Vesnicia satului romanesc, surprinsa de Vlad Dumitrescu
Asa cum spuneam în articolul precedent, în momentul de fata îmi lipsește un plan de acțiune legat de acest blog. Insa direcția spre care va merge îmi este foarte clara.
Consider ca în zilele noastre nemulțumirea a devenit sport național. Nu ne mai convine nimic, ne plângem tot timpul și scoatem la iveala doar aspectele negative. Si toate astea pe buna dreptate.
Nu cred ca aceasta e calea de urmat. Deși e mult mai ușor sa critici sau sa distrugi, voi încerca sa promovez cu ajutorul acestui blog și al dumneavoastră lucruri pozitive, valori autentice sau oameni care au ceva de spus și nu au loc sa o facă.
Am avut șansa sa-l cunosc pe Vlad Dumiterscu cu ceva ani in urma, într-o expediție fotografica prin Maramureș De fiecare data când sunt departe de casa si mi-e dor de locurile dragi simt nevoia sa-i răsfoiesc portofoliul.
Mai jos găsiți câteva fotografii realizate de Vlad. Mi-a fost destul de greu sa le selectez deoarece sunt toate excelente. Va invit sa-i vizitați siteul personal pentru a-i admira toată munca
Sufletul satului
Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
Cugir, amintiri din viitor 
Intr-adevar, domnul Vlad Dumitrescu este un adevarat „cautator” reusind sa descopere in cele mai vechi si frumoase locuri ale tarii ceea ce ne defineste ca romani. Chipurile surprinse de dinsul, te duc imediat cu gindul la perioada copilariei, la bunici si la locurile unde obisnuiai sa te retragi pentru a-ti petrece vacantele.