IDENTITATI STRICT SECRETE : PE URMELE LUI PACEPA

Aurel I. Rogojan

Dialog cu un om care nu exista

Istoria serviciilor secrete de pretutindeni abunda de exemple privind punerea in executare a sentintelor de condamnare la moarte pronuntate de justitie impotriva tradatorilor refugiati  pe teritoriul altor state si sub a caror protectie se aflau. Exista, de asemenea, o bogata cazuistica in care tradatorii au fost rapiti si adusi, in colete diplomatice sau in alte modalitati, in tarile pe care le-au tradat, date fiind, pe de o parte, exigentele infaptuirii justitiei, iar, pe de alta parte, interesele serviciiilor de securitate de a clarifica, pana in cele mai mici detalii, circumstantele si consecintele actelor de tradare, precum si pentru a fi de luare aminte celor care ar fi avut  intentii  sa se puna in slujba unor puteri straine.

Putem vorbi chiar si de un top al serviciilor secrete care si-au facut o regula din prinderea si pedepsirea tradatorilor fugari, denumiti, cu totul impropriu, “defectori”. Asa de exemplu, serviciile speciale israeliene nu concept sa inchida vreun caz de spionaj-tradare fara aducerea in Israel a tradatorului fugar. La fel si in ceea ce priveste recuperarea agentilor proprii condamnati de statele impotriva carora au actionat. Nu conteaza care sunt aceste state. Maiestria cu care au fost concepute operatiunile de inselare a vigilentei protectorilor tradatorilor si ingeniozitatea solutiilor de aducere a vinovatilor in Israel au devenit “suport de curs” in marile scoli de spionaj si contraspionaj ale lumii. Desigur, cu mult inaintea aparitiei serviciilor israeliene, Ohrana, Ceka, NKVD-ul, K.G.B-ul in Rusia, TEWU in China, au excelat si ele in asemenea operatiuni.

Romania are,la randul ei,o lunga si nefericita experienta a tradarilor de tara,din care,din pacate, nu s-au desprins inca suficiente concluzii si invataminte pentru prezent si viitorime.

In Centrala Serviciului Extern al Securitatii a existat un Grup Operativ Special de Actiune Acoperita Externa, care avea misiunea pregatirii punerii in aplicare a sentintelor  definitive de condamnare la moarte, pronuntate de justitie.

Ofiterii care au facut parte din acest grup au identitatile strict secrete. Ei sunt “oameni care nu exista”… Prilejul de a avea astfel de interlocutori este cu totul exceptional. In cele ce urmeaza, vom prezenta dialogurile avute cu “un om care nu exista”.  Asemenea tuturor cazurilor de “oameni care nu exista” si interlocutorul nostru a fost acoperit cu mai multe nume de cod, dintre care a ales,  pentru  a se prezenta cititorilor, pe cel mai preferat : “Tiberiu Cenadeanu “

A.R.:   – Domnule Tiberiu Cenadeanu, in a doua jumatate  a anilor `8o  stiu ca v-ati ocupat incidental si de o reevaluare a situatiei tradatorilor Romaniei aflati sub protectia puterilor straine, pentru ai caror arginti si-au incalcat juramantul de credinta. Ati inaintat atunci sefului Departamentului Securitatii Statului si un “album“ cu cei in cauzaMai retineti care era numarul lor si in ce interval de timp savarsisera actele de tradare ?

T.C. : – Da… Erau cateva zeci de tradatori, din randul fostilor cetateni romani care, aflandu-se in interes de stat in alte tari, “au trecut de partea inamicului”. Lumea era atunci divizata in doua sisteme politice si doua aliante militare, situate pe pozitii ireconciliabile, fiecare dintre parti calificand astfel asemenea fapte. Perioada avuta in vedere incepea in anii`50 si se incheia cu cel mai recent caz de tradare  …

A.R. : – Din ce categorii de ocupatii proveneau tradatorii ?

T.C.:  – Aveam o ierarhie a prioritatilor de care ne ocupam cu precadere. Personalitati publice importante din domenii strategice, fosti conducatori de institutii, cercetatori, inalti ofiteri din armata, asa zisi detasati in ministerele si sectoarele economice in legatura cu apararea, care au fost racolati de servicii de spionaj pentru a intra in posesia secretelor detinute. Ponderea nu era reprezentata, asa cum s-a incercat a se acredita, de fosti ofiteri  din Serviciul Extern al Securitatii. Aceasta categorie nu detinea cele mari secrete, din care puterile straine sa obtina avantaje strategice, economice ori tehnico-stiintifice. Consecintele tradarii lor se limitau, cel mai adesea, la operatiunile in care erau introdusi si un eventual impact politic,  cum a fost cazul lui Pacepa.

 

A.R.: –   Dosarul operatiunii de urmarire a tradatorilor fugari pe care l-ati prezentat era actualizat si sistematizat, cu memorandumuri cronologice cat mai exacte cu putinta, ceea ce demonstra ca situatia lor era relativ binecunoscuta. In pofida acestei realitati, din cate imi aduc aminte, nu retin sa se fi pus in executare nici-o sentinta de condamnare de la moarte si nici nu a fost adus in tara vreun tradator.

T.C.:-   Ati retinut corect.

A.R.:- Atunci cum trebuie inteles acel impresionant efort informativ ( si nu numai !) de a-i urmari, in conditii uneori foarte grele si riscante, fara a face ceea ce alte servicii nu ar fi ezitat ?

T.C.:-  Nu-i urmaream pentru punerea in aplicare a sentintelor ori pentru a-i rapi si aduce clandestin in tara. Obiectivul imediat vizat era protectia personalului misiunilor permamente ori a delegatiilor Romaniei in strainatate impotriva eventualelor incercari de a actiona impotriva lor. In situatii speciale determinate, respectiv vizite de nivel inalt ale oficialilor romani – seful statului sau primul ministru- se colabora cu autoritatile tarilor respective. Noi le ceream nominal ca cei in cauza sa fie “asigurati” pe timpul prezentei delegatiei oficiale, iar sefii politiei ori ai serviciilor de securitate ne garantau ca nu vor ajunge nici macar in preajma spatiilor securizate.

A.R.: – Exista, totusi, afirmatii privind atentate, angajari de mercenari ai mortii, rapiri… Cazul fostului capitan Serban, in Elvetia, membri ai emigratiei romane anticomuniste…

T.C.: – Dumneavoastra cam stiti cum au stat lucrurile… sau cele mai multe dintre ele…

A.R.:-  Principial, daDar de la principii la practica, mai pot interveni si necunoscute. Realitatile din New Jersey sau New South Wales raportate nivelelor ierarhice superioare, treceau prin mai multe filtre de gandire, fiecare incercand, inainte de a raporta, sa intuiasca de ce i se cere sa raporteze, ce stie “seful mare”, de intreaba chiar de acea chestiune. Mentalitatea aceasta tine de natura umana, este in “firea lucrurilor”, asa ca o marja a distorsiunii realitatilor trebuie prezumata.

T.C.: – Au fost doua maniere de abordarea a operatiunii de control asupra tradatorilor fugari.  Prima: pana la tradarea lui Pacepa, cel care a si coordonat operatiunea pana in monmentul in care a dezertat si si-a vandut tara si onoarea.  A doua:   dupa evaluarea tradarii lui Pacepa si, mai nuantat, cand Tudor Postelnicu l-a determinat pe generalul Plesita, iar acesta a incercat – cu consecinte nefericite pentru el, in primul rand, sa “dinamizeze” monitorizarea statica si sa dea unele semnale, cum ca “mana lunga a revolutiei i-ar ajunge pe tradatori oriunde s-ar alfa ei”. Asa cum pe Trotki l-a ajuns in Mexic. Plesita nu s-a gandit la modul serios sa faca asa ceva, dar in 1988 se inregistrasera, statistic, cele mai multe dezertari si tradar din radul ofiterilor aflati in misiuni externe, in numar de opt. In contextul respectiv,  a apreciat ca  trebuie sa potentializeze pericolul si sa obtina rezultatul dorit prin exercitiul amenintarii, nu al actiunii propriu zise. El s-a laudat, dupa 1990, mult si necontrolat pe aceasta tema, ca si cum inca nu si-ar fi iesit din rol. Asta a facut rau in planul perceptiei publice, mai putin avizate… Va trebui sa aducem lamuririle necesare. Trebuie retinut ca nici-o persoana nu a fost rapita si nici-o sentinta de condamnare la moarte nu s-a pus in aplicare.

   Pacepa a conceput controlul tradatorilor fugari ca baza a aplicarii solutiei finale, dar nu a obtinut acceptul lui Nicolae Ceusescu, care a pus mai presus interesele politice majore, respectiv crearea, mentinerea si consolidarea relatiilor bilaterale. Ceausescu  realiza valorea simbolica a acelor sentinte capitale, care stigmatizau  si serveau de lectie in interior, dar nu s-a gandit niciodata sa pericliteze raporturile diplomatice ale Romaniei de dragul aplicarii legalitatii socialiste fata de un nemernic tradator. Acesta este purul adevar.

 

A.R.:- Este de presupus ca asemenea operatiuni nu lasau indicii  care sa implice statul roman…

T.C.:-  Daca victimele erau romani nu se putea sa nu apara banuieli.

A.R.:-   Au existat versiuni privind disparitia lui Pacepa si substituirea sa cu o “fantoma”, iar cu privire la disparitie, de asemenea, erau acreditate mai multe posibilitati: ascundere definitiva, moarte, rapire de catre rusi etc.

T.C.:-   Unele din aceste versiuni erau parte a operatiunii de protectie. Exista o “dublura” Pacepa, care este, in realitate personajul activ, cu aparitii relativ frecvente in spatiul comunicarii publice. Pacepa, cel real, a fost foarte putin folosit si in elaborarea, de exemplu, a cartii “Orizonturi rosii”. Altfel, nu pot fi explicate numeroasele inexactitati, care pot fi sesizate cu usurinta si pe care persoane implicate de relatarile sale le combat. Ori, Pacepa nu ar fi acceptat sa riste credibilitatea spuselor sale pe seama unor afirmatii gratuite. O parte a debriefing-ului realizat pe parcursul catorva ani, impreuna cu date specifice obtinute din alte surse, a fost incredintata unor redactori de serviciu ai “departamentului de razboi politic”, care continua sa lucreze sub identitatea lui Pacepa.

A.R.: –  Memorandumul monitorizarii lui Pacepa era impresionant… Lasa impresia ca ati ajuns foarte aproape de el.

T.C. :- Inca nu pot sa spun cat de aproape, dar am ajuns foarte aproape si am ramas in “ariergarda” lui pana in ultimul moment…

 Acum, dupa trecerea anilor realizez cat de riscanta a fost operatiunea si cu ce pericole ne-am confuntat. Am simtit, adeseori“in coasta noastra” dispozitivul de protectie pe care K.G.B-ul  il asigurau lui Pacepa, cunoscut fiind ca rusii au aflat de intentia, pe care Ceausescu o avea la un moment dat, de a pune sentinta de condamnare in aplicare. Carlos a fost convocat de legaturile sale superioare de la la Moscova, unde i s-a cerut sa nu execute sentinta… Carlos a negat ca ar fi fost angajat de Ceausescu. Rusii, totusi, au insistat sa nu dea curs vreunei propuneri in acest sens, daca va fi solicitat din partea lui Ceausescu sau de altcineva.

A.R.:- Stiu ca ati patruns in dispozitivul interior de securitate de la domiciul lui Pacepa. Puteti sa oferiti niste detalii ?

T.C.:- Ne-a reusit o operatiunea de infiltrare, sub steag strain, de toata frumusetea.Pacepa facuse candva un important serviciu lui Tito, livrandu-i niste opozanti din R.F.Germania,pe care i-a atras la Bucuresti… Asa ca am exploatat acest fapt si o croata, Maria Iskra din Rijeka, cu  bune si inalte recomandari, a ajuns  menajera lui Pacepa. Din acel moment, am avut constant informatii din imediata apropierea tintei.

     Apoi, un agent dublu romano-rus, pentru a acredita ideea ca doar Securitatea l-ar urmari pe Pacepa, a transmis legaturii sale din Romania unele informatii despre locul unde se afla Pacepa ( Arlington –Vienna ) si fotografii ale Mariei Iskra in incinta resedintei lui Pacepa. Ar fi urmat, apoi, ca Maria Iskra sa fie contactata ca din partea Securitatii Romaniei si cu documentatia respectiva sa-i informeze pe americani despre pregatirile avansate privind lichidarea lui Pacepa… Bizar sau nu, aceleasi informatii si fotografii le-am primit si din sursa americana, care probabil anterior le-a dat K.G.B-ului si de la K.G.B au ajuns la noi. A fost un “joc operativ”, caruia a trebuit sa-i contrapunem suficiente masuri de aparare fata de riscurile la care eram expusi.

Spre sfarsitul anilor `80 , Maria Iskra s-a repatriat. Aceleasi surse au facut sa ne parvina adresa ei din Jugoslavia, unde putea fi contactata.

A.R.: – Credeau ca …

T.C.: -Au crezut degeaba.

 

A.R.:-Cu privire la noile identitati si fizionomii ale lui Pacepa ati avut in analiza si evaluare mai multe versiuni, iar prin eliminare ati ajuns la ipoteza de lucru care…

T.C.:…Care ne-a facilitat patrunderea in spatiul securizat asigurat de americani. Si acolo, surpriza cea mare a fost sa constatam ca altii, care erau interesati in protejarea si nu lichidarea lui Pacepa, ne-o luasera deja inainte si-l supravegheau mult mai strict. Din acel moment, noi am inteles ceea ce trebuia si am evaluat si riscurile.

 

A.R.:- Ati abandonat ?

 

T.C.:-Nu chiar, dar trebuia sa evitam alte surprize ce ne puteau fi pregatite.

A.R.:-  A dorit Ceausescu moartea lui Pacepa ?

T.C.:   Teoretic, da. Voia ca Pacepa sa simta permament pericolul. Practic nu ar fi ingaduit-o,  fiindca avea inteligenta politica si realiza consecintele. Lui Ceausescu i-a fost teama, la un moment dat ca, daca nu este omul lor, rusii l-ar putea lichida , ca sa se arunce vina pe el.

A.R. :   A fost omul rusilor de la inceput si de ei nu putea scapa.

T.C. :   Da, el a fost orientat in alegerea carierei de catre prietenii sovietici ai tatalui sau. Concret, un militant al Cominternului a intervenit pentru angajarea in Securitate, deoarece, initial, fusese respins pe motiv de dosar. Tatal sau lucrase la reprezentanta Ford in Romania, iar juniorul Pacepa activase in YMCA ( “Asociatia Tinerilor Crestini”, cunoscuta si ca “Organizatia Amicii S.U.A”).Aceste antecedente i-a facut pe unii sa creada ca Pacepa era al americanilor. Fals.

 Ulterior, rusii l-au ajutat sa promoveze in ierarhia spionajului, fara a avea aplicatie pentru domeniu. A lucrat nemijlocit, in tara si afara, cu inalti ofiteri ai spionajului sovietic. Este de presupus ca americanii nu l-au crezut, daca a afirmat altceva.

     Nu trebuie sa mai existe vreun dubiu ca Pacepa a lucrat in Romania pentru K.G.B. si am sa expun cateva argumente in acest sens :

  • In 1978, in urma unui control efectuat de generalul Alexandru Danescu, succesorul lui Doicaru la conducerea Directiei Generale de Informatii Externe, s-au descoperit mari delapidari coordonate de Pacepa si cativa acoliti ai sai pusi cu totii pe capatuiala. Ceausescu urma sa-l destitue pe Pacepa si sa-l defere justitie militare. Pentru a-l salva, K.G.B-ul a regizat dezertarea  si predarea la americani;
  • Ca dovada ca Pacepa, la data tradarii, nu  era recrutat de americani, pledeaza, printre altele, lipsa sistemului de legatura cu C.I.A., prin care sa se realizeze recuperarea in caz de pericol.  Dupa ce s-a deplasat oficial in R.F. Germania, recurgand la o inselatorie – pretextul tratativelor cu Concernul Fokker pentru avionul mediu-curier –  Pacepa l-a contactat pe Rolf Spitra,  un agent dublu, al sau si al Serviciului de Informatii al U.S. Army, pentru trupele dislocate in R.F.G., caruia i-a cerut sa-l puna in legatura cu partea americana, ceea ce s-a si intamplat. Daca era deja agent al C.I.A., atunci trebuia sa aiba un sistem de legatura prin care sa-si cheme ofiterul de caz la contact. Asa cum se practica, orice agent secret, mai cu seama unul de valoare, aflat in “teritoriul inamic” este dotat cu cu un”plan de actiune pentru salvare in caz de pericol”;
  • In R.F. Germania, Pacepa “s-a predat” la o baza militara a S.U.A., oferindu-si serviciile de tradator unei agentii rivale C.I.A, “Defense Intelligence Army”.  Din nou, daca Pacepa era deja agentul americanilor, trebuia ca ofiterul de legatura sa vina sa-l preia de la baza, ceea ce nu s-a intamplat. A fost, in schimb, adus urgent la baza atasatul aero al Ambasadei S.U.A la Bucuresti, care il cunostea pe Pacepa de la activitatile protocolare oficiale, pentru a-l identifica pe proaspatul tradator si a confirma ca “este  un peste mare”. Dupa identificare, atasatul  si o garda de puscasi marini l-au insotit pe Pacepa in avionul care l-a depus la Baza militara aeriana Andrews din proximitatea Washingtonului.

A.R.:-  In S.U.A. ati fost numai pe urmele lui Pacepa sau  si a dublurilor sale ?

T.C.:-   La un moment dat, urmaream trei obiective, dintre care unul era, fara sa stim cine, Pacepa.  Apoi, am reusit sa-l alegem, dar pentru deruta nu i-am lasat nici pe ceilalti doi.

A.R.: –   Cine realiza supravegherea?

T.C. : –   Un lant de detectivi profesionisti, mercenari internationali, angajati sub diferite ptetexte, folosindu-ne de mai multe “steaguri straine”

A.R. : –   Si care puteau sa si…

T.C. : – …   Cu tariful corespunzator, imediat.

A.R..: – Daca nu ma insel, Dana Pacepa si sotul ei, sculptorul Radu Damaceanu, nu s-au bucurat de o prea buna primire din partea lui Pacepa…

T.C. : –  Fac o desvaluire a unui fapt pana azi inedit. La un moment dat, li s-a permis Danei si sotului ei sa mearga in S.U.A.  S-au intors dupa doua saptamani…  Dezamagiti. Ei ar fi motivat ca “tata a fost de nerecunoscut (… ) ne-a cerut sa ne gasim de lucru, sa nu stam pe capul lui …”

Daca Pacepa ar fi fost ce se afirma, americanii l-ar fi rasplatit regeste si copii nu-i  erau o povara.

A.R. :-    Ati afirmat ca ati fost pe urmele lui Pacepa, pana in ultimul moment.  Cand a fost acel “ ultim moment “ ?

T.C. : –   Cand Pacepa, cel real, nu a mai aparut, dupa o spitalizare de cca. sase luni. Daca nu a murit,  probabil a ajuns si el unde s-a retras,  si intru cele vesnice, tovarasul general-maior Kim Philby, Erou al U.R.S.S. 

A.R. : –  Dar generalul Pacepa, cel reabilitat si pensionar al statului roman…

T.C. : – …Un om care nu exista !

     Fisa

                             privind pe tradatorul Pacepa Mihai

-Nascut la 28 octombrie 1928 in Bucuresti

– Origine sociala : muncitoreasca

– Casatorit, un copil

– Studii: Facultatea de Chimie Industriala

– Profesia de baza: inginer chimist

– Cunoste limbile straine germana si franceza

– Incadrat in Ministerul de Interne la 19 februarie 1951 cu gradul de sublocotenent

– Parintii: tatal a fost tinichigiu exclus din partid in 1949 pentru atitudine nejusta fata de muncitori si ca a fost omul patronului la atelierele ” Leonida”; a decedat in 1952

– Mama casnica, neincadrata politric, a decedat in 1953

A tradat in 28 iulie 1978 cand se afla in misiune in RF Germania, de unde a fost dus in SUA si anchetat de CIA. In prezent se afla in protectia CIA care il foloseste pentru: organizarea de provocari si actiuni dusmanoase impotriva RS Romania.

Detinem informatii ca la oferta unei firme ( edituri ) americane coordonata de CIA isi pregateste publicarea memoriilor in schimbul sumei de 250000 de dolari.

Dupa tradare a fost supus unei operatii estetice, poarta barba si mustati tunse scurt.

Domiciliaza sub identitatea de Paul Montaigne in apropierea Washingtonului, cartier Convington Heed. 1800 Rupert av. Mc Clean, intr-o zona locuita si de cadre CIA. Poseda un imobil cu doua nivele prevazut cu sisteme de avertizare – alarmare si are paza permanenta la aceasta.

Foloseste autoturismul cu nr. Va-UKP-980.

Ca menajera personala este folosita numita Iskra Maria, de origine iugoslava, angajata CIA care este dirijata de regula si spre alti tradatori romani ( Horodica, Nicola, Rauta).

Cu sentinta nr. 52 din 17 august 1978 a Tribunalului Suprem – Sectia Militara a fost condamnat la moarte si confiscarea totala a averii.

Este in atentia Compartimentului special, nou constituit, pentru a se aplica hotararea judecatoreasca.

(Din fisa biografica a generalului Ion Mihai Pacepa realizata de Centrul de Informatii Externe, noiembrie 1981)

 

Anunțuri
3 comentarii
  1. interesant si ca istorie si ca „fabula”: care este adevarata fata? si ma gandesc la toti, nu numai la el…

    • Adevărata fata cred ca nu o știe nimeni!Eu nu am stiut spre exemplu ca PACEPA a avut o servitoare croata……Oricum ,PACEPA tot un pui de cățea rămâne.Daca „ne merge asa de bine „și lui i se datorează.Si altora de teapa lui CRISTOIU „părintele jurnalismului modern în ROMANIA ,in fapt un lingau cu limba ascuțita care imediat după revoluție se apucase „sa mănânce” in EXPRES MAGAZIN ,despre afacerile cu armament ale ROMANIEI.Pai noi luam o grămadă de bani din aceste afaceri. Trenul de la CUGIR avea 18 vagoane.Va dați seama câți muncitori erau.Parca alții nu vindeau armament.Il găsise pe CRISTOIU dorința de pace si bunăstare în lume!

  2. unul a spus:

    Mda. Un alt securist pus de SRI sa ne „explice” cum stau lucrurile sa nu cumva sa ne prosteasca Pacepa… Romania e condusa de securisti si vad ca unii chiar pun botul la vrajelile acestui spion care chipurile e patriot nu „tradator” ca Pacepa… Fiecare are dreptul la o opinie dar mi-e mila de romanii care desi au mai multa libertate si acess la infinit mai multa informatie decat am avut noi, nu sunt interesati sa afle adevarul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: