PROFESORUL DE MATEMATICA , VIRGIL OLARU

A trecut cam multa vreme de când nu am mai scris cațe ceva la rubrica mea draga ” HALL OF FAME”. Bineînțeles ca este vorba de galeria oamenilor de seama din CUGIR.Nu mai explic acum ce înseamnă pentru mine „oameni de seama „. Reamintesc doar ca apreciez foarte mult pe cei care au făcut ceva pentru acest micuț și frumos oraș sau care măcar pentru faptul ca au spus acolo peste mari și tari ,unde au ajuns faimoși , au menționat doar  ca s-au născut la CUGIR.
De ce vreau sa scriu despre profesorul de matematica VIRGIL  OLARU? Pai va răspund imediat! Prin  anii 80′ când  dragostea m-a adus pe mine pe aceste meleaguri , mi-a fost dat sa citesc în ziarul SCÂNTEIA , la rubrica „FAPTUL DIVERS ” care alături de o mica rubrica de sport și pagina externa era cam tot ceea ce se putea citi din acel ziar o știre incredibila. Se spunea la acea rubrica din  cel mai citit ziar din ROMANIA ca o clasa întreagă de la un liceu din CUGIR , clasa al cărei mentor era un profesor de matematica care era de loc de prin munții APUSENI , a intrat la facultate. Si ce era neobișnuit în asta  o sa sara ciutanii și ciutele din tânăra generație? Pai era dragii  și dragele moșului pentru ca pe vremea aceea  nu erau în ROMANIA doua facultăți pe metrul pătrat. Si fără sa jignesc sau sa supăr pe cineva, nici diplomele nu se cumpărau  , scuzați am vrut sa spun ca nici facultățile cu plata nu existau. Si câți copii valoroși nu și-au ratat cariera . Cine nu intra la facultate nu era nici un prăpăd . Mergeau la școala profesionala.Sau postliceala ca si acolo se intra greu! Ei dar astea sunt amintiri! Cu alte cuvinte nu toți copii se făceau doctori, ingineri, profesori ,politologi sau profesori .Era nevoie si de personal mediu. Asa se face ca revoluția si etapa post revoluționară ne-a găsit cu forta de munca foarte bine pregătita. Si scolile profesionale se cautau.Pai cati tineri cu profesionala terminata au trecut pe mana lui nenea STERCA la uzina.E HE HE!!!!!!!!!

Si am inceput sa ma documentez pentru ceea ce mi-am propus. Am luat legatura mai intai cu doamna OLARU, fosta economista . Dansa  (moldoveanul din mine)s-a aratat foarte bucuroasa cand a auzit intentia mea .Dar si mirata  putin  atunci cand a aflat ca nu sunt de prin partea locului.Cand i-am spus de cand”bantui ” prin CUGIR si ca am  si neamuri pe care in parte le cunoaste(SILVIA OPREA) si-a mai revenit putin.I-am  inteles circumspectia de la inceputul convorbirii.Si povestea doamna OLARU, si povestea  iar eu notam  cat puteam .Am primit si niste poze pe care le-am scanat si daca le gasesc vi le pun aici sa va reamintiti de acele vremuri.Erau vremurile cand la facultate intrau in medie cam 32 de elevi din 36. Si la OLARU si la MARIS (despre care am scris si eu doua vorbe atunci cand a trecut in lumea celor drepti .DUMNEZEU sa-i odihneasca si sa-i ocroteasca pe amandoi!). Asa de bine m-am documentat la doamna OLARU ca mi-am pierdut notitele ,adica le-am pus undeva foarte bine si le voi regasi atunci cand nu imi vor mai fi de folos) . Dar cătana  are intodeauna si o variantă de rezervă.Si atunci am apelat la ajutorul lui CĂTĂLIN MUREȘAN zis SHOGUNU  care a locuit la cealalta scara in blocul unde locuiau și soții  OLARU. Astazi , CĂTĂLIN este inginer , locuiește la SIBIU ,si, printre altele, ne”batem (ținem legătura pe )amandoi in bloguri”.El juca fotbal cu băiatul soților OLARU.Iar matematica făcea cu MARIȘ. Dar ca sa fiu mai corect , sa-i dau cuvântul lui (sa-l citez pe) CĂTĂLIN MUREȘAN pentru ca dacă scot vreo vorba din context s-ar putea sa fac vreo greșeală .Si nu e bine pentru ca este  o consemnare mai sensibila și s-ar putea ca aceea care citesc sa scape vreo lacrima(doamnele cu siguranță).Si vorba ceea „unde si când ii viata mai frumoasa dacă nu in liceu?

Iata ce ne spune CĂTĂLIN in dulcele grai ardelenesc :

„Media anuala de intrare la facultate in scoala noastra era  de 32 din 36 din fiiecare clasa terminala! Şi la Olaru şi la Mariş (io cu el am făcut). Domnul Olaru a avut performanţa să-i reuşeasca 36 din 36 (din prima!) dintr-o clasă la care a fost şi diriginte. Din clasa mea am absolvit “superioare” 33. 3 n-au vut nici măcar să incerce. Din prima au reuşit 31 dintre colegi. Io am ţintit prea sus prima dată. Am vrut electronică. Am dat la “neincorporabili” c-aşa era mersul atunci (io fiind “refuzat” de armată din motive de sănătate). Am fost 82 de candidaţi pe 10 locuri. Am picat “răsunător”. Am stat un an şi am reuşit! Intr-adevăr se făcea şcoală la Industrial nr.1. Cred că şi acuma. Directorul de acum mi-a fost profesor de fizică. Domnul Bur, prietenul meu! Din vechea gardă de profesori numai “filosoful” Nelu Rusu a mai rămas (pe lîngă d-l Bur). Un om “fain”! Doi foşti colegi predau acuma. Matematică şi informatică…


Numai amintiri frumoase am de la Cugir! Am plîns cînd am auzit de moartea domnului Mariş. Şi numai io ştiu cît l-am “urît”! N-am suferit niciodată matematica şi mai mult de 8 n-am avut niciodată la Mariş! In 4 ani! Erau foarte exigenti “profii” de la Cugir. Domnul Bur m-a făcut să-mi placă fizica ( sărumîna nene Miron). Tanti Rodica era o “dulce”. Doamna Opriş la chimie, o doamnă. Pe caietul meu scria “limba chimie”. Pe chestia asta s-a distrat foarte şi nu m-a lăsat niciodată corijent (da’ nici mai mult de 6 n-am avut..). Diriginta, doamna Sârbu se lua cu mîinile de cap “ce-ai făcut iară Muri?!” (că eram cam “vedetă” la porcării…)
Toţi au fost nişte OAMENI adevăraţi. Unii s-au dus…”

Dar viata merge mai departe ! Baiatul , nora si nepoatele familiei OLARU din CUGIR , ROMANIA duc faima acestor locuri peste mari si tari, departe in CANADA!

Dupa cum vedeti dragii mei , mi-am amintit exact de stirea pe care am citit-o in ziar .Si cifrele coincid. Ei si ce or sa sara ciutanii si ciutele care probabil vor citi articolul! Si in zilele noastre se produc astfel de performante! Da dragii moșului,  nu va contrazic.Dar asa cum spunea si prietenul meu CĂTĂLIN atunci nu erau doua facultati pe metrul patrat . Rugati parintii vostri sa va povesteasca despre concurenta pe facultati si centre universitare.Astazi? Poate nu ati auzit de ASE-ul de la ZIMNICEA, Mai amintesc doua probleme aici .Deunazi cineva mi-a spus ca vezi domne”trecutul cu trecutul ,prezentul cu prezentul si viitorul cu viitorul”.De acord dragi prieteni dar sa stiti ca noua nu ne-a fost usor.Invatam de-mi sareau capacele. Si apoi nu generatia mea ” a scos melodia din cantece”!!! Cu alte cuvinte ceea ce am cladit a fost ceva valoros! Pentru ca am fost bine pregatiti .Si unul dintre cei care ne-au pregatit a fost si profesorul OLARU.Un mot din varful APUSENILOR care rezolva probleme de matematica din binecunoscuta GAZETA MATEMATICA sau de prin GHEBA sau sotii ATANASIU LA lumina lumanarii sau poate a lampii daca aducea gaz la COOPERATIVA-n sat.Ca sa nu ma departez  sa va va spun ca actuala doamna OLARU pe vremea tineretii ,s-ar fi plimbat si ar fi mers si ea la distractie cu junele VIRGIL .Acesta o refuza elegant si-i propunea „sa mai rezolve impreuna o problema” .

O alta problema pe care as vrea sa o punctez este faptul ca nu sunt de acord cu ceea ce spunea cu putin timp in urma un neica nimeni”SCOALA ROMANEASCA  produce tampiti, adica, pardon, filosofi, in loc sa produca tinichigii, mecanici auto si ospatari – ceea ce avem nevoie. „Normal ca acest betivan sa-si doreasca ospatari.O fi fost in vreo seara la GOLDEN BLITZ in BUCURESTI si nu or fi fost destui oameni  ca sa-i umple lui paharele pe care le golea intr-un ritm ametitor. Concluzia ar fi dragi dascali ai scolii romanesti sa fiti la fel de exigenti cum era generatia profesorului cugirean VIRGIL OLARU. In felul acesta ne veti scapa de asemenea otrepe care sunt sigur ca au trecut prin scoala ca gasca prin apa!

Sa mai revin putin la concurenta privind scoala la nivel judet. Ia sa vedem ce mai spune prietenul meu CĂTĂLIN:

” In anul in care clasa domnului OLARU au intrat in corpore la facultate,  Industrial 1 i-a zdrobit pe cei de la HCC (Horea, Cloşca si Crişan) din Alba Iulia , cu care ne băteam la “supremaţie” an de an. O singură dată ne-or rupt gura cei din Sebeş. Or avut 33. Noi… sub!. Dacă ţin bine minte, noi am fost pe 3. Mai ţin minte că cei din Blaj ne-or mai bătut o dată. Ei pe 2, noi pe 3. HCC “fruntea”. Cei din Cîmpeni şi Abrud ţineau şi ei aproape
Se făcea şcoală…
Să nu mă înţeleagă lumea greşit. Vorbesc aici de primele clase din fiecare liceu. Vîrful, cum ar veni. Nici celelalte nu erau mai prejos. Cu o medie de reuşiţi peste 20.
Pe vremea aia nu era Funeriu ministru! Şi nici aşa densitate de universităţi pe kilometrul pătrat!
Şi să nu creadă lumea c-aş fi fost oarece “bulină”… Am fost un picuţ peste linia de mijloc din generaţia mea. La fel şi la finele facultăţii.

Cam asta a fost povestirea mea. Poate ca am scris prea putin despre profesorul VIRGIL OLARU . Am scris mai multe despre despre performanta dansului .Si cine poate cel mai bine sa ne faca un portret dacat performanta noastra profesionala? Deși a fost un om foarte exigent foștii lui elevi l-au iubit. Poate ca vor fi cugireni care vor citi aceasta povestire si atunci portretul va capata mai multa culoare.Am incercat sa iau legatura cu domnul inginer FLORIN BORDEAN ,fost elev al domnului OLARU dar nu mi-a raspuns nici pe FACEBOOK si nici pe mail. Poate ca viata tumultoasa de la CLUJ nu-i mai ofera putin timp liber.

Cat despre doamna OLARU ce sa va spun? Este o doamna distinsa ,vioaie si mandra de baiatul,nora si cele doua nepoate care se afla in CANADA. Participa cu placere la reuniunile claselor care au absolvit LICEUL INDUSTRIAL NR.1 CUGIR ai caror fosti elevi ,astazi oameni cu tample albe , o invita in semn de respect fata de memoria sotului! Folosesc prilejul pentru ai transmite multa sanatate

COSTEL GĂLĂȚEANU



37 de comentarii
    • Dragos Walter Munteanu a spus:

      Buna seara !

      Am avut deosebita onoare sa-i cunosc si sa-i experimentez pe amandoi dascalii de matematica amintiti. Pe domnul Olaru in primii doi ani de liceu, pe domnul Maris in ultimii doi. Ambii extrem de exigenti, dar corecti, cu un bonus pentru Dl. Maris pentru felul sau de a face orele de matematica mai agreabile, zambind si glumind din cand in cand.

      Intr-adevar, matematica invatai definitv daca aveai de-a face cu cele doua personaje. Primul mai hardcore, ca nu prea ierta, al doilea cu un coolness-factor deosebit… Imi aduc aminte o rezolutie de-a domnului Maris pe o lucrare de control, in care un coleg de-al meu punctase clar si corect coordonatele unei elipse, dar uitase s-o si traseze in graficul respectiv. Comentariul a sunat asa:

      „E lipsa de elipsa…” Superb exercitiu de stil, caracteristic unui om de o valoare deosebita…

      Deasemenea, doamna Florea, domnul Kirsch, domnul Pastiu, doamna Batuca au fost doar cativa care m-au insotit in anii importanti pentru formarea caracterului. Respect, stimati profesori !

      Dragos

      • Bine ați venit domnule MUNTEANU și Dumneavoastră !Si la multi ani cu sănătate de ZIUA NAȚIONALĂ!

  1. radu orb a spus:

    Imi aduc cu placere aminte de orele de matematica ale lui Virgil Olariu.Mi-a fost si diriginte , ultima sa generatie.Un profesionist desavarsit.Din punctul meu de vedere este incomparabil.Era extrem de exigent, dar a format generatii intregi de OAMENI.Salutari doamnei Olariu si multa sanatate.

    • Da domnule RADU.Salutarile dumneavoastra catre doamna OLARU au si ajuns .Numai sa citeasca si dansa articolul si comentariile.Intre mine si familia OLARU nu exista nici o legatura! Eu doar am consemnat aici ,la rubrica „oameni de seama” a bblogului meu ,cateva randuri despre” incomparabilul” VIRGIL OLARU asa cum il denumiti chiar dumneavoastra.Daca aveti 1-2 poze scanate ca sa le atasam articolului , v-as fi recunoscator! Bineinteles ca vom scrie cui apartin!
      Cu aleasa consideratie,

  2. Vio a spus:

    Mda,…este totul adevarat. Au fost profesori adevarati . D-ul Maris, Bur, Rusu, au fost profesori, in liceu la ambele fiice . Sa va povestesc de d-ul Bur …in prezent este profesor de fizica la sc.generala ( o mare pierdere pt.liceu..) ,… nepotul meu (cls.VI-a) a participat si obtinut premiul I (intai) la faza judeteana .Pt.olimpiada de la Bucuresti , domnul Bur , l-a pregatit in fiecare zi (dupa orele de curs) , fara nici o pretentie, ba mai mult , si in ultimele ore inaintea plecarii la Bucuresti , s-a dus acasa la nepotel , pt. a-i mai spune ultimele amanunte, etc.etc…s-a bucurat enorm cand a aflat ca a luat locul IV ( mentiune)…….asta inseamna a fi profesor !!!! Lic. ind.nr. 1 , a fost liceu de elita in judet , si asta datorita profesorilor. Complimente pt.postare !

  3. Mulțumesc! Felicitări nepotului.Asta cu adevarat este o performanta! Asa cum spunea si CATALIN ,acolo unde se vrea , se face carte și ies oameni adevărați și nu tâmpiți asa cum spune un…..
    Înțeleg ca pe domnul OLARU nu l-ați cunoscut!Oricum ,ceea ce scrieți dumneavoastră confirma intru-totul ceea ce am scris eu. Ganduri bune și sa meargă treaba bine la CUGIRUL nost.

  4. Gianina a spus:

    Reusit „pasajul” peste timp. Ati deschis un „cufar” pretios cu scrierea dumneavoastra, cel putin pentru mine. Dintre toate amintirile mele, cele mai dragi imi sunt cele a anilor de liceu.

    Comentariul meu nu are legatura directa cu domnul Olaru ci cu vremurile respective pentru ca m-ati „teleportat” in trecut, in timpul testelor de la mate din fiecare vineri..cand la ultima ora dintre cele doua succesive, intram cu inima stransa in sala de clasa..de la etajul intai, a doua clasa din holul mare, in prima banca din randul de la usa si unde una din table avea perdeaua trasa, „ascunzand” Testul :-)..Asa au fost trei ani de cursuri cu domnul Maris ( Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul!), cand notele erau trecute si la absente pentru ca nu mai incapeau in casuta de note 🙂

    Apoi mi-ati deschis usa de la laboratorul de chimie 😉 ..Si pentru mine chimia a fost un curs placut, cred ca tot datorita doamnei Opris, o profesionista si o persoana calda. Am cautat un cuvant pentru dumneaiei dar sincer fara doar si poate se potriveste tuturor profesorilor sub indrumarea carora am fost. Am facut parte din prima generatie care a dat admiterea la liceu dupa Revolutie..si prima care nu a mai dat a doua treapta.
    Doamna Sarbu e si ea un om drag sufletului meu…cred ca mi s-ar fi potrivit mai mult clasa de filologie ( desi am intrat la mate-fizica la insistenta mamei). Imi aduc insa aminte ca unii au rasuflat usurati ca nu am „picat” in clasele dumnealui. Nu stiu de ce dar generatia 1990 de la mate -fizica i-au avut profesori pe domnii Maris sau Dancan.
    Diriginta mea, doamna Lia Cazan face si ea parte din constelatia profesionistilor.. La fel ca domnisoara Cucu, domnisoara Nasipali, domnul Rusu, domnul Kirsch, domnul Oprean, domnul Micu. Si doamna Florea Rodica cu glasul bland si privirea intelegatoare…

    Ca tot traim in era Facebook-ului le-as da o apreciere folosita foarte uzual aici in virtual: Big LIKE pentru daruire si profesionalism si un respect si pretuire vesnica pentru modul in care au contribuit la formarea Eu-lui meu!

    • Frumos scris ,frumoase amintiri.Cele mai frumoase sunt amintirile din liceu!Multumesc pentru postare!

    • Cu atâția dascăli pregătiți și de treaba cum sa nu iasă oameni? Frumos ați povestit! Din numele pe care ni le-ați pomenit parca recunosc doua.Pentru ca o gluma spune ca poporul roman este un popor mic. Toți suntem rude ,sau ne cunoaștem unul pe altul.Primul ar fi PAUL CAZAN cel care cu ani în urma avea un proiect cu „presa alternativa” ! Este foarte adevarat ca era cam dur în ceea ce spunea acolo dar lucrurile criticate de domnia sa cam prind contur astăzi și în ROMANIA.Am reținut în special critica marilor coloși din SUA care se ocupau cu produsele modificate genetic .Vorbesc atât de produsele animale cât și de cele vegetale.Iar MONSANTO era una din ținte. Ma gândesc ca DL.PAUL CAZAN o fi ceva ruda cu diriginta dumneavoastră ,doamna LIA CAZAN.
      Al doilea nume este KIRSCH,care iarăși este un nume mai rar . Soția mea îmi vorbea despre un pictor care purta acest nume.Asta a fost ca o paranteza sau ca o tangenta la subiectul nostru.
      Sănătate si bucurii acolo unde sunteți.
      Săptămâna viitoare sunt acasă și poate adun date despre alte doua proiecte d-ale mele. Deocamdată nu suflu o vorba. Deși astăzi ploua la CUGIR,sper ca vremea sa-și revină!

  5. Romanitan Liviu a spus:

    Da,intradevar a fost un om deosebit .Mi-a fost diriginte si mi-a facut placere sa citesc despre acele vremuri si despre un OM care ne-a modelat adolescenta .Pacat ca s-a stins prea repede .

  6. Alex P a spus:

    Cred ca ati uitat sa precizati si porecla Dlui. Virgil Olaru si anume Cobra. Pe de o parte este poate fi interpretata ca o reflexie a exigentei si severitatii dar cred ca o a doua interpretare merita doua cuvinte. Fara a lua nimic din profesionalismul de care a dat dovada Tov. Olaru cred ca ar fi just sa spunem un cuvînt si despre cei care au fost umiliti doar pentru ca matematica nu rezona în ei si ca într-un oras care fabrica ingineri pe banda rulanta, a fi un pic poet era un pacat capital. Tov. Olaru avea un dispret pa care îl manifesta fara jena fata de toti cei care nu excelau la matematica. Aceste rînduri nu sînt o pledoarie împotriva matematicii si cu atît mai putin împotriva unui personaj din cîte îmi aduc aminte relativ controversat (si din potive externe vietii profesionale) ci doar o aducere aminte pentru cei care sufere de sindromul „short pain memory”, adica daca tot este departe în timp…hai sa ocultam complet partile negative si sa spunem ca totul a fost roz în tineretea noastra de liceeni într-o tara comunista.
    Rolul unui dascal este transmiterea cunostintelor dar si stîrnirea curiozitatii din partea elevilor. Tov. Olaru era foarte bine adaptat unei societati în care excelenta se obtinea prin teroare si efectiv rezultatele dînsului o dovedesc. Nu sînt convins ca absolut toti elevii lui au o amintire imperisabila si duioasa si este normal, nimeni nu este perfect.
    Inchei aici cu un gînd respectuos atît pentru Dl. Olaru care a fost un excelent dascal de matematica dar de asemenea cu un gînd la fel de respectuos pentru toti fostii elevi care au suferit insultele si dispretul ostentativ al Tov. Olaru.
    Nimeni nu este perfect si greseala este umana…de amîndoua partile catedrei.

    • Interesant punctul dumneavoastra de vedere domnule ALEX P. Nu fac decat sa il consemnez.Este adevarat ca mi-a mai spus cineva ca domnului OLARU i se spunea COBRA dar asa cum am consemnat si in articol, am pierdut insemnarile.Acum ca v-ati „racorit” in legatura cu profesorul OLARU cred ca totul este OK.O fi fost profesorul OLARU un exigent peste masura ,poate un tiran cum ar rezulta din cele spiuse de dumneavoastra dar de performanta domniei sale ce spuneti? 36 din 36 ,Si OCTAVIAN BELU si MARIANA BITANG au fost huliti vezi doamne ca ar adopta” metode neortodoxe la antrenamente”.Rezultatul ? A fost nevoie de cativa ani, timp in care ROMANIA devenise spectatoare pe la festivitatile de premiere ale marilor competitii , pentru ca cei doi mari slefuitori de talente sa fie rechemati la loturile de gimnastica pentru a scoate iarasi mari campioane.Si poate va decideti domnule ALEX.Ori OLARU a fost tovaras ori a fost domn? Respect pentru ce a fost si este valoare in ROMANIA! Fara sacrificii si suferinta nimic nu este posibil! Altfel apar fenomene din acelea precum : „EMO” droguri,bautura , sex pe bani si altele.Si parintii care sunt pe la servici ca sa aduca ceva pe masa nu vor asta !S-auzim de bine domnule ALEX si pace sa fie in sufletele noastre!

      • Alex P a spus:

        Stimate Domn, intentia mea nu este sa creez o polemica sasa ma „racoresc”, echilibrul meu emotional este bine, merci. Era doar un punct de vedere al unui fost elev de la Ind. No.1, asa zisul liceu de elita din microcosmosul chemat Cugir. Uneori repunerea lucrurilor în context are un sens…

        Mi-ati cerut mai sus, sa ma decid daca Virgil Olaru a fost un tovaras sau un domn? Ei bine daca recititi cele scrise mai sus veti observa ca am asociat „domn” sau „tovaras” cu circumstantele actiunilor lui VO. Pot în schimb sa aduc un complement de informatie si sa amintesc (si cei care au facut aceeasi scoala la Cugir pot confirma) ca inca pe timpul comunismului au fost dascali carora nu li sa spus niciodata „tovaras”. De exemplu, Dna. Rodica Florea nu a fost niciodata numita de de elevi „Tovarasa Florea, toata lumea a numit-o „Doamna Florea”. Acelasi lucru este valabil pentru Dl. Bur, Dna. Opris sau Dl. Maris; în schimb Tovarasul Olaru sau Tovarasul Dâncan au fost sunete mult mai frecvente în incinta liceului. Cele spuse mai înainte, demonstreaza un lucru esential în imperiul bunului simt: respectul se inspira, nu se impune. Va las sa va imaginati cine îl inspira si cine a fost nevoit sa îl impuna prin imaturitate emotionala.Evenimentele sînt suficient de recente pentru memoria colectiva a fostilor elevi ca sa nu aiba nevoie de explicatii extensive.

        Am avut ocazia sa îl frecventez pe OV si ca elev la liceu si în privat la ore de pregatire platite. Atitudinea trebuie sa spun ca era cu totul diferita: la meditatiile private se comporta ca un consultant cu un client, politicos, deferent si cu preocuparea ca „clientul” a înteles iar la scoala cu aroganta si modul lui taios si inutil de dispretuitor. Poate avea o revansa de luat asupra societatii? Nu stiu…o fi avut…

        Cît despre incontestabila performanta, ma înclin si aplaud acel 36 din 36 si ma întreb cîti din cei 36 de elevi care au intrat la diverse facultati parcatica meseria care au invatat-o la facultate si cîti dintre ei cu diploma în buzunar, conduc taxiuri? Se pare ca în elanul de nostalgie care v-a cuprins ati omis o lacuna majora a sistemului de învatamînt românesc si anume faptul ca pregatea pentru diplome nu pentru viata. Nu vreau sa ma pierd în conjecturi si voi exemplifica: un elev român întrebat (pe vremea aceea) ce este frecventa dadea ca raspuns formula frecventei din manualul de fizica; un elev din occident ar fi raspuns ceva în genul „este ritmul cu care se reproduce ceva”. Perceptia lumii înconjuratoare este foarte diferita cînd întelegi fenomenele din jurul tai si alta cînd crezi ca lumea este o însiruire de formule si fraze fara noima învatate pe de rost „ca sa intri la facultate”. Exemplul devine foarte personal cînd într-o seara la un dineu eram asezat alaturi de un profesor de matematica si cu care am avut un moment de revelatie… Pe timpul liceului am facut la orele de analiza algebrica calcul diferential (în treacat fie spus, am învatat formulele si am luat examenele) dar tovarasul citat mai sus nu a luat timpul sa ne explice notiunea de limita si cum poate ea fi perceputa si înteleasa de o fiinta umana de 16-17 ani. In schimb acest profesor emerit alaturi de care am cinat, nu a avut nevoie de notiuni matematice ca sa îmi explice – între felul doi si desert – care este corespondenta notiunii de limita în natura si în aplicarea matematicii în activitatile noastre cotidiene. Inca o data insist asupra capacitatii adevaratilor dascali de a creea emulatie si curiozitate în elevi.

        Un alt exemplu nefericit pe cere îl dati este gimnastica. Probabil ca din perspectiva dumneavoastra de privitor al gimnasticii la televizor, este un sport incontestabil gratios si care la fel de incontestabil necesita o munca de antrenament tenace si îndelungata. Ce omiteti din acest tablou sînt toate comilele de la 10 la 16 ani care au corpuri sacrificate si articulatii inutilizabile la 20 de ani. Sacrificiile si suferinta pe care le pomeniti mai sus, sînt întradevar uneori semnul pasiunii si a dorintei de a atinge excelenta într-un anumit domeniu. In schimb cred ca în secolul XX si a forciori în secolul XXI, aceasta dorinta de excelenta trebuie sa fie rezultatul propriei vointe si nu un act impus unor copii. Spun asta din nou avînd în vedere misiunea dascalilor si anume de a cultiva si deschide mintile copiilor în momentele de devenire care sînt copilaria si adolescenta.

        Din fericire a trecut apa pe sub poduri de atunci si tineretul de astazi îmi pare mult mai deschis la cunoastere decît acum 25 de ani. Probabil veti relua argumentele de mai sus relative la droguri, alcool, sex, etc; permiteti-mi sa reamintesc ca în afara de clasa de elita de mate-fizica care deveneau ingineri si cele de la chimie care faceau medicina, „scoala româneasca” atît de regretata nu prea a produs o clasa de mijloc care sa aiba o constiinta civica si un simt de responsabilitate personala necesare în orice societate civilizata.

        Post-ul acesta este cam lung si multumesc celor care l-au parcurs pîna aici. Trebuie sa admit ca întotdeauna am fost stimulat de remarcile celor care prefera sa priveasca realitatea cu un singur ochi 🙂

        Cu bine,
        Alex P

      • Domnule ALEX ,
        Discuția noastră seamăna cu o nunta de a cărei desfășurare ma ocup . Este și normal ca nu pot sa bucur pe toată lumea deși evenimentul la care luam parte ar trebui sa na facă sa fim mai putin pretențioși si sa fim atenți la trăirile mirelui și miresei decât la ale nostre. Unii stau poate mai lângă ușa și este cam curent ,localul neavând aer condiționat,sau dacă are , le-a cam înțepenit gaturile . Alții stau cu spatele la ringul de dans și sunt suparăți ca nu vad și ei ultima moda la … îmbrăcăminte în loc sa se uite ce și cum mai dansează lumea.Nu am vrut sa creez o polemica publicând acest articol.Dar pentru mine , ca neutru ,pentru ca eu nu sunt cugirean decât prin adopție, a contat și contează numai performanta. Eu de performanta 36/36 am fost atras și va rog sa ma credeți ca pentru mine , tot ca un 10 al NADIEI este aceasta performanta.Si va asigur ca exemplele care le dau sunt cel putin tot atât de fericite pe cât le dați dumneavoastră. Stați liniștit ca nu va voi relua punct cu punct ceea ce ați scris desi este foarte ușor de combătut tot ceea ce ați scris.Raman la idea pe care v-am expus-o prima data.Poate v-au plăcut mai mult artele poate ca dădeați un randament superior la un liceu teoretic.Si eu am avut un soc in clasa a IX- a la început de liceu. Am făcut matematica cu un doctor în teoria mulțimilor care se numește IACOB HADARCA(încă mai trăiește). Mai cu explicațiile dansului , mai cu ale colegilor ,mai prin studiu personal am început sa – mi revin. Si astăzi ne întâlnim cu plăcere cu dascălii noștri cărora le purtam un respect deosebit.Si va asigur ca este o realitate pe care o privim cu ambii ochi.Acesta este un atribut al unui fost elev la real. Cea privita cu un ochi ,sau si mai des cu ambii închiși ,este a unui umanist.Poate de aceea……….

      • Alex P a spus:

        Comentariul meu contine o greseala de typo în loc de „comilele” a se citi „fetitele”. Cu scuzele de rigoare.
        AP

      • Am inteles de prima data! Nu-i problema!

  7. aurelia olariu a spus:

    Sunt coplesita de emotii si recunostinta si va multumesc.Va asigurde tot respectul meu pentru demersul pe care-l faceti in favoarea stiintei si culturii neamului nostru

    • Va salut cu tot respectul doamna AURELIA! Sa aveți parte de sănătate și sa va bucurați de cei dragi!Pioasa amintire soțului dumneavoastră! Sărut mana!

  8. Alex P a spus:

    Last comment: o tinta lovita nu se obtine nici cu o lovitura care cade scurt nici cu una care cade lung…apropos de performanta. Pe de alta parte calitatea unei persoane se poate judeca si dupa numarul de tiruri de ajustare de care are nevoie.
    Considerînd reflexele „deceptive” orientarea conversatiei spre decredibilizarea interlocutorului prin suggerarea unei frustrari ipotetice este abil dar din pacate aplicabil de la un anumit nivel de perceptie intelectuala…în jos. Poate continuam conversatia in vivo la cercul militar mîine seara…cavalereste. Pîna la urma sînteti proprietarul blogului si e normal sa aveti ultimul cuvînt.
    Keep having fun 🙂 & Semper Fi!
    AP

    • Domnule sper ca nu vreți sa avem si vreun duel în timpul discuției de la CERCUL MILITAR,pentru ca eu ma predau de acum .Fara a va fi întotdeauna fidel pentru ca astfel de discuții in contradictoriu ma obosesc , consider ca ați avut ultimul cuvânt si va doresc „Toate bune”.Mi-am întărit convingerea .Ati fi fost mai bun la ceva umanist decât real.Multa sănătate!

  9. Frumos articol, frumoase intentii. Apreciez implicarea dumneavoastra in activitatea orasului Cugir. Toata stima!

  10. Dragos P a spus:

    Oh, DAAAA !! 🙂
    Fac parte din clasa care a terminat in ’84 cu Dl. Olaru diriginte, si am avut o performanta de 34/36, daca bine imi aduc aminte. Cei doi care nu au intrat, o fata (premianta de altfel !) nici macar nu a dat la facultate (din motive… religioase), iar celalat a intrat in sesiunea imediat urmatoare.

    Din pacate trebuie sa confirm o parte din cele neplacute spuse de Alex mai sus, insa una peste alta, ii port recunostinta domnului Olaru pentru matematica pe care ne-a introdus-o in cap. Am avut si revelatia de care vorbeste Alex, cred ca de la sine, candva prin facultate, si de atunci aplic matematica de liceu in viata de zi cu zi. Functii, limite, integrale toate fac parte din viata mea, fie ca vorbim de consumul casnic de apa sau de probleme intampinate la serviciu. Si ma misc ca pestele in apa printre ele, pentru ca a avut cine sa mi le predea clar si exigent in liceu.

    Traiesc in Bucuresti de peste 25 de ani si am prieteni care au terminat cele mai prestigioase licee de aici. Am constatat de-a lungul timpului ca prin ceea ce am invatat, si modul in care am invatat la liceul din Cugir, nu le suntem cu nimic inferiori, ba chiar dimpotriva. Adevarul este ca „se facea” carte, temeinic si cu seriozitate, si sunt foarte fericit ca am avut ocazia sa studiez la un astfel de liceu, cu profesori seriosi si dedicati.

    Multumesc pentru acest articol, mi-a adus amintiri si nostalgii placute.

    • Daca- mi permiteti un mic retus. Pana la urma si cel care a intrat in toamna ,tot intrat se cheama.Deci ati fost 35 din 36.Performanta se confirma.Legat de celalalt aspect pot sa va spun cu mana pe inima ca nici eu nu sunt perfect.Am si eu la defecte de numa nu (ca sa folosesc putin limbajul de prin partea locului.Vedeti legat de o disputa iluzorie cu bucurestenii (si eu sunt baraba si pentru bucuresteni pentru ca sunt nascut la CERNA -VODA dar si pentru cugireni pentru ca sunt cugirean prin alianta.Daca ma intrebati cu cine tin ,tin cu cugirenii pentru ca aici am descoperit oameni adevarati , locuri frumoase .Stiti ,parca si painea si apa au alt gust(maine dinmineata plec pentru o saptamana, d-abia astept).Asa ca aceasta chestie cu bucurestenii este falsa .Aici este o lume pestrita , predominant balcanica .Fiecare a venit cu obiceiul lui de acolo de unde a venit.Pana sa-i nivelezi pe toti ca sa stea la stopul rosu cate 1 minut asa cum stau clujenii o sa curga o gramada de apa si pe DAMBOVITA dar si pe RAUL MARE!Bucurestenii sau suparat pe „ceilalti” cand li s-a spus „MITICI”.Si s-au suparat pe buna dreptate .Pentru ca daca vin acum la ceea ce spuneam mai devreme , si ardelenii si moldovenii si morosenii si dobrogenii ..,toti au defecte .Principalul este ca toti suntem romani .Principalul este sa vedem ceea ce este bun in fiecare . M-am indepartat un pic.Mi-a facut placere sa va am oaspete pe blog si sunt bucuros ca v-am trezit niste amintiri placute dupa cum spuneti!Va mai astept!

  11. Dragos P a spus:

    Eu nu vorbeam de disputa traditionala Nord-Sud, ci de calitatea invatamantului Cugirean. Care sta cu brio in picioare, in fatza invatamantul din capitala tarii. 😉

  12. Postarea mea este o marturie a spuselor dumneavoastra!Tot respectul!Desi mi-ati dat o idee ! Arunc o piatra cu treaba asta „disputa nord /sud si sa vedeti ce „invalmaseala se face!

  13. Vio a spus:

    Domnule Galateanu,baraba, baraba , dar iubiti Cugirul …. sunteti mai cugirean decat oricare altul , cu vechi radacini (nascut) in Cugir ! … Ati vazut ca painea lui Lae Peco, are aceiasi forma si gust ca acum 30 de ani ? Susurul apei de pe Raul Mare si Raul Mic , este unic, este melodie, nu zgomot !!! Si cate alte multe lucruri frumoase sunt !!!

  14. Doamna VIORICA
    Nu pot decât sa va dau dreptate! Nu știu dacă ați citit asta :
    https://cugiralba.wordpress.com/2010/04/15/de-vorba-cu-domnul-lae-pecu/.
    Dupa ce am scris , i-am arătat domnului PRIMAR TEBAN.Nu știu dacă s-a inspirat in decizia despre care eu scris aici
    https://cugiralba.wordpress.com/2010/09/16/lui-lae-pecu-i-se-va-decerna-titlul-de-cetatean-de-onoare-al-cugirului/
    Am mai scris și despre asta :
    https://cugiralba.wordpress.com/2010/07/24/parintele-donu-sau-despre-modestie/
    sau
    https://cugiralba.wordpress.com/2010/10/19/culesul-viei-si-fabricarea-vinului-la-cugir/
    Si ma opresc aici ca-s multe .Visez sa le adun toate într-o carte dar mai am multe in plan pentru ea.Si nu le dezvalui pentru ca vreau sa fie surpriza!
    Săptămâna viitoare stau de vorba cu nan VERONICA vecina lui MIHAI al lui ICA lui TÂRLEA. Ii fac poze și o las sa povestească ce vrea dumneaei .Sa vedeți ce iese!
    Cam asa vad eu CUGIRUL doama VIORICA și numai căpușele astea care sunt la moda acum ma pot speria sa nu stau sub cireșul unde mi-am amenajat locul sa scriu!
    Sănătate multa și trai bun.Da nu din ala pe care ni l-a urat BĂSESCU!
    Doamne ajuta!

    • Sa vedem ce putem gasi nou.Deocamdata str. 21 DECEMBRIE arata ca dupa bombardament.Se pune canalizare .CiudatOamenii astia au fosr niste martiri pana acum .Cum sa nu ai canal.Ce faci iarna la -30 de grade? Cat despre BASESCU,trebuie sa avem grija ce votam ca destul am ajuns bataia de joc a tuturor.Dar daca merge treaba ca pe la CUGIR unde batranele vor sa voteze cu DAN DIACONESCU, nu e bine.!

  15. Adrian Olariu a spus:

    Dl Galateanu, vreau sa va multumesc pentru cuvintele frumoase la adresa tatalui meu. Am „navigat „un pic pe site-ul dvs si sint impresionat de cit de „cugirean „sinteti. Imi pare rau ca nu ne-am cunoscut personal dar cine stie…vremea e inainte, sanatosi sa fim.
    Am citi si comentariile si ii salut pe toti cei care si-au amintit si au luat un pic de timp sa scrie ceva despre tata.

    Numai bine !

    • Buna ziua domnule OLARIU! Ma bucur ca ați apreciat demersul meu.Meritul este al tatălui dumneavoastră pe care deși nu l-am cunoscut , îl respect ca pe o mare personalitate a orașului ! Mi-au plăcut foarte mult vorbele domnului profesor doctor MIRCEA DOLOGA , unul dintre cei mai mari experți analiști financiari din lume , fost elev al tatălui dumneavoastră , care spunea ca de la CUGIR și în special de la domnul OLARU a primit „scânteia dragostei ” fata de matematica! Foarte frumos spus ! Si încă de la un expert în domeniu.Va doresc sănătate si numai bine dumneavoastră și întregii familii!

  16. dani cochiletz ( cohilet daniel vasile) a spus:

    Am primit o carte de vizita,( in parcare la hotel Dragana) ,am citit in mare parte blog-ul dar nu tot,si m-am trezit prins in evenimente.Am fost elev al Pofesionistului Olaru Virgil,mai degraba unul dintre „ultimi mohicani”( expresia apartine persoanei in cauza), elev fara sanse in viata, fara un tel, fara o directie, fara nici o speranta.( nu sant cuvintele mele, apartin persoanei in cauza).Eram un grup de 4 elevi, din 36, care eram considerati ‘rebeli fara cauza’ sau cel mai des eram catalogati ca ‘ultimi mohicani’ (ma repet).Eram drastic notati la cele mai elementare greseli matematice si evident,corigenti in ultimi ani de liceu.Am vrut sa punctez aceste detalii, ca stare de spririt ptr noi in acele momente.Eram ca si cum s-ar spune ‘ pe val ‘ dar fara sa inghiti apa.
    Dar nu asta e relevant, chiar daca a fost o lectie de viata ptr noi, evidente sant rezultatele Profesionistului Olaru Virgil. Desi eram victime colaterale ale matematici, am inteles ca ambitia,interesu,abilitatea,nevoia,incapatanarea,motivatia,nevoia,experienta….etc….deriva din caracterul omului format in scoala, in liceu, in facultate, si mai departe in viata.Aceste atuuri sant castiguri datorate si Profesionistului Olaru Virgil, in colaborare cu D-ra Cucu la Fizica, cu D-ul Kirsh la Engleza, cu D-na Opris la ‘ limba ‘ chimie, cu D-na Florea Rodica la Franceza, cu D-ul Schiau la Istorie, cu D-ul Rus ( daca taceam filozof ramaneam)…..si toata echipa din cancelarie in ani 1996-2001.Nu am uitat de D-na Driginta Sarbu Letitia, dar revin in alt context.
    In acei ani, cautam motive ptr a justifica ‘lupta’ noastra cu matematica, deci exemplele erau la ordinea zilei.Cum poti sa ceri la un elev ca Pascanu Catalin, viitor profesor de sport, sa stie asa multe ‘detalii’ la matematica.Evident ca era o iluzie creata ptr a justifica prestatia noastra la mate.Eram pe ‘nicaieri’ cum se spune, nu gaseam nici un motiv sa luptam, cum ar fi asteptat D-ul Olaru Virgil. Personal am luat bacu cu 8 si ceva la mate, si fiecare din cei 4 mohicani am trecut de bac, totul s-a intimplat la 7 zile dupa ce a decedat D-ul Virgil Olaru,( sesizati distinctia), A decedat la 1 zi inaintea examenului de corigenta, si la 7 zile inainte de examenul de bac.Ptr mine personal, ma gindesc la el ca Virgil Olaru, un prieten ptr o viata care urma sa vina, un amic cu principii si caracter, care nu a reusit sa se faca inteles.Probabil ptr multi alti, dar fiecare scrie propia poveste.
    D-ul Galateanu e gazda, salut pe aceasta cale.
    In mod sigur o sa mai am ocazia sa scriu despre Gugir, despre oameni din Cugir, despre oameni care au plecat din Cugir, despre oameni ca si caracter, despre oameni ca specie, despre oameni in univers………despre oameni……..

  17. Buna seara DANI! Ca orice gazda care se respecta ,mai întâi iți spun bine ai venit pe unul din blogurile mele, cel mai de suflet de fapt.Mi-a plăcut ce ai scris. Ești un sensibil .Mi-am dat seama ca ai un caracter cu alt prilej , mult mai important. Soția ,doamna OLARU mai trăiește .Sper sa ii facă plăcere ce ai scris.Iar mormântul domnului OLARU (vad ca fiul dansului semnează OLARIU ) ESTE IN CIMITIRUL DIN CUGIR si mai are loc pentru o lumânare care sa-i facă lumina pe cealaltă lume acolo unde poate ca rezolva tot diferentiale .
    La multi ani cu sănătate de ZIUA NAȚIONALĂ!

  18. radu matei a spus:

    Stimati colegi,eu am terminat in ’74.Am intrat 28 din 32 din primul sut.Dar asta se intampla si in alte licee, nu numai in Cugir.Ce sa spunem de HCC din Alba Iulia sau Lucian Blaga din Sebes? Erau multe altele in tara la fel de performante..Adevarul este ca -cel putin pe vremea noastra- exista o anumita selectie.Nu oricine intra la liceu.Nu oricine termina facultatea.Vremuri de normalitate,asa trebuia sa fie.Intre timp, printr-un joc al sortii, am ajuns si eu cadru didactic,nu la liceu, ci la o universitate.Un lucru este clar,pe vremea noastra se facea o altfel de scoala.Sigur,bazata pe alte principii… Sistemul,desi rigid in felul sau, genera performanta.Inca… In acest sistem am evoluat noi si dascalii nostri,sa cum s-a putut,dupa niste metode bazate din punct de vedere metodologic mai mult pe memorare iar din punct de vedere pedagogic pe latura invaziva.Metode perimate,demne de evul mediu.In scoala generala, profesorii inca ne bateau iar la liceu -unii dintre ei- se specializasera in practica intimidarii si a presiunii psihice.Profesorul Olaru era unul dintre practicantii consecventi ai acestui tip de „educatie”.Ba as putea spune ca era plin de zel si se posta frecvent in fruntea actiunilor de „reprimare a pletosilor si minijupistelor”. Pletosii erau aceia care se tundeau „cu bordura” iar minijupistele acelea care isi descopereau cu mai mult de un deget genunchii,fie ei chiar acoperiti de celebrii ciorapi gri de in.Daca te prindea cumva in ciorapi de matase era un dezastru. Apoi nu era voie sa iesi pe strada dupa ora 20.00. Asta in timpul anului,caci in perioada tezelor erai arestat la domiciliu.Profesorul Olaru dorea sa planifice fiecare minut din viata unui elev.Stia daca fumezi, daca mergi la chefuri,daca aveai prietena…Cam asta era,judecati si voi…Despre morti numai de bine. Ca profesor de matematica cred ca era bun.Isi dadea interesul.Facea pregatiri,consultatii.Era exigent. Mai ales exigent! Ca pedagog .cred ca n-ar fi trecut de Modulul I (astazi se cer a fi absolvite doua module).
    Nu sunt rau si nici nu am de platit polite,dar la fel de buni profesionisti erau si altii : Turdasan, Maris,Maiorescu.Niste oameni deosebiti.La generatia ’73 a predat Turdasan matematica si au intrat la facultate la fel de multi.Apoi sa nu uitam ca la facultate nu se dadea examen numai din matematica.Din clasa noastra,desi eram la real au intrat vreo cinci la medicina si farmacie.Mai era si fizica si chimia,unde se facea treaba buna in general.
    Stimate autor,ma bucura initiativa ta de a scrie despre dascalii nostri.Numai ca orice lucru facut bine trebuie sa se bazeze pe o buna documentare.Dom’le daca te poreclea Cobra,era ceva acolo,nu-i asa?
    In rest,dumnezeu sa-l odihneasca.
    Iar pentru a da satisfactie unui anumit tip de cititori,va marturisesc cu regret ca asa „depasita” cum era scoala de atunci, era mai eficienta decat cea de astazi din Romania!
    Salutari tuturor cugirenilor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: