arhivă

Arhiva etichetelor: COSTEL GALATEANU

A trecut cam multa vreme de când nu am mai scris cațe ceva la rubrica mea draga ” HALL OF FAME”. Bineînțeles ca este vorba de galeria oamenilor de seama din CUGIR.Nu mai explic acum ce înseamnă pentru mine „oameni de seama „. Reamintesc doar ca apreciez foarte mult pe cei care au făcut ceva pentru acest micuț și frumos oraș sau care măcar pentru faptul ca au spus acolo peste mari și tari ,unde au ajuns faimoși , au menționat doar  ca s-au născut la CUGIR.
De ce vreau sa scriu despre profesorul de matematica VIRGIL  OLARU? Pai va răspund imediat! Prin  anii 80′ când  dragostea m-a adus pe mine pe aceste meleaguri , mi-a fost dat sa citesc în ziarul SCÂNTEIA , la rubrica „FAPTUL DIVERS ” care alături de o mica rubrica de sport și pagina externa era cam tot ceea ce se putea citi din acel ziar o știre incredibila. Se spunea la acea rubrica din  cel mai citit ziar din ROMANIA ca o clasa întreagă de la un liceu din CUGIR , clasa al cărei mentor era un profesor de matematica care era de loc de prin munții APUSENI , a intrat la facultate. Si ce era neobișnuit în asta  o sa sara ciutanii și ciutele din tânăra generație? Pai era dragii  și dragele moșului pentru ca pe vremea aceea  nu erau în ROMANIA doua facultăți pe metrul pătrat. Si fără sa jignesc sau sa supăr pe cineva, nici diplomele nu se cumpărau  , scuzați am vrut sa spun ca nici facultățile cu plata nu existau. Si câți copii valoroși nu și-au ratat cariera . Cine nu intra la facultate nu era nici un prăpăd . Mergeau la școala profesionala.Sau postliceala ca si acolo se intra greu! Ei dar astea sunt amintiri! Cu alte cuvinte nu toți copii se făceau doctori, ingineri, profesori ,politologi sau profesori .Era nevoie si de personal mediu. Asa se face ca revoluția si etapa post revoluționară ne-a găsit cu forta de munca foarte bine pregătita. Si scolile profesionale se cautau.Pai cati tineri cu profesionala terminata au trecut pe mana lui nenea STERCA la uzina.E HE HE!!!!!!!!!

Si am inceput sa ma documentez pentru ceea ce mi-am propus. Am luat legatura mai intai cu doamna OLARU, fosta economista . Dansa  (moldoveanul din mine)s-a aratat foarte bucuroasa cand a auzit intentia mea .Dar si mirata  putin  atunci cand a aflat ca nu sunt de prin partea locului.Cand i-am spus de cand”bantui ” prin CUGIR si ca am  si neamuri pe care in parte le cunoaste(SILVIA OPREA) si-a mai revenit putin.I-am  inteles circumspectia de la inceputul convorbirii.Si povestea doamna OLARU, si povestea  iar eu notam  cat puteam .Am primit si niste poze pe care le-am scanat si daca le gasesc vi le pun aici sa va reamintiti de acele vremuri.Erau vremurile cand la facultate intrau in medie cam 32 de elevi din 36. Si la OLARU si la MARIS (despre care am scris si eu doua vorbe atunci cand a trecut in lumea celor drepti .DUMNEZEU sa-i odihneasca si sa-i ocroteasca pe amandoi!). Asa de bine m-am documentat la doamna OLARU ca mi-am pierdut notitele ,adica le-am pus undeva foarte bine si le voi regasi atunci cand nu imi vor mai fi de folos) . Dar cătana  are intodeauna si o variantă de rezervă.Si atunci am apelat la ajutorul lui CĂTĂLIN MUREȘAN zis SHOGUNU  care a locuit la cealalta scara in blocul unde locuiau și soții  OLARU. Astazi , CĂTĂLIN este inginer , locuiește la SIBIU ,si, printre altele, ne”batem (ținem legătura pe )amandoi in bloguri”.El juca fotbal cu băiatul soților OLARU.Iar matematica făcea cu MARIȘ. Dar ca sa fiu mai corect , sa-i dau cuvântul lui (sa-l citez pe) CĂTĂLIN MUREȘAN pentru ca dacă scot vreo vorba din context s-ar putea sa fac vreo greșeală .Si nu e bine pentru ca este  o consemnare mai sensibila și s-ar putea ca aceea care citesc sa scape vreo lacrima(doamnele cu siguranță).Si vorba ceea „unde si când ii viata mai frumoasa dacă nu in liceu?

Iata ce ne spune CĂTĂLIN in dulcele grai ardelenesc :

„Media anuala de intrare la facultate in scoala noastra era  de 32 din 36 din fiiecare clasa terminala! Şi la Olaru şi la Mariş (io cu el am făcut). Domnul Olaru a avut performanţa să-i reuşeasca 36 din 36 (din prima!) dintr-o clasă la care a fost şi diriginte. Din clasa mea am absolvit “superioare” 33. 3 n-au vut nici măcar să incerce. Din prima au reuşit 31 dintre colegi. Io am ţintit prea sus prima dată. Am vrut electronică. Am dat la “neincorporabili” c-aşa era mersul atunci (io fiind “refuzat” de armată din motive de sănătate). Am fost 82 de candidaţi pe 10 locuri. Am picat “răsunător”. Am stat un an şi am reuşit! Intr-adevăr se făcea şcoală la Industrial nr.1. Cred că şi acuma. Directorul de acum mi-a fost profesor de fizică. Domnul Bur, prietenul meu! Din vechea gardă de profesori numai “filosoful” Nelu Rusu a mai rămas (pe lîngă d-l Bur). Un om “fain”! Doi foşti colegi predau acuma. Matematică şi informatică…


Numai amintiri frumoase am de la Cugir! Am plîns cînd am auzit de moartea domnului Mariş. Şi numai io ştiu cît l-am “urît”! N-am suferit niciodată matematica şi mai mult de 8 n-am avut niciodată la Mariş! In 4 ani! Erau foarte exigenti “profii” de la Cugir. Domnul Bur m-a făcut să-mi placă fizica ( sărumîna nene Miron). Tanti Rodica era o “dulce”. Doamna Opriş la chimie, o doamnă. Pe caietul meu scria “limba chimie”. Pe chestia asta s-a distrat foarte şi nu m-a lăsat niciodată corijent (da’ nici mai mult de 6 n-am avut..). Diriginta, doamna Sârbu se lua cu mîinile de cap “ce-ai făcut iară Muri?!” (că eram cam “vedetă” la porcării…)
Toţi au fost nişte OAMENI adevăraţi. Unii s-au dus…”

Dar viata merge mai departe ! Baiatul , nora si nepoatele familiei OLARU din CUGIR , ROMANIA duc faima acestor locuri peste mari si tari, departe in CANADA!

Dupa cum vedeti dragii mei , mi-am amintit exact de stirea pe care am citit-o in ziar .Si cifrele coincid. Ei si ce or sa sara ciutanii si ciutele care probabil vor citi articolul! Si in zilele noastre se produc astfel de performante! Da dragii moșului,  nu va contrazic.Dar asa cum spunea si prietenul meu CĂTĂLIN atunci nu erau doua facultati pe metrul patrat . Rugati parintii vostri sa va povesteasca despre concurenta pe facultati si centre universitare.Astazi? Poate nu ati auzit de ASE-ul de la ZIMNICEA, Mai amintesc doua probleme aici .Deunazi cineva mi-a spus ca vezi domne”trecutul cu trecutul ,prezentul cu prezentul si viitorul cu viitorul”.De acord dragi prieteni dar sa stiti ca noua nu ne-a fost usor.Invatam de-mi sareau capacele. Si apoi nu generatia mea ” a scos melodia din cantece”!!! Cu alte cuvinte ceea ce am cladit a fost ceva valoros! Pentru ca am fost bine pregatiti .Si unul dintre cei care ne-au pregatit a fost si profesorul OLARU.Un mot din varful APUSENILOR care rezolva probleme de matematica din binecunoscuta GAZETA MATEMATICA sau de prin GHEBA sau sotii ATANASIU LA lumina lumanarii sau poate a lampii daca aducea gaz la COOPERATIVA-n sat.Ca sa nu ma departez  sa va va spun ca actuala doamna OLARU pe vremea tineretii ,s-ar fi plimbat si ar fi mers si ea la distractie cu junele VIRGIL .Acesta o refuza elegant si-i propunea „sa mai rezolve impreuna o problema” .

O alta problema pe care as vrea sa o punctez este faptul ca nu sunt de acord cu ceea ce spunea cu putin timp in urma un neica nimeni”SCOALA ROMANEASCA  produce tampiti, adica, pardon, filosofi, in loc sa produca tinichigii, mecanici auto si ospatari – ceea ce avem nevoie. „Normal ca acest betivan sa-si doreasca ospatari.O fi fost in vreo seara la GOLDEN BLITZ in BUCURESTI si nu or fi fost destui oameni  ca sa-i umple lui paharele pe care le golea intr-un ritm ametitor. Concluzia ar fi dragi dascali ai scolii romanesti sa fiti la fel de exigenti cum era generatia profesorului cugirean VIRGIL OLARU. In felul acesta ne veti scapa de asemenea otrepe care sunt sigur ca au trecut prin scoala ca gasca prin apa!

Sa mai revin putin la concurenta privind scoala la nivel judet. Ia sa vedem ce mai spune prietenul meu CĂTĂLIN:

” In anul in care clasa domnului OLARU au intrat in corpore la facultate,  Industrial 1 i-a zdrobit pe cei de la HCC (Horea, Cloşca si Crişan) din Alba Iulia , cu care ne băteam la “supremaţie” an de an. O singură dată ne-or rupt gura cei din Sebeş. Or avut 33. Noi… sub!. Dacă ţin bine minte, noi am fost pe 3. Mai ţin minte că cei din Blaj ne-or mai bătut o dată. Ei pe 2, noi pe 3. HCC “fruntea”. Cei din Cîmpeni şi Abrud ţineau şi ei aproape
Se făcea şcoală…
Să nu mă înţeleagă lumea greşit. Vorbesc aici de primele clase din fiecare liceu. Vîrful, cum ar veni. Nici celelalte nu erau mai prejos. Cu o medie de reuşiţi peste 20.
Pe vremea aia nu era Funeriu ministru! Şi nici aşa densitate de universităţi pe kilometrul pătrat!
Şi să nu creadă lumea c-aş fi fost oarece “bulină”… Am fost un picuţ peste linia de mijloc din generaţia mea. La fel şi la finele facultăţii.

Cam asta a fost povestirea mea. Poate ca am scris prea putin despre profesorul VIRGIL OLARU . Am scris mai multe despre despre performanta dansului .Si cine poate cel mai bine sa ne faca un portret dacat performanta noastra profesionala? Deși a fost un om foarte exigent foștii lui elevi l-au iubit. Poate ca vor fi cugireni care vor citi aceasta povestire si atunci portretul va capata mai multa culoare.Am incercat sa iau legatura cu domnul inginer FLORIN BORDEAN ,fost elev al domnului OLARU dar nu mi-a raspuns nici pe FACEBOOK si nici pe mail. Poate ca viata tumultoasa de la CLUJ nu-i mai ofera putin timp liber.

Cat despre doamna OLARU ce sa va spun? Este o doamna distinsa ,vioaie si mandra de baiatul,nora si cele doua nepoate care se afla in CANADA. Participa cu placere la reuniunile claselor care au absolvit LICEUL INDUSTRIAL NR.1 CUGIR ai caror fosti elevi ,astazi oameni cu tample albe , o invita in semn de respect fata de memoria sotului! Folosesc prilejul pentru ai transmite multa sanatate

COSTEL GĂLĂȚEANU



La sfarsitul saptamanii trecute am avut placerea sa particip la nunta baiatului colegului meu de banca din liceu ,DORU GOREA.

Sunt bucuros ca am putut sa fiu alaturi de fostul meu coleg la o asa importanta zi din viata lui si a familiei lui.Desi nu vroia sa arate emotia care il stapanea , atat eu cat si sotia mea l-am surprins de cateva ori cu lacrimi “discrete “ in ochi.

Evenimentul pregatit cu atentie de socrii mari, socrii mici, nasi si nu numai a strans la un loc romani , greci si reprezentanti ai altor  nationalitati conlocuitoare.

Atmosfera placuta, o sala incapatoere si cocheta, lume buna  imbracata frumos, bucate si bauturi alese , muzica buna , pe scurt o atmosfera de neuitat pentru tinerii casatoriti si pentru toti invitatii lor.

Dupa nunta , am mai ramas vreo doua zile pe litoral ca sa nu spun ca anul asta nu am fost la mare.

Este a treia nunta la care particip la CONSTANTA si pot sa spun ca la toate trei m-am simtit foarte bine.Stiu constantenii sa se distreze.

Cateva poze am sa postez pentru ilustrarea evenimentului.Nu pot sa inchei fara a le ura inca odata tinerilor casatoriti , PAUL si FLORENTINA GOREA, “Casa de piatra ,fericire, belsug ,copii frumosi si sanatosi…”

Costel GĂLĂŢEANU