind din aortă două artere coronare, dreaptă şi stângă, care se vor îndrepta spre inimă, la suprafaţa sa. Cea dreaptă aduce sânge mai ales pentru partea dreaptă a inimii, iar cea stângă se împarte în două ramuri principale, circumflexa şi descendenta anterioară, şi aduce sânge mai ales pentru partea stângă a inimii.

Care sunt cauzele infarctului? 

Blocarea unei ramuri din arterele coronare va duce la infarct. Dar de ce să se blocheze arterele coronare? Care ar putea fi cauzele? Bineînţeles că nu este vorba despre un proces brusc.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, din cauza predispoziţiei genetice, a alimentaţiei neadecvate (cu multe grăsimi), a sedentarismului (lipsa efortului fizic), a fumatului, a presiunii sangvine crescute, se pot depune grăsimi pe pereţii vaselor de sânge. Cu cât se vor depune mai multe grăsimi, cu atât pereţii arterelor se vor îngroşa mai mult, lăsând un spaţiu mai mic pentru trecerea sângelui.

Acest lucru nu produce infarct, ci doar o reducere a fluxului sangvin, care în repaus nu se resimte. În anumite condiţii însă, când inima are nevoie de mai mult sânge (efort, frig), prin artera obstruată nu se va putea întâmpla acest lucru, să curgă mai mult sânge. Iar persoana afectată va resimţi o durere în spatele sternului, însoţită de o senzaţie de strângere ca de ghiară, sfâşiere, care iradiază specific în umeri, braţul stâng, până la nivelul ultimelor două degete, şi care va înceta la oprirea efortului. Această condiţie se numeşte “angina pectorală stabilă” şi este semnul faptului că la nivelul unei artere coronare există o placă de aterom (grăsime). Această placă însă, la un moment dat, din cauza forţelor mecanice exercitate de curgerea sângelui sau din cauza mărimii prea mari, se va putea fisura sau rupe. În acest moment, vor avea loc aceleaşi reacţii ca atunci când ne tăiem la nivelul pielii şi se formează un cheag de sânge: se va forma un trombus (aşa se numeşte cheagul care se formează în interiorul vaselor de sânge) care va bloca complet artera, producând infarctul. Bolnavul va resimţi o durere de intensitate mult mai mare ca în angina pectorală şi care nu va mai dispărea în repaus.

Acest mecanism este cel mai frecvent în apariţia infarctului de miocard, însă mai sunt şi alte cauze, dar sunt foarte rare şi nu le voi aminti aici.

În funcţie de mărimea vasului blocat, infarctul poate fi mai grav sau mai puţin grav. Este necesar ca bolnavul să fie tratat cât mai repede cu putinţă, pentru a salva din celulele rămase fără oxigen. Primul gest terapeutic este să i se dea bolnavului o aspirină (care are efectul de a împiedica celulele să se agrege şi să formeze trombusul) şi nişte substanţe care au rolul de a dizolva trombusul deja format. Acest lucru trebuie să se întâmple însă în primele şase ore de la debutul infarctului, după acest interval de timp fiind prea târziu, iar zona afectată fiind scoasă complet din funcţiune.

În anumite condiţii, când infarctul este însoţit de complicaţii (de exemplu tulburări de ritm care fac ca inima să se contracte prea rapid şi ineficient), el poate fi chiar letal. Mulţi bolnavi pot supravieţui, însă având un risc foarte mare ca în viitor să mai facă un al doilea sau al treilea infarct.

Această boală, ca de altfel multe altele, este mai important să fie prevenită. Iar în acest scop trebuie să ne gândim şi să evităm factorii de risc (fumat, sedentarism, obezitatea). Pentru că efectele acestor factori nu se resimt pe intervale scurte de timp, ci pe intervale lungi, când poate fi prea târziu, iar calitatea vieţii va fi foarte mult înrăutăţită.

Scris de Raul Sandu

http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/1391-infarctul-miocardic-pe-intelesul-tuturor.html

 

 


Vestea bună

Institutul Cultural Român derulează un proiect preţios (estimat la 7 milioane euro) considerat proiect de prioritate naţională şi chiar necesar de vreme ce vizează imaginea României în străinătate prin valorile istoriei sale.
“România Medievală” se doreşte a fi o expoziţie itinerantă de circa 1300 de piese din secolele V-XV, un chip istoric, o carte de vizită destinată Europei.
Directorul proiectului este un elveţian, prieten al României, Laurent Chrzanovski.

Vestea proastă

Anul trecut s-a publicat, într-o ediţie de lux, prezentarea proiectului, în două volume. Primul cuprinde, tradus în trei limbi de circulaţie, un text de 30 de pagini prezentând partea teoretică a proiectului, ideile, teoriile, conceptele care stau la baza lui. Al doilea volum prezintă planuri, fotografii, piese arheologice, adică partea grafică, realizată cu sprijinul mai multor instituţii din ţară care au trimis materiale grafice şi cărora li se aduce mulţumiri, etc.
Această carte a apărut astfel cu trei ani înaintea deschiderii expoziţiei care va avea loc în 2013. Deci, până una-alta, proiectul are un text de 30 de pagini şi nişte imagini adunate din toată ţara.

Textuleţul e prefaţat de Theodor Baconsky, ministru de externe şi Horia Roman Patapievici, director ICR.

Ei bine, dragii mei, trebuie să vă spun că textul de prezentare a proiectului realizează o performanţă incredibilă, aceea de a scoate din coşul de gunoi al istoriei teoria lui Roesler publicată în Tratatul de istorie din 1960, de a o ambala în istoria migraţiilor şi de a o prezenta drept istorie a românilor, din care, aţi ghicit, românii lipsesc. Şi făcătura asta a fost publicată în trei limbi de circulaţie, în ediţie de lux, sub înaltul patronaj al preşedintelui României.

Unde e scandalul?

In prezentarea evului mediu-timpuriu, mai precis, secolele V-XI.

In tot, dar mai ales în partea teoretică, un amestec Molotov de doar patru pagini (p. 9-13) care aruncă în aer prin impostură şi amatorism un mileniu de istorie. Şi ca să ne intre bine în cap, textul se repetă într-o formă detaliată şi la pag. 17-23. Pe scurt, acuz:

1) Perspectivă unilaterală şi tendenţioasă. 
Istoria medievală a României desfăşurată pe parcursul a mai mult de o mie de ani, poate fi privită plenar (adică social, economic, cultural, politic) sau unilateral. Istoricii români o tratează plenar, racordându-şi întotdeauna studiile la context şi la întreg.
Autorii proiectului ,,România medievală, au ales o perspectivă unilaterală, doar politică, şi nici aceea în totalitate ci doar migraţiile, colonizările şi ocupaţiile temporare. Aşa că, au înşirat 17 populaţii ca participante la istoria medievală a României: sarmaţi, alani, avari, huni, goţi, vizigoţi, ostrogoţi, gepizi, lombarzi, maghiari, bulgari, pecenegi, cumani, mongoli, saxoni, secui, otomani. Pentru fiecare se face o scurtă descriere. Aşa că pentru elementul românesc nu mai este loc. Despre dacii liberi se spune foarte puţin şi doar despre migraţia unora în Europa. Despre geţi nu se scoate o vorbă, deşi teritoriile locuite de ei au rămas în mare parte libere, neincluse în provincia romană.

2) Nu se face precizarea că aceste migraţii au afectat doar anumite segmente de timp şi doar anumite regiuni, unele aflate în afara României de azi şi că au avut doar un efect colateral.

3) Deşi o bună parte din piesele viitoarei expoziţii provin din cercetări arheologice, nu se face nici o referire la cele câteva sute de aşezări şi necropole medieval-timpurii cartate în România, dintre care 200 cercetate parţial sau integral. Sunt promovate însă opinii şi teorii din anii 1960, lipsite azi de orice fundament ştiinţific cum ar fi:
a) Extinderea Primului Ţarat Bulgar până la Carpaţi, de o parte şi alta a Dunării.
b)Sinteza româno-slavă din secolele IX-XI.
c) Creştinarea regiunilor nord-dunărene de către bulgari.

Aceste baliverne lansate prin 1960 sunt azi de râsul specialiştilor. Din nefericire, ei nu au fost consultaţi şi europenii le vor lua de bune. ,,Sângele apă nu se face ,, aşa că Chrzanovsky l-a promovat pe Roesler.

4)Textul abundă în confuzii istorice din care unele grave. De pildă:

a) Se confundă termenul de,, naţiune,, sinonim cu cel de etnie sau popor cu acela de ,,stat naţional,,. Şi un copil de gimnaziu ştie că statele naţionale europene au fost constituite la începutul secolului XX, deci sunt tinere, însă naţiunile lor au o vechime milenară. Chiar de aceea se numesc naţionale, că sunt constituite pe baza principiului naţional. Nu statul a creat naţiunea, ci naţiunea creează statul.

Doar că autorul proiectului scrie negru pe alb:
,,La toate acestea se adaugă o enigmă filologică şi istorică de anvergură, care constă în faptul că această ţară, care nu s-a constituit decât foarte recent ca naţiune… a reuşit să îşi făurească o limbă şi o identitate proprie.,,(p.9). Aţi citit bine! Şi nerozia e scrisă sub patronajul preşedintelui României.

Se confundă Dunărea de Jos cu Nordul Mării Negre.
b) Se mai scrie la p. 19 că maghiarii au migrat către Pannonia din apropierea Dunării de Jos. In accepţiunea europeană Dunărea de Jos sau Inferioară ţine de la Baziaş la Sulina. Adică, ungurii au migrat din Ţara Românească? A auzit vreodată autorul de Atelkuz, aflat la Nordul Mării Negre?

c) Găsim datări greşite şi teritorii atribuite aiurea.

Scrie că la sf. secolului al VII-lea teritoriul actualei Românii era împărţit între pecenegi, bulgari şi maghiari. Este o minciună sfruntată. La acea vreme cele trei popoare erau antrenate în Imperiul Khazar de care autorul nu scoate o vorbuliţă. Un trib bulgar de 20000 oameni ajunge d-abia la 684 în Onglos, trece în Imperiul Bizantin şi se aşează în Tracia. Atâta tot!

Spune că avarii au primit de la bizantini sarcina de a supune ,,întregul spaţiu balcano-danubian şi Balcanii,,. O mare bălărie! A auzit vreodată impostorul de războaiele bizantino-avare? Şi că una dintre bătălii a fost pierdută tocmai datorită strigătului ,,Torna, torna, fratre,, interpretat ca o retragere, în sensul ,,Intoarcete, intoarcete, frate!,, primele cuvinte româneşti menţionate de istorie. Cine erau cei din armata bizantină care vorbeau şi înţelegeau româneşte şi luptau împotriva avarilor, domnule Chrzanovsky? Care din cei 17 migratori cu care umpli tu istoria medievală a României?

d) Nu se cunosc termeni consacraţi în literatura de specialitate. Astfel Scaunul patriarhal al Constantinopolului, unul din pilonii importanţi ai Ordodoxiei devine Marea Biserică din Constantinopol. (p.23).

Transilvania e prezentată drept provincie politică a regatului Ungariei. Aţi auzit vreodată termenul de ,,provincie politică,,? Eu îl aud prima dată acum.Provincia este fie o regiune determinată istoric,fie una delimitată administrativ. Ce înseamnă provincie politică?

Mă opresc aici cu criticile. In defintiv, greşelile, erorile, confuziile sunt mult mai multe, inclusiv dezacorduri gramaticale.

Textul cuprins în acest volum nu se ridică nici măcar la nivelul unui referat de seminar din timpul studenţiei mele. Nu are nici o bază ştiinţifică. E o viziune personală a cuiva, din nenorocire, prezentată lumii întregi.
Un răspuns adecvat la o aşa nerozie ar însemna zeci de pagini. Nu am timp de aşa ceva.

Le pun autorilor o singură întrebare. Migratorii pe care îi vântură ei ca fiind ,,România medievală,, aveau o cultură de stepă. România are doar 30% stepă. Restul de 70% sunt munţi şi dealuri. Unde este populaţia care a locuit 70 % din teritoriul României?Elveţianul Chrzanovsky ale cărei legături cu Moscova sunt cunoscute ar fi trebuit să ştie că acolo există un departament de studiere a culturii stepelor. Dacă literatura de specialitate românească îi pică greu, îi recomand să parcurgă bogata şi documentata bibliografie rusă care, îl asigur eu, a depăşit de mult viziunile înguste ale anilor 60.Aşa cum cercetările arheologice din ultimii 50 de ani au dovedit de mult falsitatea teoriilor istorice aduse de tancurile de ocupaţie sovietică.

Concluzie

ICR continuă să arunce sume fabuloase în proiecte păduchioase. Cred că doar demiterea grabnică a lui Patapievici ne mai poate scăpa de proiectele scandaloase alese parcă să ne compromită definitiv ca naţiune, cultură, stat. In definitiv, cine este acest individ?

Emilia Corbu


 

 Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru – fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, si sa ma reped pina la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: “Este trist sa stai de vorba cu “profesori universitari in arheologie” care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii”. A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele “arsuri”), fara o echipa solida multi – disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: “Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu – absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu “Dacii” – pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de indragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede “Acasa” in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc pe Daci ori pe urmasii lor.”

 Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica – cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: “Ospetele Nemuririi”, “Enigmele Civilizatiei Dacice”, “Fierul-Piatra, Dacii-Timpul”, “Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice”, publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si … dispare. “Ei, asa or fi legile pe aici” si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe “tovarasii” arheologi care vin, iau si … pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou “echipa” de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da “cadou” si lui Andrei … un Cui Dacic “cu tema” sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume.

 Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca “tema de lucru”, care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O “Minune Antica”, care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.

 Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala “dacica”, ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia “Cuiul lui Pepelea” si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:

1. suprafata – Magnetita “Fe3O4″

2. oxid de fier “FeO”

3. alumo-silicati.

 Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de “domene”, unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este “ciudatenia”, sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar … in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!!

 Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o “mica” armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce … citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului … 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.

 Ca dacii ne-au lasat mostre de “civilizatie” extraordinara ca:

- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani

- Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre – cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.

- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea “asa ziselor cetati” din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.

 Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel “profesoral” de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel “Cui al lui Pepelea”, spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!

 Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica “Eu ma grabesc sa curg” (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in “Zona Sacra” a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti?

 Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca “Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune “buna ziua” de fapt spune “Bun e Dyaus”. El Dyaus Pitar (pitar – cel ce aduce pita – in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si … in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii “the chosen people”.

 “Bun e Dyaus” domnilor daco-romani, trezitiva si va redescoperiti trecutul pina nu vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi.

 

(Dr. Napoleon Savescu)

 

 

 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 68 other followers