m.valcu-mehedinti
1. Consider că Ponta, când a anunțat că UDMR-ul nu va intra la guvernare, a înţeles că populaţia majoritară a României nu-i doresc pe unguri la guvern. Şi eu cred că a făcut bine luând această decizie. Mai rămâne să se asigure că nici subsecretari de stat sau directori udemerişti să nu acceadă la guvernare, deoarece aceştia ar sabota acţiunile benefice pentru România, ce s-ar putea lua, anulând astfel voinţa şi ordinele ministrului respectiv, unde ei ar fi încadraţi. UDMR-ul, prin vocea preşedintelui său, a anunţat că fiind în opoziţie va duce o politică constructivă, ca, apoi, să spună că va vota împotriva guvernului Ponta, la sesiunea parlamentară. Asta da, o politcă dusă constructiv!
2. Miliarii activi şi cei din rezervă nu-l agreează pe Frunzăverde (şi Foaielată), care, cât timp a mai fost ministru, nu a făcut nimic pentru refacerea Armatei, distrusă de preşedinţii ce s-au succedat la conducerea ţării şi prim-miniştrii respectivi. Bineînţeles că nici în viitorul guvern Ponta, Frunzăverde, ca ministru al Apărării, nu va face nimic pentru refacerea Armatei României, cu toate că celelalte ţări se înarmează puternic. El nu va lupta pentru Armată, aşa cum a demonstrat Generalul Dobriţoiu că se zbate. Ar trebui ca să rămână ministru tot Generalul Dobriţoiu, deoarece ca militar şi fost cercetaş, cunoaşte foarte bine necesităţile unei armate moderne, se va zbate pentru un buget, cât de cât acceptabil şi este agreat de toţi militarii activi şi în rezervă. Probabil că domnul Ponta a uitat că foarte multe voturi le-a primit de la militarii de toate categoriile datorită propagandei făcute de domnul General, pentru USL, în Unităţile şi toate structurile militare. A făcut-o consecvent şi cu o mare putere de convingere. Dacă nu va fi numit ministru al Armatei în viitorul guvern, USL-ul va pierde foarte mult.
Domnilor Ponta şi Antonescu încă de acum li s-a urcat la cap Puterea? Ei nu cunosc, oare, că încrederea se capătă greu, dar foarte repede se poate pierde?
Dar, să continui cu dezvăluirile politicii iredentiste a ungurilor:
POLITICA UNGARIEI IREDENTISTE. PRIGOANA ROMÂNILOR
Maghiarizarea românilor ardeleni. Vizita regelui Carol I la Budapesta. Interzicerea unor cărţi şi periodice în Ardeal
Deputat I. Grădişteanu: Şedinţa din 29 Ianuarie 1898.
Chestiunea naţională.
/…/. Am avut onoarea să interpelez pe d. Preşedinte al Consiliului, şi’l rog să’mi răspundă:
I).Dacă crede d-sa, că putem să rămânem nepăsători, când maghiarii iau toate măsurile de a desfiinţa neamul nostru.
II) Dacă crede că guvernul d-sale mai e posibil în ţară, dacă lasă pe maghiari să maghiariseze, în pace, pe Românii din Ungaria, şi nu rădică glasul, ca nu cumva maghiarii să se supere şi să intre guvernul în încurcătură.
III) De ce nu se face d-sa samsarul cinstit al unei împăciuiri între maghiarii şi românii din Ungaria, dar samsar cinstit, al unei împăciuiri drepte şi leale, al căreia ţel să nu fie să îngenuncheze pe români maghiarilor, ci să aducă pe maghiari la convingerea că e bine şi convenabil, cum zicea lordul Clarendon, să ascultăm dorinţele poporului, să fim drepţi cu poporul, şi să fim leali cu poporul.
IV) De ce nu desminte guvernul interpretările rău voitoare ale presei maghiare, privitoare la înţelesul visitei M.S. la Buda-Pesta.
V) De ce, d. preşedinte al Consiliului şi ministru de externe, n’a însoţit pe M.S. la Buda-Pesta, cum îi era datoria constituţională.
VI) Dacă nu crede d-sa, că visita la Pesta, departe de a fi ajutat la resolvarea cestiunei naţionale, a fost din contra, pentru unguri, o încurajare de a stărui în politica lor de apăsare şi desnaţionalisare faţă de românii din Ungaria.
Deputat Dim. A. Sturdza, preşedintele consiliului:
Sunt întrebat: dacă cred că guvernul presidat de mine este posibil. D-lor, guvernul acesta va fi posibil, întru cât d-voastre şi M.S.Regele, îi va acorda încrederea. A duoa întrebare este: de ce nu m’am făcut samsarul cinstit? /…/ causa este că d. Grădişteanu s’a pus continuu în preajma mea, în curmezişul căei mele. A treia întrebare glăsuesce: de ce nu desmint aserţiunile ziarelor unguresci. Mai întâiu, fiind că nu sciu unguresce; al duoilea, fiind că am către ţară alte datorii mai serioase de îndeplinit, de cât a mă face censorul ziarelor străine şi al treilea, pentru că am socotit că nu este bine să’mi perd timpul cu citirea de ziare fără de greutate; ce ar însemna, de exemplu, să învăţ dela un ziar american ceea ce M.S.Regele nostru gândesce despre Statul Român. N’avem nevoe pentru aceasta de ziare americane. De ce n’am însoţit pe M.S. Regele la Buda Pesta? Altă întrebare. Răspund: Fiind că M.S., lăsând consiliul de miniştri pentru guvernarea ţărei în absenţa Sa, şi eu fiind însărcinat cu presidiul consiliului de miniştri, n’am putut să absentez şi eu din ţară. De altminteri, dacă n’ar fi fost această împrejurare, m’aşi fi dus şi eu la Buda-Pesta, fiind că cred, că acolo unde Suveranul României socotesce că este de onoarea ţărei şi că este bine să meargă, cu onoare poate merge şi un consilier al Tronului şi oricare român bun patriot./…/.
Deputat I. C. Grădişteanu: /…/.
D. ministru de externe n’a răspuns la nici una din întrebările mele. Voci: A răspuns la toate. D. I.C. Grădişteanu: Afară poate de punctul al cincilea, dar, înţelegeţi bine că atunci când vine d. ministru de externe şi spune că, nu s’a făcut samsar cinstit, fiindcă am stat în preajma d-sale, acesta nu e un răspuns serios, şi atunci Camera trebue să’mi dea cuvîntul. /…/.
Se pune la vot închiderea discuţiunei şi se primesce.
Acapararea unei părţi din teritoriul României de către unguri.
Corupţia unor miniştri români
Deputat T. Cămărăşescu: Şedinţa din 25 Februarie 1898.
Interpelarea adresată d-lui ministru de interne
Obiectul interpelării mele adresată în primul rând d-lui ministru de interne şi în al duoilea rând d-lui ministru de justiţie, este că d. ministru de interne, prin abus de putere, prin violarea marelui principiu constituţional, care consfinţesce separaţiunea puterilor în Stat, a interpretat şi pe urmă a desfiinţat hotărâri judecătoresci şi a împedicat executarea lor. Şi numai graţie acestui abus de putere repetat, comitele de Torotzkay, membru în parlamentul din Buda-Pesta şi deputat important în majoritatea pusă d’asupra tutulor legilor şi instituţiunilor noastre, într’un colţ de pământ al acestei ţări. Comitele de Torotzkay s’a instalat într’o părticică din teritoriul nostru
/…/. Situaţia sa este atât de excepţional privilegiată în cât chiar atunci când este vorba ca un dregător al ţărei, în marginele competinţei lui, să’şi îndeplinească datoria funcţiei sale vis-a-vis de acest comite, nu o poate face de cât adresându-se sus, şi cerând autorisaţiune de la centru,/…/ care trebue să plece din cabinetul ministrului respectiv, altfel nu este posibil ca funcţionarii din această ţară să’şi facă datoria când este vorba de comitele Torotzkay./…/. Munţii Gorjului, ca mai toţi munţii ţărei noastre, se stăpânesc în indivisiune sau numai de cete de moşneni, sau de cete de moşneni şi pro-prietari. Acum duoi sau trei ani comitele Torotzkay, care este şi mare exploatator de păduri cumpără din munţii Tărtărău şi Poeana -Murei din judeţul Gorj, jumătate drepturile moşnenilor din muntele Tărtărău şi un sfert din muntele Poeana-Murei, în ceeace privesce dreptul de exploatare a pădurei /…/. Pentru că comitele Torotzkay trebuea să înceapă exploatarea pădurei şi cum scia că, ca şi în ţara lui, nu se poate atinge cineva de un bun care este în indivisiune de cât ducându-se înaintea justiţiei şi cerând eşirea din indivisiune, tot asemenea scie că şi în ţara noastră /este la fel – n.n./.
/…/. Torotzkay se adresează proprietarilor şi moşnenilor, cari nu vânduseră, intră cu ei în tratative de a cumpăra pădurea şi spunând că el cum a cumpărat jumătate şi un sfert din aceşti munţi, exploatarea are să înceapă şi ei vor fi nevoiţi să’i vândă acele părţi, căci altfel, începând exploatarea, aceia cari vor avea vre-un interes sau vreo pretenţiune contra lui, vor fi siliţi să meargă la Pesta şi să reclame tribunalelor de acolo./…/ oamenii însă au fost cuminţi şi n’au voit să vândă./…/. Torotzkay /…/ dă ordin şi pune în exploatare întreaga pădure /…/ chiar pe acolo pe unde el nu cumpărase. Oamenii /…/ s’au adresat tribunalului de Gorj cerând eşirea din indivisiune /…/ în ceea-ce privesce întreaga proprietate şi, fiindcă devastarea continua, ei, ca măsură conservatoare, cer punerea sub sequestru judiciar a pădurei a cărei tăere începuse. /…/. Pe lângă pădurile din aceşti munţi, din care comitele Torotzkay cumpărase nisce porţiuni oarecare, mai erau şi alţi munţi cari se învecinau cu aceste păduri, şi oamenii comitelui Torotzkay găsesc de cuviinţă /…/ să tae şi din pădurile din cari nu se vânduse acestui comite nici chiar un arbore. Se îndreaptă reclamaţiune ministerului de interne anul trecut de către preotul Ceauşescu, în numele moşnenilor Cernazeni, cari nu vânduseră comitelui nici măcar o cracă.
Nu se face nimic, d-lor, şi deci devastarea era încurajată şi, repet cu regret, încurajată de inacţiunea şi indiferenţa autorităţilor noastre administrative. Se mai adresează altă plângere din partea unei doamne văduve, epitroapa fiilor săi, Majestăţii Sale Regina /…/ şi cu toate aceste plângeri, securea comitelui Torotzkay continuă a tăia chiar în porţiunile unde nu cumpărase nici un buştean! /…/ se hotărăsce de tribunal înfiinţarea unui sequestru judiciar; se numesce un custode să execute hotărîrea la faţa locului, merge portărelul tribunalului /…/, se somează oamenii comitelui Torotzkay, cari tăiau şi lucrau în acele păduri, să înceteze /…/ până când tribunalele se vor pronunţa în definitiv asupra cestiunei. /…/ să protestezi singur, la fruntarii, în faţa a 3-400 de lucrători este cam dificil, şi mai cu seamă când ştii că la spatele tău nu există nici un sprijin moral, cel puţin al autorităţilor ţărei, cu toată protestarea custodelui, cu toate că el a fost numit de tribunal, de justiţie, – bietul custode a fost luat la goană cu focuri de arme. /…/. Aşa de puţin valorează autorităţile noastre în faţa vecinilor noştri? /…/. Dacă supuşii Statului vecin introducându-se pe teritoriul nostru – în /…/ speţă jandarmii – trec pe pământul ţărei şi în propria ta casă te împuşcă, cum s’a întâmplat casul cu nefericitul locuitor din Vârciorova, în ziua de 10 februarie, când un jandarm /…/ a ucis pe teritoriul nostru pe locuitorul Michail Cuza. /…/ dar casierul judeţului, când este vorba ca să încaseze dările Statului şi când nu i se plătesc aceste dări, ce credeţi d-voastre că pune pe comitele Torotzkay pe aceeaşi linie ca pe noi?
Noi, când nu plătim suntem urmăriţi, ni se vinde averea, cu formă, fără formă. Comitele Torotzkay însă, nu se urmăresce până ce nu vine deslegare de la Bucuresci, până ce d. ministru de finance nu’şi va da cuvântul său în această afacere. /…/. Dar, d-lor deputaţi, din preţiosul document al casierului general de Gorj, mai resultă un lucru; că resistenţa făcută autorităţilor noastre era cunoscută la centru şi miniştrii, cari trebuiau să ia măsuri pentru a înlătura rebeliunea, dau ordine de natură a încuragia şi mai mult actele de violenţă şi de prădare ale comitelui Torotzkay. Când însăşi autorităţile superioare ale Statului au teamă de acest comite Torotzkay, cum voiţi d-voastre ca interesele unor simpli moşneni şi ale unor bieţi proprietari să poată fi apărate cu suficienţă de către acele autorităţi, care ele au încuragiat, şi formal şi moral, pe exploatator, când ele tremură înaintea acestui senior?
/…/. În sfârşit, intervine acţiunea comitelui Torotzkay /…/ trimite pe intendentul său ca să reclame, şi intendentul se plânge înaintea d-lui ministru de interne, că rău s’a dat ordin de către d. ministru, rău s’a pus sub secuestru pădurile sale de către tribunal şi portărei, pentru că el se găsesce în dreptul lui, şi ca atare cere ca d. ministru să facă să se desfiinţeze hotărîrile tribunalului./…/. Ce trebue să facă d. ministru de interne? Foarte simplu. Trebuia să spună: de îndată ce tribunalul s’a pronunţat în afacere, administraţia nu mai are nici o competinţă, de cât acea de a menţine starea de lucruri creată prin hotărâre, mai cu seamă când hotărârea a fost executată. /…/. Dar în loc de a face toate acestea /…/ Se constitue d-lui în autoritate care să primească şi să resolve, ce? Contestaţiuni la executarea unei hotărâri judecătoresci! /…/. D-lor, unde vroiţi să se mai adreseze oamenii aceştia cari au la mână hotărîri definitive?
Propaganda maghiară din ţară (desfăşurarea unor festivităţi, serbări şcolare, întruniri). Activitatea diferitelor societăţi maghiare din ţară. Supravegherea unor persoane oficiale şi marcante venite la Legaţia şi Consulatul Austro-Ungar din Bucureşti. Broşura „Insultele presei maghiare la adresa României”. Situaţia ceangăilor în România
Serviciul Siguranţei Generale. Notă din 6 Noembre 1907. *)
A apărut în Capitală un nou ziar unguresc intitulat “Romaniai Hirlap”. În articolul de fond acest ziar declară că “va lupta pentru marea chestie a susţinerii neamului unguresc în această ţară” şi apelează la sentimentele naţionale ale ungurilor din România, îndemnându-i la dragostea faţă de limba maternă, pe care s’o cultive cu cea mai mare grije în familii. Direcţia acestui ziar o are florarul Şaier Nemeth Ignaczi /…/
Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale. Notă. /Fără dată – n.n./ *)
Despre acţiunea de colonizare a ciangăilor în Ungaria sunt avizate consulatele în fiecare primăvară. Un astfel de aviz a sosit astăzi şi la Consulatul general din Bucureşti. Conform acestui avis, s-au clădit pentru ungurii reemigraţi din Bucovina, la Valea Lungă 21, la Nerincs 30, la Deva 27, la Mosnica 10 şi la Baliuc 9 case. În fiecare din aceste colonii s-au clădit şcoli ungureşti, locuinţe pentru învăţători şi grădini de copii. Unde permit împrejurările locale, coloniştilor li se va da şi biserici. De însemnătate este, că ciangăii din Bucovina sunt colonizaţi lângă localităţi curat româneşti cu scopul ca să sporească numărul ungurilor printre români. P. conf.
Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale. Ziarul “B-pesti Hirlap” No.134 din 4 Iunie 1908. Articolul:“Agitaţia valahă în şcoală” **)
După cum ne încunoştiinţează corespondentul nostru din Oradea-mare, inspectorul şcolar Vasady Lajos, a făcut o descoperire zguduitoare în şedinţa administrativă. A adus la cunoştinţă că în şcoala din Lokk a găsit cărţi interzise şi mape false. Copii au cântat cântecul intitulat: “Trăiască armata română”, în care laudă gloria armatei române faţă de unguri. Învăţătorul Petru Cipoi a recunoscut, că el a procurat scrierile agitatoare şi că el a instruit pe copii să cânte cântecul calomniator la adresa naţiunei ungare. – Sunt român, zise învăţătorul şi mi-am îndeplinit dorinţa. Învăţătorul Gavril Dudurescu din Giriş a instruit un astfel de cântec în şcoală, care îi asigură, că va apare odată românizmul nimicind ungurimea. Atunci să pună fiecare mâna pe ce ajunge şi să stârpească neamul mizerabil al ungurilor. În şcoală sau aflat numeroase foi volante agitatoare importate din Bucureşti. Ambii învăţători primesc ajutor de stat. La iniţiativa inspectorului delegaţiunea administrativă a intentat proces de disciplină contra învăţătorilor şi a scris Ministerului de culte, ca să nu le dea ajutorul de stat până la finirea procesului de disciplină.
*) F.D.P.S.G. – DOSAR 70/1910 (Fondul Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale)
*) F.D.P.S.G. – DOSAR 120/1910
**) F.D.P.S.G. – DOSAR 71/1910
Cugir, amintiri din viitor 