arhivă

Sport

   TVR 1 a sublicenţiat către Dolce Sport o parte din drepturile de televizare a Campionatului European de fotbal din 2012, din Polonia şi Ucraina. Parteneriatul dintre TVR si Dolce, început cu UEFA Champions League şi continuat cu EURO 2012, va fi în vigoare şi la Jocurile Olimpice de la Londra.

PROGRAM TV EURO 2012. Iată programul complet şi transmisiile TV ale meciurilor de la Campionatul European, competiţie care se va desfăşura în perioada 8 iunie – 1 iulie.

FAZA GRUPELOR

8 iunie: Polonia – Grecia (Grupa A, Varşovia, ora 19:00) – TVR 1  1-1
8 iunie: Rusia – Cehia (Grupa A, Wroclaw, ora 21:45) – Dolce Sport  4 – 1
9 iunie: Olanda – Danemarca (Grupa B, Harkov, ora 19:00) – TVR 1   0 -1
9 iunie: Germania – Portugalia (Grupa B, Lvov, ora 21:45) – Dolce Sport 1 – 0
10 iunie: Spania – Italia (Grupa C, Gdansk, ora 19:00) – TVR 1
10 iunie: Irlanda – Croaţia (Grupa C, Poznan, ora 21:45) – Dolce Sport
11 iunie: Franţa – Anglia (Grupa D, Doneţk, ora 19:00) – Dolce Sport
11 iunie:  Ucraina – Suedia (Grupa D, Kiev, ora 21:45) – TVR 1
12 iunie: Grecia – Cehia (Grupa A, Wroclaw, ora 19:00) – Dolce Sport
12 iunie: Polonia – Rusia (Grupa A, Varşovia, ora 21:45) – TVR 1
13 iunie: Danemarca – Portugalia (Grupa B, Lvov, ora 19:00) – Dolce Sport
13 iunie: Olanda – Germania (Grupa B, Kharkiv, ora 21:45) – TVR 1
14 iunie: Italia – Croaţia (Grupa C, Poznan, ora 19:00) – Dolce Sport
14 iunie: Spania – Irlanda (Grupa C, Gdansk, ora 21:45) – TVR 1
15 iunie: Ucraina – Franţa (Grupa D, Doneţk, ora 19:00) – Dolce Sport
15 iunie: Suedia – Anglia (Grupa D, Kiev, ora 21:45) – TVR 1
16 iunie: Cehia – Polonia (Grupa A, Wroclaw, ora 21:45) – Dolce Sport
16 iunie: Grecia – Rusia (Grupa A, Varşovia, ora 21:45) – TVR 1
17 iunie: Portugalia – Olanda (Grupa B, Harkov, ora 21:45) – Dolce Sport
17 iunie: Danemarca – Germania (Grupa B, Lvov, ora 21:45) – TVR 1
18 iunie: Croaţia – Spania (Grupa C, Gdansk, ora 21:45) – Dolce Sport
18 iunie: Italia – Irlanda (Grupa C, Poznan, ora 21:45) – TVR 1
19 iunie: Anglia – Ucraina (Grupa D, Doneţk, ora 21:45) – Dolce Sport
19 iunie: Suedia – Franta (Grupa D, Kiev, ora 21:45) – TVR

SFERTURI DE FINALĂ
21 iunie: Sfert de finala 1: câştigătoare Grupa A – loc 2 Grupa B (Varşovia, ora 21:45) – TVR si Dolce Sport
22 iunie: Sfert de finala 2: câştigătoare Grupa B – loc 2 Grupa A (Gdansk, ora 21:45) – TVR si Dolce Sport
23 iunie: Sfert de finala 3: câştigătoare Grupa C – loc 2 Grupa D (Doneţk, ora 21:45) – TVR si Dolce Sport
24 iunie: Sfert de finala 4: câştigătoare Grupa D – loc 2 Grupa C (Kiev, ora 21:45) – TVR si Dolce Sport

SEMIFINALE
27 iunie: Semifinala 1: câştigătoare Sfert 1 – câştigătoare Sfert 3 (Doneţk, ora 21:45) – TVR şi Dolce Sport
28 iunie: Semifinala 2: câştigătoare Sfert 2 – câştigătoare Sfert 4 (Varşovia, ora 21:45) – TVR şi Dolce Sport

FINALA
1 iulie: Finala: câştigătoare Semifinala 1 – câştigătoare Semifinala 2 (Kiev, ora 21:45) – TVR şi Dolce Sport

Povestea lui Paul Tomiţă, singurul jucător profesionist de golf din istoria României

Dispărut în 2004, la vîrsta de 90 de ani, legendarul sportiv a participat la 6 Campionate Mondiale şi i-a învăţat golf pe membrii Casei Regale a României, marile familii de boieri, dar şi pe premierii comunişti Petru Groza şi Gheorghe Maurer.

8 copii într-o familie de ţărani din Pianu de Jos, Alba: cine ar fi crezut că unul dintre ei va ajunge un sportiv legendar care se confundă cu istoria golfului românesc? Destinul lui Petru Tomiţă a fost unul uluitor, scris parcă în afara timpurilor: ardeleanul cu doar 7 ani de şcoală avea să devină profesorul de golf al celor mai mari personalităţi ale României, timp de jumătate de secol, şi partenerul de joc al tuturor diplomaţilor străini de la noi!

Într-un interviu pentru golfromania.org, Tomiţă descria începutul: „M-am trezit, la Pianu, cu o carte poştală din Bucuresti, de la frate-meu, care era administrator la hotelul «Continental». Aveam 15 ani şi am plecat de-acasă în izmene albe şi cu o cămaşă făcută de mama, cu o straiţă în spinare şi o carte de rugăciuni: un francez avea nevoie de un copil să-l ajute cu golful”.

Uns profesor de ministrul de externe al Angliei
„Francezul” era profesorul de golf Jean Baptiste Lammaison de la Cercul Diplomatic „Country Club”, care avea nevoie de un asistent tînăr. Ca băiat de mingi, la început, Tomiţă învaţă uluitor de repede golf şi începe să exerseze zilnic o sută de lovituri cu crosa! După întoarcerea lui Lammaison în Franţa, Tomiţă devine „actorul principal”, frecventat de autohtonii Nicolae Titulescu şi prinţul Ghica pentru a-i pregăti la golf, dar şi de ambasadori şi consuli străini la Bucureşti, motiv pentru care „puştiul” învaţă singur engleza şi franceza.

Venirea în Capitală în 1932 a britanicului J.T.Baker, profesor de golf, reprezintă un moment decisiv pentru român: după cinci ani de perfecţionare cu Baker, Tomiţă îşi însoţeşte dascălul la Londra, unde se pregăteşte pentru examenul de profesorat la Asociaţia Profesioniştilor de Golf „St. Andrew”. Şi reuşeşte să impresioneze, primind diploma chiar de la ministrul de externe al Angliei, Lordul Halifax!

Elevul preferat: Regele Mihai I
Deşi era cotat ca o mare speranţă a golfului, iar în Occident cîştigurile din acest sport erau uluitoare, Tomiţă alege să se întoarcă în România. „Am renunţat la salarii între 800.000 şi 1.000.000 de dolari anual, dar aşa a fost să fie, poate altfel nu mi-aş mai fi cunoscut soţia”, rememora Paul Tomiţă în acelaşi interviu.

La Bucureşti, ardeleanul devine profesor de golf, apoi administrator general şi ulterior director al Cercului de Sporturi Băneasa „Country Club”. E perioada în care îi are ca discipoli pe membrii familiilor Cantacuzino, Bibescu sau Ştirbei şi cînd îl cunoaşte pe cel care avea să rămînă elevul său preferat, Regele Mihai I: „Era atît de manierat, sensibil şi generos, era prea modest! Vorbea la fel cu rudele, cu mine, cu grădinarul şi cu servitoarea”, îşi amintea Tomiţă.

A refuzat să fie spion
Instalarea comunismului în România l-a afectat şi pe jucătorul de golf, arestat în dese rînduri începînd cu 1950. Motivul: Tomiţă refuza să devină spion, ipostază pentru care Securitatea îl considera ideal, dat fiind cercul de diplomaţi străini în care se învîrtea sportivul.

A scăpat cu ajutorul premierului Petru Groza, bun prieten de pe… terenul de golf. „L-am învăţat pe Groza să joace, chiar îmi spunea bancuri cu comunişti, dar nu prea a prins golful la el. Mai mult succes am avut cu ambasadorul SUA Bill Crawford, Gheorghe Maurer şi fiicele lui Gheorghiu-Dej!”, rememora Paul Tomiţă.

Doar soţilor Ceauşescu nu le-a păstrat o amintire frumoasă: cuplul dictatorial a ordonat distrugerea cu buldozerul a clubului de golf bucureştean, fără să ia în considerare importanţa lui pentru acest sport şi pentru relaţiile diplomatice care se puteau dezvolta prin golf.

Globe-trotter în numele golfului
În palmaresul internaţional al lui Paul Tomiţă stau la loc de cinste cele şase Campionate Mondiale de golf la care a participat, performanţă unică în acest sport pentru România. Chiar la prima ediţie, Italia 1968, i s-a propus să rămînă la Roma, dar a refuzat. Invitaţii similare a primit la fiecare turneu final, fie că a fost vorba de Cehia 1970, Australia 1972 sau Spania 1973.

Românul a cucerit lumea golfului nu doar din postura de jucător sau antrenor, ci şi din cea de documentarist, rol pe care ardeleanul şi l-a însuşit temeinic. Pentru studierea diferitelor aspecte privind jocul, Tomiţă a devenit un veritabil globe-trotter, poposind de-a lungul vieţii la Viena, New York, Rio de Janeiro, Paris, Madrid şi Djakarta!

Înmormîntat cu crosa alături
În 1975, la vîrsta de 61 de ani, Tomiţă a hotărît că e momentul să se retragă din activitate: s-a pensionat şi s-a întors în localitatea natală, Pianu. E un fel de a spune, această retragere, cîtă vreme, în fapt, ardeleanul a fost ani la rînd vizitat în continuare de iubitori ai golfului, cei mai mulţi străini, care auziseră de farmecul pedagogic al lui Tomiţă.

Iar pentru ca toată experienţa lui de-o viaţă să se întregească firesc, bătrînul profesor a reuşit să închege şi un club privat de golf. A concesionat un teren tocmai la Pianu, pe o perioadă de 49 de ani, şi pe 70 de hectare şi-a planificat şi îndeplinit visul: perpetuarea golfului la standarde profesioniste, în România. A fost momentul în care s-a împlinit şi cu care s-a revanşat faţă de sportul care l-a făcut fericit. Pe 23 iulie 2004, la vîrsta de 90 de ani, „unchiul Paul”, cum îl alintau britanicii, a fost îngropat la Pianu alături de şapca de golf şi de crosa lui preferată.

Povestea pipei emblematice
Toate trofeele la golf au fost obţinute de Paul Tomiţă jucînd cu pipa în gură, detaliu unic şi inedit în lumea golfului. Povestea obiectului-simbol începe în 1938, cînd sportivul de 24 de ani a primit în dar, de la o admiratoare, o pipă marca Dunhill. Deşi nu fumase pînă atunci, Tomiţă nu s-a mai despărţit niciodată de „talisman”. La Campionatul Mondial de golf din Australia, în 1972, românul l-a întîlnit pe Alfred Dunhill: britanicul a fost impresionat că cineva foloseşte o pipă veche de patru decenii, produsă de compania pe care o patronează. Astfel că pînă la retragerea din golf, Dunhill a fost sponsorul oficial al jucătorului Paul Tomiţă.

În braţele Regelui, după jumătate de secol
Întîlnirea lui Tomiţă cu elevul său preferat, Regele Mihai, a avut loc după 50 de ani şi a reprezentat un moment sfîşietor. În vizită la Pianu, Mihai I şi-a regăsit fostul dascăl în golf: „Cînd am ajuns faţă în faţă, amîndoi am înmărmurit. Ne-am strîns în braţe îndelung, o veşnicie parcă. Cu vocea gîtuită, mi-a spus: «Hello, Paul! Bine te-am găsit. Ne-a trecut viaţa, dragă Paul, la amîndoi»”, povestea Paul Tomiţă.

„Golful e o carte de vizită pentru o ţară, singurul sport pe care-l poţi învăţa şi practica la orice vîrstă, de la 8 la 80 de ani. Regina Elena a învăţat la 50 de ani şi la 55 avea o tehnică de invidiat”(Paul Tomiţă)

„Există 43 de reguli, dar nu-s ca acelea de circulaţie, se învaţă pe măsură ce joci: cum te mişti, cum ţii mîinile pe crosă, cum păşeşti, cum şi cît taci, cînd să aplauzi, cum loveşti mingea” (Paul Tomiţă)

„Datorez totul golfului, şi nu meritelor mele. Ştiu un lucru: la ce mi-ar folosi toată bogăţia lumii, dacă n-aş fi fost lîngă mama cînd a murit?” (Paul Tomiţă)

Alba Golf Challenge: o tradiţie prinde noi aripi

Mai sînt doar cîteva zile pînă la primul PRO-AM din România, Alba Golf Challenge 2012, turneul prin care sezonul de golf de la Pianu de Jos îşi ridică la fiecare sfîrşit de aprilie cortina.

PRO-AM este un concept deosebit în lumea sportului: un jucător profesionist de golf are drept colegi de echipă jucători amatori, chiar într-o competiţie oficială. În nici un alt sport jucătorii amatori nu sunt atît de aproape de campionii din domeniul lor.

Iar jucătorii profesionişti din toată Europa s-au arătat interesaţi de ocazia de a face cunoştinţă cu pasionaţii de golf din România: pînă în acest moment, s-au înscris în competiţie 18 echipe complete, adică tot atîţia profesionişti şi un total de 72 de jucători. Astfel, Alba Golf Challenge se anunţă a fi cu adevărat o provocare.

Terenul de la Pianu de Jos este pregătit pentru a-şi primi oaspeţii, iar vremea se anunţă propice activităţilor sportive, cu temperaturi prognozate de peste 20 de grade Celsius şi cer senin.

Alba Golf Challenge este organizat anual, începînd din anul 2005, de către Consiliul Judeţean Alba. Ediţia din acest an se va derula cu sprijinul Roşia Montană Gold Corporation.

Tocmai am terminat de citit Winning, de Clive Woodward, o carte excelenta din toate punctele de vedere.

Desi este povestea castigarii cupei mondiale de rugby din 2003, e poate una dintre cele mai bune carti de business pe care le-am citit vreodata.
Woodward a preluat Anglia in 1997 si a adus cel mai ravnit trofeu din rugby acolo unde acest sport a fost inventat, in Anglia.
Pe vremea cand juca, rugbyul era monoton, bazat in special pe inaintasi. Insa a lucrat pentru 3 ani la Loughborough cu Jim Greenwood, unul dintre cei mai inovativi antrenori din toate timpurile. astfel, a reusit sa schimbe fata rugbyului, ducand conceptul de „Total Rugby” la un alt nivel.
Ce a reusit vedeti aici: http://youtu.be/c2USK9DolxUTOTAL RUGBY
Poate cel mai frumos rugby jucat vreodata in istoria acestui sport
DRAGOS

O analiza interesanta facuta boxerului roman Lucian Bute de catre comentatorul Eurosport Alexandru Ganci.

În primul rând Lucian Bute îmi aminteşte intr-o oarecare măsură de GSP (nu ziarul de sport). Ca şi Georges este un zeu în Montreal, ca şi Georges este foarte greu de bătut, ca şi Georges este elegant în declaraţii şi nu în ultimul rând este sponsorizat de Under Armour. Dacă nu uităm cu atenţie la meciul cu Johnson, acesta a semănat izbitor cu meciul lui Georges împotriva Jake Shields, victorie zdrobitoare, construită pe o structură atletică excepţionala. Chiar şi reacţiile presei americane sunt asemănatoare cu cele de după meciul pentru titlul UFC. Să ne asteptăm pe viitor de la Lucian la o evoluţie asemănătoare cu cea a lui GSP? Tot ce se poate şi cred că nu ar fi chiar rău, deşi eu aş vrea mai multă luptă, dar asta este o problemă de gust

 

Restul aici.

Cum a inceput totul

Cu aproape o luna in urma, rasfoind rugby.ro, am observat putina agitatie intr-o sectiune mai putin animata a forumului: “Cafenea, la o discutie despre orice”. Titlul subiectului era extrem de atragator: “INSCRIERE RUGBY”. Satul de privit nenumarate meciuri la campionatul mondial si tanjind dupa o miuta cu un balon oval mai mult decat o seara alaturi de o bruneta cu forme rotunde, am decis sa vad despre ce este vorba.

Mesajul lui Marius m-a bucurat enorm si il redau in intregime mai jos:

“Salutare

Numele meu este Marius si sunt un pasionat al acestui sport.

Din pacate am apucat sa-l practic destul de putin, am jucat in echipa liceului la nivel amator aproximativ 2 ani (un an am fost titular).

Vreau sa vin cu o propunere care sper sa atraga mult interes din partea celor care iubesc acest sport, care l-au practicat sau care doar il privesc. De cate ori ati privit un meci la TV sau pe stadion si ati simtit ca vibrati la o faza spectaculoasa sau la un eseu de parca voi erati in locul celor de pe teren? Mie mi s-a intamplat de multe ori…de mult prea multe ori ca sa raman in continuare simplu spectator.

Stiu ca rugbyul este un sport foarte greu de practicat in lipsa unui mediu organizat din cauza riscului foarte mare de accidentare sau a lipsei unui teren decent unde poti juca. De aceea vreau sa organizez o data pe saptamana un meci de rugby tag (pentru ca rugbyul contact este imposibil de jucat) intre noi cei care iubim acest sport si care nu avem sau nu am avut placerea sa-l practicam.

Voi merge la Federatia Romana de Rugby, acolo unde am facut si un curs de instructor de rugby non-contact anul trecut si am sa vorbesc sa ne ajute cu unul din cele 2 terenuri de antrenament din spatele stadionului national. Voi cere si tag-uri si eventual maieuri de antrenament astfel incat sa putem juca un meci de rugby tag. Stiu ca la federatie sunt oameni deschisi la nou si sunt sigur ca voi gasi sprijin pentru a realiza acest lucru. asa ca daca sunteti doritori va rog sa lasati un reply aici si in momentul in care ne-am strans suficient de multi pentru a juca primul meci, o s-o si facem.

Dupa meciuri se lasa cu bere., asa ca aviz amatorilor!”

Mesajele au inceput sa curga si au aparut si alti baieti interesati de aceasta initiativa. Se contura ceva extrem de frumos. Singura problema era ca nu mai aveam deloc rabdare.

Trebuia sa ne strangem 15 oameni si apoi sa stabilim o data si un loc pentu prima intalnire. Am decis sa ne folosim de facebook, poate asa mai reuseam sa racolam si alti iubitori de rugby.

Asa a luat nastere “Rugby After Work”, un grup unde am discutat si am pus la punct prima noastra intalnire.

In demersul nostru am fost sprijiniti si de Federatia Romana de Rugby, care ne-a pus la dispozitie un teren de antrenament, jaloane, baloane si tag-uri.Pe aceasta cale dorim sa multumim domnului Nicolae Ungureanu, cel care ne-a sprijinit pe partea de logistica.

Fiecare dintre noi am sunat prieteni, fosti jucatori si incet incet ne apropiam de numarul magic, 15. Stefan Rusu, preparator fizic la Soimii Bucuresti a fost de acord sa desfasuram un joc impreuna cu fetele legitimate la acest club. Prin gestul sau, Stefan a fost cel care a pus cireasa pe tort, aveam tot ce ne trebuie, urma prima intalnire.

Prima intalnire, vineri 4 noiembrie

Am stabilit prima intalnire pentru vineri, ora 17.00, pe terenul de la Federatia Romana de Atletism. Terenurile de antrenament de la Federatia Romana de Rugby sunt in refacere asa ca am apelat la aceasta solutie.

Mai aveam de asteptat inca o saptamana pana la marea intalnire. Timpul se scurgea foarte greu. Aproape in fiecare zi primeam telefoane si mesaje din partea prietenilor care aveau si ei aceeasi problema.

Insa zilele au trecut si m-am intalnit cu Marius si Andrei la teren in jur de ora 15:00. Dupa o incalzire de o ora in care am facut incrucisari, linii si am sutat, baietii au inceput incet incet sa apara. Fetele au sosit in jur de 16:30 si a inceput jocul, pe jumatate de teren, 8 la 8.

Ne-am oprit dupa circa o ora, impiedicati de intuneric care isi facuse aparitia mult prea devreme. Dupa o poza de grup, ne-am indreptat spre un pub din apropiere, pentru repriza a treia.

Ce va urma?

Daca totul merge asa cum ne dorim, vom continua intalnirile in fiecare weekend. Cautam o sala cu teren sintetic pentru a face un antrenament si in timpul saptamanii, pe perioada iernii.

In luna decembrie va fi o competitie de rugby tag organizata de FRR la care dorim sa participam.

Scopul nostru este sa adunam la un loc iubitorii rugbyului, indiferent de culorile pe care le iubesc, pentru a ne antrena impreuna si a lega prietenii. In viitor ne propunem sa formam o echipa de amatori.

Daca va doriti sa jucati rugby si nu aveti cu cine sau unde, va asteptam sa va alaturati grupului nostru de pe facebook. Nu conteaza daca nu ati mai jucat, veti progresa alaturi de noi.

Inca o data, multumiri FRR si domnului Nicolae Ungureanu pentru suport, multumiri lui Stefan Rusu si lui Ghita Valentin de la Soimii Bucuresti pentru organizare si fetelor Liliana Radu, Dinca Alina, Dreve Adina, Ionica Lidia si Denisa Spaiuc pentru ca au jucat alaturi de noi, va asteptam si data viitoare. Multumiri si domnului Cristian China Birta care a venit cu propunerea de a scrie pentru Sport Local. Nu in ultimul rand multumesc baietilor care au participat la intalnire.

Un bun prieten spunea ca oamenii care sunt suficienti de nebuni sa creada ca pot schimba lumea, o vor schimba. Plecam la drum cu speranta ca vom putea schimba ceva. Se spune ca rugbyul romanesc este pe cale de disparitie. Refuzam sa credem acest lucru si mergem mai departe cu ganduri mari.

Dragos Galateanu

http://www.sportlocal.ro/rugby-after-work-la.html