arhivă

Cotidian

 

La învestirea în funcţie, Preşedintele României, membrii Guvernului şi cei 588 de parlamentari aleşi de calculator, după 9 decembrie 2012, au depus jurământul înscris la articolul 82, alin.2 din Constituţie, respectiv: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu !” Singurii care nu depun niciun jurământ faţă de Poporul Român şi România sunt europarlamentarii din ţara noastră la Parlamentul European. Ca urmare, mulţi dintre ei, mai ales cei aleşi pe listele şi cu sprijinul U.D.M.R., P.D.L. şi P.N.L.,  acţionează la Parlamentul European împotriva României şi Poporului Român, fără să fie condamnaţi penal. Nici măcar cel prins la ciordit în Parlamentul European nu a fost, încă, condamnat penal. Contează mult că este nepotul lui Silviu Brucan (Saul Bruckner), cel care a coordonat echipele de alogeni care au impus în România şi împotriva voinţei Poporului Român atât comunismul criminal (după anul 1944), cât şi capitalismul sălbatic asociat cu Holocaustul împotriva Poporului Român (după anul 1989).

Cei care au depus jurământul prevăzut de Constituţie se grăbesc să-l încalce, ştiind că pentru nerespectarea acestuia nu sunt sancţiuni penale, ci numai politice care, zicea nenea Iancu, că nu există. Ca urmare, cei mai mulţi dintre aleşii şi numiţii în funcţii publice, la nivel naţional şi local, au luat în discuţie şi au început să acţioneze pe tema regionalizării, de fapt a împărţirii, României.

Constituţia României, la art.3, alin.3, prevede că : „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.” Este un text foarte clar. În Constituţia României nu există regiuni, ca persoane juridice şi unităţi administrativ-teritoriale ! Ca urmare, toate demersurile făcute în mare grabă şi la comandă externă de către Guvernul Ponta II vizând delimitarea şi înfiinţarea regiunilor, ca unităţi administrativ-teritoriale, încalcă Constituţia României ! La poruncă externă, Regimul Băsescu-Ponta sfidează Constituţia şi pune carul înaintea boilor ! U.S.L. împreună cu U.D.M.R. încearcă să aplice Poporului Român politica faptului împlinit ! Logic şi legal, abia după ce în viitoarea Constituţie re-revizuită vor fi acceptate de către Poporul Român, prin referendum naţional, regiunile în organizarea teritoriului, probabil în anul 2014, va putea Guvernul României să treacă la regionalizare ! În anul 2013, Guvernul Ponta II nu are temei constituţional pentru împărţirea României în regiuni ca unităţi administrativ-teritoriale ! Toate demersurile pe această temă ale Guvernului Ponta II sunt lipsite de temei legal ! În Programul de guvernare adoptat de Parlament prin lege nu s-a prevăzut că regionalizarea României se înfăptuieşte ilegal şi înaintea revizuirii Constituţiei !

În vechea organizare a Ţării Româneşti şi a Moldovei au existat judeţe ca unităţi administrati-teritoriale. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza şi, mai ales, a României Mari, judeţele au cunoscut o mare dezvoltare. După alungarea din ţară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, primul rege al României (cel care a intrat în ţara noastră deghizat şi cu acte false) şi urmaşii lui, alogenii din familia Hohenzollern, nu şi-au permis să renunţe la judeţe, la tradiţiile româneşti. După al II–lea Război Mondial, comuniştii alogeni din conducerea României au primit poruncă de la Moscova să distrugă tradiţiile multimilenare ale Poporului Român şi Biserica strămoşească, inclusiv judeţele. Ca urmare, au fost desfiinţate judeţele şi în perioada 1950-1968 România a fost împărţită în regiuni, alcătuite din mai multe raioane şi unul sau mai multe oraşe importante. În anul 1968, la începutul Regimului Ceauşescu şi în plină dominaţie a Moscovei în ţările socialiste, Marea Adunare Naţională, prin Legea nr.1/1968, a hotărât revenirea la tradiţiile româneşti în organizarea administrativ-teritorială. Au fost desfiinţate regiunile şi raioanele, revenindu-se la judeţe. Ele au fost menţinute prin Constituţia României din anul 1991, revizuită în anul 2003.

Acum, la începutul anului 2013, alţi stăpâni străini ai României, de aceeaşi etnie cu comuniştii din conducerea ţării noastre, în perioada 1945-1964, cei de acum aflaţi la Bruxelles şi nu la Moscova, au dat mutarea în plic Regimului alogenilor Băsescu – Ponta pentru a regionaliza teritoriul nostru naţional. Stăpânii străini ai României împreună cu komisarii plasaţi la Palatul Victoria au stabilit deja viitoarele regiuni, inclusiv una dupa modelul fostei Regiuni Mureş – Autonomă Maghiară din vremea lui I.V. Stalin. Dacă ar fi cinstiţi faţă de Poporul Român şi ar da dovadă de transparenţă, premierul Victor Ponta şi vicepremierul Liviu Dragnea ar trebui să informeze Parlamentul şi să arate, mai ales la televiziune, documentele primite de la Bruxelles, inclusiv regiunile stabilite pentru România. În slugărnicia lor, guvernanţii de la Bucureşti, se străduiesc să îndeplinească porunca de la Bruxelles înainte de termen şi cu încălcarea Constituţiei, dacă se poate în câteva luni să voteze în Parlament proiectul de lege al regionalizării. La fel s-a întâmplat şi cu legislaţia în domeniul privatizării, de fapt a înstrăinării şi lichidării unităţilor productive româneşti. Atunci, în anii 1990-1991, proiectul legii privatizării a fost adus din străinătate de Silviu Brucan şi votat rapid de majoritatea parlamentară de circa 80% a Frontului Salvării Naţionale (F.S.N). Acum, se păstrează secretul asupra ,,poştaşului“ care a adus de la Bruxelles proiectul legii regionalizării României. Se zvoneşte că ar fi alogenul Sorin Frunzăverde. Majoritatea parlamentară a U.S.L., de circa 60% împreună cu U.D.M.R., aşteaptă să voteze noile regiuni impuse Poporului Român ca pe vremea stalinismului. “Ciocănitoarele” politice au înghiţit găluşca regionalizării şi, fără întrerupere, încearcă să-i păcălească din nou, pe români, susţinând, fără argumente logice şi credibile, că aceasta este prioritatea numărul 1 în România. Totul este fals şi cusut cu aţă albă! Diversiunea cu regionalizarea este menită să abată atenţia Poporului Român de la, cel puţin, următoarele probleme: înstrăinarea pentru sume derizorii a ultimelor mari societăţi comerciale româneşti nominalizate de F.M.I. şi Banca Mondială; continuarea lichidărilor în domeniul locurilor de muncă; vânzarea a patru combinate metalurgice cu 52 de euro, urmată de tăierea în bucăţi pentru fier vechi, care va fi scos din ţară; tăierea şi topirea rafinăriei “Arpechim” Piteşti, care rafina anual peste 8 milioane tone de ţiţei; jefuirea uriaşelor zăcăminte naturale ale Poporului Român la cele mai mici redevenţe din lume; începerea exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică; genocidul aplicat bolnavilor de cancer şi celor la care le-au fost tăiate ajutoarele sociale; retrocedările ilegale de clădiri şi terenuri către bisericile ungureşti; politica diabolică a Ungariei de acordare a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget cu scopul de a anexa Ardealul în anul 2014, prin Diktatul de la Bruxelles şi bazat pe aplicarea principiului autodeterminării popoarelor; majorarea substanţială şi nejustificată a preţurilor, impozitelor şi taxelor; teroarea instituită de băncile străine asupra debitorilor; vânzarea şi dispariţia din România, în fiecare an, a mii de copii pentru băncile de organe şi omorurile rituale; vânzarea pământului românesc la străini; continuarea epurării etnice a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş; eliminarea a circa 45% din orele de limba română şi matematică din programa şcolară şi înlocuirea lor cu mişcare în aer liber; neatragerea fondurilor europene în proporţie de 90%; sterilizarea fetiţelor cu aşa-zisul vaccin împotriva cancerului de col uterin; tăierea necontrolată legal a pădurilor; apropiata închidere şi lichidare a combinatului “Oltchim” din Râmnicu Vâlcea; destinaţia împrumuturilor de la bănci luate de Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc-Ungureanu-Ponta; dobânzile de peste 10 miliarde de euro ce trebuie plătite de Poporul Român la băncile străine, din care 2,5 miliarde euro în anul 2013; creşterea gradului de sărăcie a populaţiei; intrarea României în spaţiul Schengen etc. Nimeni nu poate garanta că Uniunea Europeană va dăinui până în anul 2016 sau 2020. Proiectul “Casa Europei” s-a dărâmat. Istoria lumii a confirmat că toate imperiile dispar.

Guvernul Ponta II şi Parlamentul României nu au temei constituţional pentru împărţirea teritoriului naţional în regiuni administrativ – teritoriale! Poporul Român nu a fost consultat şi în mod democratic, prin referendum naţional, nu s-a pronunţat pentru împărţirea ţării în regiuni, ca pe vremea comunismului. Cu toate acestea, Guvernul Ponta II transmite că viitoarele regiuni pentru România nu vor avea denumiri tradiţionale, ci vor fi botezate după punctele cardinale, ca de pildă: regiunea Nord-Est; regiunea Sud; regiunea Vest; regiunea Sud-Vest etc. Probabil că Guvernul Ponta II va dona fiecărui locuitor câte o busolă ca să se poată orienta în căutarea regiunilor dictate de la Bruxelles.

Guvernul Ponta II, încearcă să-i păcălească pe români cu două argumente false pe tema regionalizării României şi anume:

1) Accesarea fondurilor europene, în perioada 2014-2020. Se ştie că, în perioada 2007-2012, Regimul Băsescu-Tăriceanu–Boc-Ungureanu–Ponta nu a atras circa 90% din fondurile nerambursabile cuvenite României. Dacă aceşti conducători ai României ştiau că împărţirea teritoriului României în regiuni este cheia succesului pentru atragerea tuturor fondurilor europene cuvenite Poporului Român se pune întrebarea: de ce nu au acţionat în această direcţie din anul 2006 ? Cu toţii ştiau, inclusiv “ciocănitoarele” politice de azi, că după împărţirea administrativ-teritorială ele trebuie omologate, în anul următor, la nivelul Uniunii Europene. Deci, dacă cu încălcarea Constituţiei s-ar împărţi România în regiuni în anul 2013, urmează omologarea lor în anul 2014 şi abia din anul 2015 ar fi recunoscute ca unităţi de management. Pentru anul 2014 numai prin ministere vor putea fi atrase fondurile europene.

În perioada 2007-2013, când României i-au fost alocate mari fonduri europene nerambursabile s-au atras numai 10% din ele şi nu au existat şi nici nu au fost impuse de stăpânii de la Bruxelles regiuni administrativ-teritoriale în România. Pentru perioada 2014-2020 sunt alocate ţării noastre mai puţine fonduri europene nerambursabile iar la conducerea României, până în anul 2016, se afla aceleaşi partide politice şi aceiaşi oameni care sunt vinovaţii reali de neatragerea a 90% din fondurile europene. Ei au zis şi au făcut : “La vremuri noi, tot noi!” Ca urmare, avem garanţia că ei vor atrage cel mult 10% din fondurile europene cuvenite în perioada 2014- 2020. În plus, în cazul în care în viitoarea perioadă până în anul 2020 se depăşeşte deficitul bugetar impus României de F.M.I. şi Uniunea Europeană vor fi blocate toate accesările europene pentru Poporul Român.

2) Aducerea deciziei mai aproape de cetăţean prin descentralizare. O altă minciună. Actuala structură administrativ-teritorială nu poate fi desfiinţată sau modificată decât prin încălcarea Constituţiei! Persoanele alese în urma scrutinului din iunie 2012 au mandate de patru ani ca primari, preşedinţi de Consilii judeţene, consilieri locali, pe actuala organizare administrativ-teritoarială a României. Pe cale de consecinţă, logic şi practic, dacă s-ar materializa porunca de la Bruxelles, susţinută de Ungaria, s-ar ajunge la înfiinţarea unei suprastructuri, situată între ministere şi judeţe care nu poate aduce decizia mai aproape de cetăţean. Dimpotrivă, o îndepărtează. În plus, fiecare contribuabil va trebui să suporte, din taxe şi impozite mărite, cheltuielile ocazionate de funcţionarea aparatului birocratic al regiunilor, inclusiv indemnizaţiile pentru guvernatori.

În ziua de 22 februarie a.c., la Congresul extraordinar al P.N.L., liderul U.D.M.R., Kelemen Hunor i-a sfidat pe participanţi şi le-a dăruit steagul ilegal, unguresc, al Ardealului. Preşedintele P.N.L., Crin Antonescu l-a primit cu plăcere, în loc să-i dea foc imediat, în faţa celor 1.400 delegaţi la Congres. În situaţii similare aşa s-ar fi întâmplat în Israel, Franţa, Germania, S.U.A., Bulgaria, Grecia ş.a.

Argumentele prezentate ar trebui să-i determine pe membrii Guvernului Ponta II şi pe parlamentari U.S.L. să abandoneze activităţile la “Cooperativa Munca în Zadar” şi să se ocupe de adevăratele probleme ale Poporului Român şi ale României.

Oamenii inteligenţi nu stăruie în greşeală!

 

 

                                                               Dr.Gheorghe Funar

                                                               Secretar general al P.R.M.

                                                             Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

 

 

Cluj-Napoca,

25 februarie 2013

scris de MARIN NEACSU

Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de  dimineaţa şi de la ora 15 când la Electro sau Oltcit  se anunţa  începutul sau sfârşitul unei zile de muncă.

Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul si intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, „domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul  se uita la el ca la Dumnezeu.

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu  au apărut şi norocoşii câştigători  la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.

Era o vreme în ţara asta  când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.

Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic –ca toată lumea – în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e  umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind „ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !”

Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că „este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala” şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că  a chiulit.

Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.

Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o cetească, nu să o joace, făceau o facultate şi termenau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: „ăsta  e a lu Ilie de la sculărie. A termenat primu facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept”

Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.

Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.

Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.

Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care  treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie”uite mamă, trece armata”.

Astăzi din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanţă, de la smurd, sau de la pompieri care anunţă  începutul unei nenorociri sau sfârşitul unei  vieţi sau destin.

Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru „o linie”.

Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.

Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.

Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, „fluidizând circulaţia”.

Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul.  Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.

Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi  laptopul, ipodul, ifonul, sau tableta.

Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un „ma man”  este ori urâtă cu crengi ori „tută”.

Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să „se învârtă” sau sunt  „băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deşţept.

Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.

Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă „la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap.

Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat  cu  nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?

Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăştia au tras în noi în 89” şi acum “au pensii nesimţite”.

Oare ce va fi mâine  ? Va mai fi ţara asta ?

 

Scris de 

http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/02/22/era-o-vreme-in-tara-asta-3132

 

 

Cei peste 30 milioane de români, din Ţara-Mamă şi de pretutindeni, ştiu că Ardealul este leagănul de formare a Poporului Primordial, a geto-dacilor. În Limba Primordială a strămoşilor noştri geto-daci, Ardealul înseamnă Grădina Domnului sau Cetatea Domnului din Dacia Mare, Dacia Edenică. Pe acest teritoriu, din Ţara Sfântă aşa cum a fost denumită Dacia în scrierile din antichitate, a existat cea mai veche şi avansată civilizaţie de pe bătrînul continent. Cărţile din antichitate, celebrele 514 table şi tăbliţe din aur găsite la Sinaia (precum şi copiile lor realizate din plumb, după aceleaşi matriţe), numeroasele dovezi arheologice de pe cuprinsul României Mari şi studiile recente ale specialiştilor germani şi români confirmă continuitatea Poporului Român în Vatra Strămoşească, de cel puţin 12.000 de ani. Se ştie că, Imperiul Roman a cucerit doar circa 17% din suprafaţa Daciei, în urma războiului din anii 105-106 d.Hr. În cei circa 80 de ani de ocupaţie, jefuire şi distrugere romană, din mica parte a teritoriului Daciei cotropite, au avut loc numeroase răscoale ale dacilor, sprijiniţi de armatele dacilor liberi, împotriva trupelor romane care au fost alungate peste Dunăre, în jurul anului 190 d.Hr. Teza cu retragerea aureliană din anul 271 d.Hr. şi „golirea” Daciei de populaţia autohtonă geto-dacă este falsă ! Până acum, niciun istoric nu a putut demonstra şi nici nu a prezentat dovezi în legătură cu părăsirea de către dacii liberi, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, a 83% din teritoriul Daciei  Mari. Adevărul istoric a ieşit la suprafaţă, iar „ştiinţificii oficiali” (cei care au falsificat Istoria Poporului Primordial, a Limbii Române şi a Religiei Ortodoxe) bat în retragere, dar încă nu au curajul să recunoască şi acest capitol din Istoria falsificată a Poporului Român, cea care se predă în învăţământul din România.

Ardealul a existat cu cel puţin 11.000 de ani înainte ca hoardele ungureşti să migreze în Câmpia Panonică unde au găsit un popor ospitalier, pe geto-daci, inclusiv Cetatea Buda de la care a preluat denumirea actuala capitală a Ungariei. În Ardeal, nu a fost niciodată un vid demografic, aşa cum susţin cei care au falsificat sistematic istoria Ungariei. De la strămoşii noştri geto-daci şi de la Ardeal au ajuns ungurii să înveţe şi să folosească, de 1.100 de ani, cuvântul „Erdély”, la care nu renunţă nici astăzi.

În încercarea de a-i păcăli pe mulţi români, dar mai ales pe cetăţenii din alte ţări ale lumii, în privinţa Ardealului, s-a ajuns ca în jurul anului 1.800 câţiva istorici şi geografi de la Budapesta să dea o denumire artificială şi fără tradiţie locală, aceea de Transilvania pentru o parte însemnată a României. Românii ştiu că, în anul 1600, domnitorul Mihai Viteazul a unit Ţara Românească cu Ardealul şi cu toată Ţara Moldovei. Începând cu bravii regi ai Daciei şi până la Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, nu a existat denumirea de Transilvania. Această lucrătură ungurească numită „Transilvania” face parte din politica revizionistă a Ungariei şi de falsificare a istoriei şi geografiei României. Românii o pot contracara foarte uşor folosind doar denumirea de Ardeal.

Văzând Ungaria şi iredentismul unguresc că, după 1 Decembrie 1918, nu au mai reuşit să anexeze Ardealul, ca în „mileniul unguresc” de 51 de ani (1867-1918), au trecut în ultimii trei ani la o acţiune paşnică şi diabolică, respectiv dezmembrarea teritorială a României cu ajutorul decisiv al românilor şi cu complicitatea autorităţilor de la Bucureşti ! Cum? Printr-o politică ticăloasă, de neimaginat şi de neadmis în Uniunea Europeană.

Având ca obiectiv prioritar anexarea Ardealului la Ungaria, Parlamentul de la Budapesta a adoptat, în anul 2010, o lege privind acordarea cetăţeniei ungare pentru ungurii din afara graniţelor. La început, legea a fost aplicată numai etnicilor unguri din unele ţări vecine Ungariei. Cetăţenii români de etnie ungară au solicitat, prin intermediul şi cu sprijinul U.D.M.R., şi au obţinut cetăţenia ungară şi paşapoarte ungureşti. Numărul lor este de circa 1,1 milioane de noi cetăţeni ai Ungariei. S-a trecut la etapa a doua, respectiv la acordarea cetăţeniei ungare pentru românii get-beget din familiile mixte. Cei care solicitau cetăţenia ungară trebuiau să îndeplinească câteva condiţii obligatorii, respectiv: cunoaşterea limbii ungare; învăţarea Constituţiei şi a imnului Ungariei; însuşirea istoriei şi geografiei acestei ţări.

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a declarat public şi a repetat că pentru înlăturarea urmărilor Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, este mai preocupat de măsurile ce privesc acordarea cetăţeniei ungare, decât de măsurile economice care să suţină Ungaria în eforturile de a depăşi criza. De la vorbe s-a trecut la fapte şi, din vara anului 2012, Ungaria acordă extrem de rapid şi în proporţie de masă cetăţenia ungară pentru românii get-beget care solicită obţinerea acesteia. Legislaţia în domeniu a fost modificată şi au fost, practic, înlăturate toate condiţiile obligatorii. Românii care solicită obţinerea cetăţeniei ungare nu trebuie să cunoască limba ungară, nici Constituţia, nici imnul Ungariei, nici istoria şi geografia acestei ţări. În plus, nu trebuie să plătească nimic pentru întocmirea dosarului şi pentru acordarea paşaportului. Totul este gratuit. Cheltuielile sunt suportate de Guvernul Ungariei.

În a doua jumătate a anului 2012, peste 500.000 de români get-beget au primit cetăţenia ungară. Zilnic se deplasează în Ungaria, în cele 920 de localităţi nominalizate, miile de români, mai ales din Ardeal, pentru a obţine, în cel mult o lună de zile şi gratuit, cetăţenia ungară, precum şi paşapoartele ungureşti. Pe baza noii cetăţenii, românii au acces imediat pe piaţa muncii din Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda, Austria, Belgia, Irlanda, Luxemburg şi Malta, precum şi în ţările arabe. De asemenea,  românii – „unguri” nu au nevoie de vize pentru a se deplasa în S.U.A., Canada şi Australia.

Autorităţile de la Budapesta speră că, în anii 2013 şi 2014, vor acorda cetăţenia ungară la peste trei milioane de români şi apoi vor acţiona în plan extern pentru a obţine independenţa Ardealului pe baza cererii de autodeterminare a celor peste patru milioane de cetăţeni unguri.  Pentru realizarea acestui plan, Ungaria a obţinut sprijinul altor state din Uniunea Europeană şi a reuşit să blocheze intrarea României în spaţiul Schengen. Nu trebuie uitat că, în semestrul I din anul 2011, Ungaria a avut preşedenţia Consiliului Europei şi a reuşit să stopeze intrarea României în spaţiul Schengen, încălcând astfel Tratatul bilateral cu ţara noastră. Sub diverse pretexte şi cu concursul autorităţilor de la Bucureşti se tot amână, până în anul 2015, intrarea României în spaţiul Schengen, cu toate că ţara noastră a îndeplinit, de mult, toate obligaţiile prevăzute în Tratatul de Aderare.  Balamucul provocat în ultimele luni în Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) şi amânarea numirii conducătorilor de la Parchetul General şi de la D.N.A. contribuie la un raport negativ pe Justiţie, la sfârşitul acestei luni, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare şi, probabil, la o nouă monitorizare a României. În paralel, Ungaria şi U.D.M.R. îşi intensifică acţiunile de internaţionalizare a aşa-zisei probleme ungureşti din Ardeal. Ungurii nu se împacă cu statutul lor real de grup etnic minoritar în România şi vor să devină, în mod artificial şi cu sprijinul Ungariei, majoritari în Ardeal. Conspiraţia revizionistă  acţionează pentru schimbarea statutului Ardealului şi ca soluţie intermediară, caută să obţină independenţa sa teritorială pe calea autodeterminării populaţiei ungare, care speră să devină majoritară prin acordarea cetăţeniei ungare pentru milioane de români get-beget. După obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului este prevăzută alipirea sa la Marea Ungarie.

Românii trebuie să ştie şi să nu uite niciodată că ungurii din Ungaria şi conducerea acestei ţări, împreună cu etnicii unguri din România şi de pretutindeni acţionează pentru dezmembrarea teritorială a ţării noastre şi alipirea Ardealului la Ungaria !

În faţa noului şi uriaşului pericol unguresc este necesar ca românii din Ţara-Mamă şi de pretutindeni să se unească şi să acţioneze rapid şi cu fermitate. Ca acţiuni concrete, consider că se impun, cel puţin următoarele:

1.În Parlament să fie adresat un mesaj al Preşedintelui României în legătură cu acordarea cetăţeniei ungare pentru românii get-beget şi consecinţele politicii Ungariei asupra integrităţii teritoriale a ţării noastre.

2.Denunţarea Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară, semnat la 16 sepetembrie 1996 la Timişoara şi ratificat rapid de Parlament prin Legea nr.113 din 10 octombrie 1996. Ungaria a încălcat grav articolele nr.1, 3, 4, 7, 14 şi 15 din acest Tratat.

Românii şi europenii îşi amintesc că în 16 septembrie 1996, ca primar al Municipiului Cluj-Napoca, am organizat un marş funebru în ziua când a fost înmormântată liniştea românilor din Ardeal. Viaţa a confirmat justeţea acelei manifestări de protest, mediatizată în toată Europa.

3.Prezentarea şi dezbaterea, de urgenţă, în Senat sau Camera Deputaţilor, de către partidele care apără Interesul Naţional şi integritatea teritorială a României, a unei moţiuni simple cu tema: „ S.O.S. Ardealul !”.

4.Declaraţii pe această temă în Parlamentul European care să fie făcute de către europarlamentarii din România.

5.Preşedintele României şi primul-ministru Ponta, precum şi preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, să adreseze scrisori către omologii lor din ţările Uniunii Europene, mai puţin cei din ţara vecină şi neprietenă, prin care să-i informeze despre acţiunile Ungariei privind acordarea, cu încălcarea normelor europene, a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget în cadrul unui program perfid vizând anexarea Ardealului la Marea Ungarie.

6.Guvernul României să trimită scrisori la toţi europarlamentarii europeni şi la congresmenii americani prin care să-i informeze despre acţiunile diabolice ale Ungariei cu scopul anexării Ardealului, prin politica acordării dublei cetăţenii pentru românii care nu cunosc limba ungară. Scopul urmărit de Ungaria este de a modifica structura etnică a locuitorilor din această multimilenară provincie românească, parte a Daciei Mari, a României Mari, a României ţară membră a Uniunii Europene.

7.Preşedintele României şi primul-ministru, împreună cu Parlamentul şi europarlamentarii din ţara noastră, să acţioneze pentru intrarea urgentă în spaţiul Schengen. Apoi, Ungaria va rămâne fără clienţi români în vederea obţinerii dublei cetăţenii.

8.Printr-o ordonanţă de urgenţă şi pentru a cunoaşte realitatea faptică, Guvernul Ponta II să stabilească următoarele:

a) Toţi cetăţenii români care au obţinut cetăţenia ungară sunt obligaţi, în maxim 15 zile, să anunţe în scris acest aspect la Poliţia din localitatea de domiciliu, inclusiv dacă cunosc (vorbit şi scris) limba ungară.

b) Cei care declară că ştiu limba ungară vor fi testaţi, scris şi verbal.

c) Aceia dintre cetăţenii români care nu respectă cele două solicitări de mai sus vor fi amendaţi cu sume cuprinse între 1.000 şi 5.000 lei.

Pe baza unei asemenea ordonanţe, Guvernul României are posibilitatea să afle care este situaţia reală şi pe localităţi a cetăţenilor români care au dobândit şi cetăţenia ungară.

9.Cetăţenii români din colegiile electorale să le ceară parlamentarilor aleşi în 9 decembrie 2012 ca să acţioneze în Senat şi Camera Deputaţilor pentru dezbaterea şi contracararea acţiunilor anti-româneşti ale Ungariei vizând anexarea Ardealului.

10.Finanţarea din Bugetul de Stat şi publicarea de cărţi şi reviste, în limbi de largă circulaţie şi în tiraje de cel puţin 10.000 de exemplare, privind Adevărata Istorie a României şi a Ardealului, precum şi acţiunile anti-româneşti, revizioniste ale Ungariei şi iredentismului unguresc, de după 1 Decembrie 1918.

11.Guvernul României, prin Ministerul Afacerilor Externe şi cu ajutorul organizaţiilor românilor de pretutindeni să contracareze acţiunile iredentiste ale exilului unguresc pe tema autonomiei teritoriale a Ardealului şi anexarea lui la Ungaria.

12.Guvernul României să finanţeze acţiunile împotriva iredentismului unguresc organizate de către Uniunea Naţională „Vatra Românească”, Societatea Naţională Cultural-Patriotică „Avram Iancu”, „Astra”, Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi de partidele politice neparlamentare.

Unirea românilor împotriva pericolului unguresc va zădărnici şi această nouă acţiune parşivă a Ungariei îndreptată împotriva integrităţii teritoriale a României.

 

Dr.Gheorghe Funar

                                         Secretar general al P.R.M.

                                      Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

 

Cluj-Napoca,

24 ianuarie 2013

          Pe tema extremismului naţionalist ungar şi despre doctrina ungaristă au fost scrise numeroase cărţi, dar puţin probabil să fi fost citite, măcar unele dintre ele, de către cei care, după 22 decembrie 1989, s-au aflat în funcţiile de Preşedinte al României, prim-ministru, miniştri, Preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, conducători ai partidelor politice. Dacă ar fi citit doar două dintre cărţile profesorului Raoul Şorban, respectiv “Fantasma Imperiului Ungar şi Casa Europei” (apărută în anul 1990) şi “Chestiunea maghiară” (editată în anul 2008) sau cartea profesorului Petre Ţurlea cu titlul “Români şi unguri, 1940-2011”, ori cartea   doctorului Gheorghe Raţiu intitulată “Calvarul. Ardealul românesc şi extremismul naţionalist maghiar”, apărută în anul 2012, ar fi înţeles uşor viclenia ungurească şi modalităţile extrem de diversficate, diabolice, de acţiune ale Ungariei şi activităţile naţionaliste revanşarde vizând dezmembrarea teritorială a României şi anexarea Ardealului, pentru refacerea Ungariei Mari. Aceiaşi conducători vremelnici ai României ar fi aflat adevărul despre pericolul unguresc dacă ar fi citit numeroasele articole care au apărut în revista “România Mare”, în ziarul “Tricolorul” şi în presa românească din judeţele din Ardeal, mai ales din Covasna, Harghita şi Mureş.

Profesorul Raoul Şorban arată că “Doctrina ungarismului este o realitate a ţelurilor ungare de-a lungul vremii… Fantasma Imperiului Ungar străbate şi azi toate proiectele de lucru ale politicii ungare. Culorile politice pe care le-a schimbat statul ungar, între timp, nu au modificat, în nici un fel, conţinutul ungarismului…”

Acum un an, în februarie 2012, academicianul Dinu G.Giurescu a declarat: “Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acum. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de azi nu mai apără România ! Statul de astăzi apără pe altcineva, dar nu obştea românească ! De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are trebuie să spună “NU”, “NU” la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră dintotdeauna.”

Având certitudinea că, prin Diktatul de la Bruxelles pregătit pentru anul 2014, Ungaria împreună cu numeroasele organizaţii ale minorităţii ungare din România va reuşi să obţină autonomia teritorială a Ardealului, extemiştii unguri îşi dau, aproape zilnic, arama pe faţă. Au făcut-o şi în trecut, profitând de lipsa de reacţie şi complicitatea autorităţilor de la Bucureşti. Sub pretextul asigurării unei majorităţi parlamentare şi a stabilităţii politice, preşedinţii alogeni ai României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu conducătorii partidelor şi alianţelor politice care s-au aflat la Putere în perioada post-decembristă, au permis apariţia, existenţa şi acţiunile U.D.M.R. îndreptate împotriva Poporului Român şi a integrităţii teritoriale a României. În perioada 1996-2012, organizaţia neguvernamentală şi antiromânească numită U.D.M.R. a fost cooptată la guvernarea României, fiind susţinută în realizarea politicii paşilor mărunţi de către majoritatea partidelor politice româneşti, cu excepţia Partidului Unităţii Naţionale Române (P.U.N.R.), Partidului România Mare (P.R.M.) şi Partidului Socialist al Muncii (P.S.M.).

Între stratagemele folosite de Ungaria şi U.D.M.R. împotriva Poporului Român şi a României se numără, după anul 1989, cele privind aşa-zisul ţinut secuiesc şi steag secuiesc. Acţiunile Ungariei şi ale extremiştilor naţionalişti unguri sunt bine pregătite şi au ca obiectiv final anexarea Ardealului. Pe tema aşa-zisului ţinut secuiesc s-au derulat numeroase etape dintre care este bine ca românii să-şi amintească de următoarele:

– La 16 iunie 2004, la Oradea, s-a înfiinţat Consiliul de autonomie al maghiarilor din Bazinul Carpatic cu scopul de a acţiona în faţa instituţiilor Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) pentru obţinerea autonomiei teritoriale numai pentru comunităţile de unguri din graniţele fostei Ungarii Mari. Nu au curajul în Israel, S.U.A., Franţa şi Germania !

– La 15 martie 2006, la Odorheiul-Secuiesc, s-au adunat circa 20.000 de unguri care au cerut autonomia aşa-zisului ţinut secuiesc. Participanţii au purtat drapele ale Ungariei, steaguri ale Ungariei Mari şi ale aşa-zisului ţinut secuiesc, de unde au dispărut secuii, prin maghiarizare.

– La taberele de vară de la Tuşnad organizate de Ungaria şi U.D.M.R., precum şi la adunările antiromâneşti desfăşurate în multe localităţi din Ardeal, de 15 martie, s-a insistat asupra dreptului la autodeterminare a poporului unguresc care este invocat în baza Tratatului internaţional privind drepturile politice şi cetăţeneşti, adoptat de O.N.U. şi intrat în vigoare din anul 1976. Acest Tratat prevede că în conformitate cu dreptul la autodeterminare, popoarele îşi hotărăsc în mod liber sistemul politic, îşi asigură în mod liber dezvoltarea economică, socială şi culturală, dispunând liber de propriile bogăţii naturale şi propriile resurse energetice.

– La adunarea naţională a ungurilor, ţinută la Ditrău, în 18 iunie 2008, participanţii au declarat dreptul la autodeterminare a celor 400 de secui, parte a etniei ungare, în aşa-zisul ţinut secuiesc. Participanţii unguri au adoptat pricipiile autoguvernării interne a aşa-zisului ţinut secuiesc (cu limba oficială maghiară) şi au cerut Guvernului de la Budapesta să-şi exercite rolul protector asupra ungurilor din România.

– În ianuarie 2011, când Ungaria a preluat preşedenţia semestrială a Uniunii Europene, Guvernul de la Budapesta a amplasat în holul Consiliului Europei un covor de 200 de m2 cu harta Ungariei Mari, care include şi Ardealul.

– În 1 iunie 2011, la Bruxelles, în “Casa regiunilor” din Ungaria a fost deschisă şi activează o ambasadă (reprezentanţă) a aşa-zisului ţinut secuiesc, care pledează pentru obţinerea autonomiei teritoriale. Locul unde a fost amplasată reprezentanţa aşa-zisului ţinut secuiesc arată că acest teritoriu aparţine Ungariei. Acţiunea a fost organizată cu participarea europarlamentarilor unguri Ladislau Tőkes, Sogor Csaba şi Iuliu Winkler. Cu excepţia europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor, europarlamentarii din România au minimalizat consecinţele acestei noi acţiuni provocatoare a Ungariei şi extremiştilor naţionalişti maghiari.

Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României au fost, ca întotdeauna, surprinşi de acţiunea Ungariei şi, din nou, nu au reacţionat cu fermitate.

Pe tema aşa-zisului steag secuiesc, acţiunile Ungariei şi ale U.D.M.R. se înmulţesc şi se amplifică anual, trimestrial, lunar şi săptămânal. În luna februarie a.c., Ungaria a declanşat un “război al steagurilor”, prin dispoziţii date pentru arborarea aşa-zisului steag secuiesc pe instituţii publice din România şi la Budapesta. Apoi, conducătorii Ungariei au dispus arborarea cârpei respective pe toate primăriile din ţara vecină şi neprietenă. În ziua de 16 februarie a.c., cu ceremonial şi în prezenţa deputaţilor unguri din Baziunul Carpatic, aşa-zisul steag secuiesc a fost arborat pe clădirea Parlamentului Ungariei. Prin această acţiune, fără precedent în Uniunea Europeană, Parlamentul Ungariei a sfidat şi umilit Parlamentul României şi celelalte instituţii ale Statului Român.

Arborarea de către preşedintele Parlamentului Ungariei pe clădirea legislativului de la Budapesta a steagului unguresc al Ardealului a fost înţeleasă de unguri astfel: “Vă luăm Istoria, Pământul Strămoşesc şi Bogăţiile pe care Bunul Dumnezeu le-a lăsat în Ardeal, în Grădina Domnului. Românii vor fi maghiarizaţi ca după Diktatul de la Viena.” În vederea grăbirii procesului de maghiarizare a românilor din Ardeal, U.D.M.R. negociază cu liderii U.S.L. pentru modificarea procentului din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, în sensul diminuării lui de la 20% la 10%, pentru obţinerea privilegiilor de către minoritarii unguri.

La această adevărată declaraţie de război din partea Ungariei la adresa României au răspuns astfel primii patru din ierarhia de conducere a ţării noastre:

a) preşedintele Băsescu a primit lista şi s-a dus la cumpărături, în sfânta zi de duminică, la un mare magazin din Bucureşti.

b) preşedintele Senatului, Crin Antonescu, consideră că nu este cazul ca Parlamentul României să dezbată pe tema acţiunilor antiromâneşti ale Parlamentului Ungariei şi nici nu trebuie adoptată vreo hotărâre.

c) preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea a declarat, abia după două zile, că a fost o reacţie emoţională a Parlamentului de la Budapesta, la care nu trebuie răspuns. Emoţiometrul dânsului nu era în priză.

d) premierul Victor Viorel Ponta s-a eschivat, fiindu-i teamă de întrebarea: ce legătură are steagul unguresc al Ardealului cu Parlamentul de la Budapesta ?

Faptul că Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României, Academia Română şi partidele politice parlamentare nu se pronunţă în privinţa steagului unguresc al Ardealului înseamnă complicitate la acţiunile Ungariei, U.D.M.R. şi extremismului revanşard unguresc vizând dezmembrarea teritorială a ţării noastre şi anexarea Grădinii Domnului, Vatra Strămoşească, la Ungaria Mare !

Se ştie că, adevăratul steag secuiesc (din secolele XII-XIII) este piesă de muzeu. Pe steagul respectiv apar trei simboluri heraldice preluate de la cel mai vechi popor din lume, de la geto-daci, respectiv: soarele, semiluna şi lupul dacic. În anul 2011, în România s-au declarat secui, la recensământul populaţiei, sub 300 de persoane. Prin Legea nr.282/2007, Parlamentul României a stabilit că în ţara noastră nu există minoritatea secuilor şi nici limba secuiască. Pe cale de consecinţă, nu există legal steag secuiesc şi nici ţinut secuiesc.

Adevărul este că aşa-zisul steag secuiesc este de facto un steag unguresc, “fabricat” de unguri, arborat şi purtat de unguri. De fapt, este steagul unguresc al Ardealului ! De aceea continuă Ungaria şi U.D.M.R. bătălia pentru arborarea lui, mai ales pe instituţiile publice din Ardeal. Acest steag acolo unde este arborat este un însemn al apartenenţei de facto, a acelui teritoriu la Ungaria. În anii precedenţi, la 15 martie, cetăţenii români, mai ales cei din autorităţile Statului Român, au fost umiliţi prin arborarea şi purtarea ilegală de către etnicii unguri a multor steaguri ungureşti ale Ardealului şi ale Ungariei Mari, alături de drapelul Ungariei. Pentru 15 martie a.c., Ungaria şi U.D.M.R., împreună cu Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, cu FIDESZ, cu Partidul “Jobbik”, cu “Garda Maghiară” şi Mişcarea de Tineret a celor 64 de comitate, pregătesc mari manifestaţii antiromâneşti în numeroase localităţi din Ardeal, la care vor fi purtate mii şi mii de steaguri ungureşti. Ele au fost distribuite gratuit, de către Ungaria şi U.D.M.R., în toate localităţile din România unde trăiesc minoritari unguri. Pe surse, s-a aflat că steagul unguresc al Ardealului (aşa-zisul steag secuiesc) a fost donat de Ungaria în localităţile din România, unde există minoritari unguri, astfel:10-50 bucăţi la nivel de sat; 50-300 de bucăţi pe comună; 200-500 de bucăţi într-un oraş; 500-1.000 de bucăţi la un municipiu. Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) are date exacte pe localităţi în privinţa steagurilor ungureşti ale Ardealului şi i-a informat pe conducătorii României în privinţa pregătirilor pe care le face Ungaria pentru a sărbători pe pământul românesc, mai ales în Ardeal, zecile de mii de crime săvârşite în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, precum şi incendierea a 300 de sate româneşti cu tot cu biserici, precum şi a numeroase mănăstiri ortodoxe.

După Diktatul de la Viena din 30 august 1940, în Ardealul de Nord-Vest cedat Ungariei, autorităţile de ocupaţie, cu sprijinul localnicilor unguri, i-au condamnat la închisoare sau la deportări în lagărele de muncă pe românii la care au găsit drapelul românesc, iar cei care aveau tricolorul românesc pe costumul popular erau amendaţi şi batjocoriţi.

Acum, în anul 2013, înaintea Diktatului pregătit la Bruxelles pentru 2014, Guvernul Ponta II şi Parlamentul României trebuie să acţioneze ferm în legătură cu steagul unguresc al Ardealului şi printr-o ordonanţă de urgenţă să stabilească următoarele:

1.Arborarea sau purtarea, a aşa-zisului steag secuiesc, de fapt a steagului unguresc al Ardealului sau a steagului Ungariei Mari este interzisă.

2.Încălcarea acestei prevederi se sancţionează cu amendă de la 10.000-25.000 lei, pentru organizatorii adunărilor sau manifestărilor publice. Pentru persoanele fizice amenda este de 1.000-2.500 lei. Steagurile se confiscă.

Dacă Guvernul Ponta II nu adoptă o astfel de ordonanţă înseamnă că este complice şi facilitează acţiunile Ungariei vizând anexarea Ardealului. În această situaţie românii vor fi nevoiţi să iasă în stradă şi să ceară demiterea celor care nu apără integritatea României şi liniştea  românilor din  Ardeal.

Se ştie că, ungurilor le este frică de forţa românilor uniţi şi de lege. De ce le este frică nu vor scăpa !

Dr.Gheorghe Funar

               Secretar general al P.R.M.

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

 

 

 

Cluj-Napoca,

21 februarie 2013

www.mondonews.ro


Dintr-un studiu realizat de prof. dr. h.c. Radu Mihalcea, de la Universitatea Illinois din Chicago, reiese ca “In Romania se lucrează  în condiții care sunt departe de a fi competitive cu cele din tarile dezvoltate. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este de numai 3280 $/an, în timp ce in Germania este de 33220 $/an, de 10 ori mai mare. 

Economia romanească s-a întors aproape la starea interbelica  46 % din populație locuiește la țară iar 30% din forțele de munca lucrează în agricultura. Cu toate acestea, agricultura livrează numai 14.7% din PIB. Dupa ce in 1989 Romania nu mai avea nici-o datorie externa, in anii următori Romania s-a îndatorat  pana la 67% din PIB (noiembrie 2009). Toate acestea fac ca Romania sa se confrunte in prezent cu o situație economica deosebit de dificila pe care guvernul actual incearca s-o rezolve.” 

Părerea mea despre motivele care au condus la situația dezastruoasa a ROMANIEI contemporane este un lung sir de greșeli capitale ale guvernanților in ultimii 20 de ani. Decizia politica ce a dat startul acestui sir interminabil de gafe politice, care a creat precedentul, a fost instituirea plăților fără munca de către guvernul Petre Roman, in ianuarie 1990, prin decizia de a achita salariilor pentru toti angajații romani, deși aceștia au stat acasa in luna decembrie 1989 si au privit Revoluția Romana la televizor. 

Cateva luni mai tarziu, acelasi cuplu Roman – Iliescu a decis restituirea catre populatie a unor „parti sociale” compensatorii pentru daunele suferite in timpul dictaturii comuniste. Aceste actiuni populiste, nejustificate ale primilor conducatori ai Romaniei post revolutionare, au implementat in constiinta colectiva lipsa de respect fata de munca si au constituit temelia sloganului de mai tarziu “Lasa ca se poate si asa!” 

Privatizarea dupa ureche a Romaniei  

Urmatoarea greseala capitala a fost “cuponiada”, in cadrul careia s-a risipit inutil 30% din averea tarii. Fondul Proprietatii de Stat, detinator a 70% din averea Romaniei, a devenit locul din care s-a manevrat vanzarea tarii catre clientela politica. Cetatenii au devenit peste noapte actionari, detinatori a 30% din averea Romaniei, fara a avea o minima educatie asupra burselor de valori, a locului si rolului acestora in angrenajul economic al unei tarii. Ca urmare, prostimea a vandut masiv actiunile si a folosit banii, pentru a-si cumpara televizoare color si congelatoare, deci in consum. 

Aceste decizii, de o incompetenta rara, au fost luate in perioada 1990 – 1996 de catre ciuma rosie FSN/PSD. Sase ani au trebuit neo-comunistilor ca sa instituie risipa, demagogia si populismul care a adus Romania in prapastia economica de acum. In loc sa investeasca toti acesti bani, care apartineau de drept poporului roman,  in economia tarii, retehnologizare, modernizarea agriculturii, dezvoltarea infrastructurii, stimularea transporturilor, turismului, cercetarii stiintifice, telecomunicatiilor, invatamantului, sanatattii, culturii asa cum era logic, burghezia rosie a risipit averea Romaniei si a suprimat sansele romanilor la o viata decenta in propria lor tara. 
 

Disponibilizarile colective, platile compensatorii si sistemul de asistenta sociala 

Ulterior, guvernele indiferent de doctrina si culoarea politica, au persistat in greseli populiste, incompetenta lor crasa aducand Romania in situatia de a avea 50% dintre cetateni asistati social intr-o forma sau alta, adica beneficiari ai unor bani fara munca. In loc sa creeze cadrul legislativ necesar pentru dezvoltarea unor afaceri private si creerea unor noi locuri de munca si in loc de profit reinvestit, guvernantii au inchis intreprinderi, au facut disponibilizari colective si au contribuit decisiv la distrugerea economiei romanesti. Disponibilizatii au fost platiti cu salarii compensatorii de la bugetul de stat, iar acesti bani n-au ajuns inapoi in economie, ci in consum! Somerii au cheltuit salariile compensatorii  pe alimente, bunuri de folosinta indelungata, renovari si vacante, sau pentru obtinerea unui contract de munca in occident. Somerii care au ramas in tara, au devenit in scurt timp o noua problema sociala a Romaniei. 
 
Rezolvarea gasita de guvernanti, un alt etalon de prostie demn de Cartea Recordurilor, a condus la colapsul sistemului de pensii si asigurari sociale din acest moment. Toata lumea ar fi trebuit sa stie ca pensia de stat (pensia Bismarck) sau sistemul “pas cu pas” a fost inventata in secolul XVIII, cand pensionarii traiau 5-10 ani din acei bani, speranta de viata fiind mult mai scazuta, iar numarul angajatilor depasea categoric numarul pensionarilor. In Romania masurile luate de guverne in perioada 1990 – 2000, au condus la o crestere masiva a numarului de pensionari, invers proportional cu numarul angajatilor, pana cand s-a ajuns la situatia paradoxala ca numarul pensionarilor sa-l depaseasca pe cel al angajatilor. 

Sistemele de investitii si economisire private (asigurari de viata cu capitalizare si pensii private) au aparut prea tarziu in Romania, pe fondul unei puteri de cumparare scazute. Lipsa banilor cumulata cu educatiea submediocra a populatiei in domeniul investitiilor si programelor financiare pe termen mediu si lung, care ar fi putut prelua o parte din presiunea asupra bugetului de asigurari sociale de stat, au fost primite cu mari reserve in Romania, desi ele reprezinta principalele surse de venit ale pensionarilor occidentali, spre care romanii privesc cu jind si cu care se compara aproape tot timpul.

Distrugerea sistemului public de pensii si asigurari sociale

O gafa de proportii a guvernelor de dupa ’89 a fost solutia pensionarilor anticipate pentru somerii care ieseau din plata ajutoarelor si se apropiau de varsta pensionarii; acordarea cu mare usurinta a pensiilor de boala si pensionarea ofiterilor activi in floarea varstei, la doar 40 de ani. O serie de alte ajutoare sociale s-au instituit ca masuri de contracarare a saraciei, care incepuse sa-si arate coltii in tot mai multe familii – ajutoare pentru plata gazelor naturale, pentru lemne de foc, pentru familiile fara nici o sursa de venit, pentru educatia copiilor care provin din familii defavorizate s.a.m.d. 

Acordarea de asistenta medicala gratuita si ajutoare sociale, fara a face eforturi si a depune un efort sustinut de sprijinire a acestor oameni sa se intoarca inapoi in campul muncii, au condus inca odata la situatii aberante, la cheltuirea inutila a unor imense sume de bani de la buget.
 

Descurajarea micilor intreprinzatori privati si licitatiile aranjate 

Faptul ca micii intreprinzatori privati din Romania, creatorii de plus valoare si cotizantii principali la buget, sunt tratati de autoritatile romane ca si bisnitarii de vegeta si cafea de pe tipul raposatului, denota incompetenta dusa la paroxism. Daca bisnitarii dinainte de 1989 erau vanati de politie si li se confisca marfa cumparata de la sarbi pentru a compensa lipsurile majore din comertul socialist, dupa 1990 micii investitori privati, asociati mental si subconstient de catre functionarii statului roman cu bisnitarii, sunt taxati, exploatati, controlati, amendati si umiliti constant de catre autoritati, prin reprezentantii institutiilor care aveau sarcina sa-i ajute. 

Sloganul “Capul plecat sabia nu-l taie” afisat in sediul Camerei de Comert si industrie din Bucuresti, de pilda, reprezinta dovada clara a unei atitudini gresite a angajatilor numitei insitutii.  Desi ar trebui sa reprezinte motorul unei economii sanatoase si sa constituie clasa mijlocie a Romaniei, IMM_urile sunt paria economiei nationale, iar patronii lor sunt haituiti sau tratati cu superioritate si condescendenta de catre functionarii statului roman, care ar trebui sa-i sprijine si sa-i respecte. 

Greseli monumentale descurajeaza secotorul privat din Romania ultimilor 20 de ani. Orice contract important, care poate aduce profit mare, este supus unei „licitatatii” aranjate si castigat de o firma care apartine clientelei politice si gestionat apoi in stilul legendarei „matusi Tamara”. Micul IMM-ist primeste ramasitele de la “masa bogatilor”, contracte marunte care necesita multa munca si sunt platite prost, din care trebuie sa plateasca apoi zeci de facturi, accize, TVA, taxe, impozite, salarii, contributii s.a.m.d. In final IMM-ul se alege cu munca, fiind jefuit legal de tot profitul sau, printr-o legislatie partinitoare si mecanisme diabolice puse la punct de autoritati si acolitii lor.
 
Cresterea nejustificata a veniturilor pentru functionarii publici si clientela politica

O alta gafa memorabila a fost cresterea de trei ori a salariilor bugetarilor, dupa 2006, fara nici o baza materiala, fara ca economia Romaniei sa fi crescut de trei ori; masuri care au condus la situatiile aberante in care femeile de serviciu din ministere sau banci si soferii parlamentarilor, au salarii mai mari decat profesorii universitari, doctorii, inginarii sau cercetatorii stiintifici. 

Coruptia, nepotismele si birocratia sufoca Romania 

Daca adaugam tabloului descris nepotismele, coruptia, birocratia, firmele capusa si promovarea non-valorilor; reducerea an de an a procentelor de la buget alocate invatamantului, sanatatii, culturii si cercetarii stiintifice – este de inteles indobitocirea populatiei, dupa principiul “o multime de prosti este mai usor de condus decat o mana de oameni destepti si educati care pun intrebari”. 

Migratia creierelor 

Aceste gafe politice si inchiderea a numeroase institute de cercetari, au determinat creierele Romaniei sa ia calea exilului. Ingustarea orizonturilor, reducerea drastica a locurilor de munca si lipsa de oportunitati; imposibilitatea de a trai decent din munca cinstita in propria patrie, a determinat tot mai multi tineri intelectuali si muncitori specialisti sa paraseasca Romania si sa se stabilieasca in occident. Valuta trimisa de ei in tara a ajuns in consum prin intermediul rudelor de acasa, resuscitand cativa ani economia. Odata cu instalarea crizei economice mondiale, robinetul de valuta s-a inchis, iar saracia si-a aratat coltii violent in Romania.

Imprumutul de la FMI 

Conducatorii tarii de dupa 1989 dovedesc incompetenta si diletantism, devin de la an la an tot mai retardati, comparabili cu cizmarul din Scornicesti. Imprumutul de la FMI, dar mai ales felul in care s-au folosit banii,  a pus bomboana pe coliva Romaniei contemporane.  In incercarea de a prelungi agonia si de a mentine in viata aparatul de stat supradimensionat, ineficient si suprapopulat de incompetenti cu pile si de lenesi cu cunostinte si relatii; imprumutul de la FMI a facut o “injectie cu morfina” bolnavului de cancer cu metastaze, reprezentat de institutiile statului roman. 

Filumul de groaza al banilor de la FMI, folositi pentru plata salariilor nesimtite ale functionarilor publici din ministere si agenti guvernamentale, pentru plata indemnizatiilor uriase ale parlamentarilor, sau plata pensiilor de zeci de mii de RON ale privilegiatilor, pe fondul unei economii subterane infloritoare, este echivalenta cu jucatul unor bani imprumuti la casinourile din Las Vegas. Fara o infuzie de capital in IMM-urile romanesti, inglodarea in datorii a tarii in acest fel ma determina sa-mi pun intrebari retorice Ce sanse mai are Romaniai Oare nu cumva se impune un control psihiatric, un test de alcoolemie si control antidrog clasei politice din  Romaniai

Generatii de sacrificiu si proteste de strada 

Care este logica masurilor de sacrificiu care pretind cetatenilor cu venituri mizere – pensionari, profesori, someri, lehuze, IMM-isti s.a.m.d. sa plateasca imprumutul de la FMI, de care n-au beneficiat ei, ci clasa politica si clientela sa,  carora veniturile si privilegiile le-au ramas neatinsei Asemenea decizii politice gandite cu partea dorsala, sunt inca o dovada de incompetenta a autoritatilor, care nu realizeaza dimensiunile dezastrului provocat de 20 de ani incoace, care ignora consecintele fapte;lor lor demente si  deciziile politice complet eronate. Ca urmare, avem acum greve, proteste de strada, motiuni de cenzura si alte actiuni care se concretizeaza in pierderi materiale.
 
Legi cu dedicatie votate in Parlamentul Romaniei 

In ultimii douazeci de ani, Parlamentul Romaniei a votat o multime de”legi cu dedicatie” si in interes personal, legi care maresc substantial veniturile clasei politice si ale protejatilor ei, iar politicienii romani sunt compromisi total in ochii natiunii. Acest motiv determina apatia si interesul tot mai scazut fata de alegerile din Romania. Neputinta romanilor de a reforma clasa politica si de a scoate la rampa candidati viabili si  curati, da ocazia “stapanilor ciolanului” de a-si umple buzunarele in liniste, fara sa dea socoteala nimanui pentru faptele lor reprobabile.
 
 In acest context, intre o republica bananiera si Romania nu exista decat o diferenta de locatie. Faptul ca suntem in Europa si in UE reprezinta o poleiala ieftina, un motiv de discursuri politice caragialesti despre realizari teoretice marete, care in practica lipsesc cu desavarsire. 

Aderarea la Uniunea Europeana 

La ce ne foloseste adrarea la UE daca nu avem produse si servicii competitive, pe care sa le putem vinde pe piata europeanai La ce ne foloseste sa trecem la moneda Euro cand salariile romanilor obisnuiti nu ating nici macar pragul de subzistenta, situandu-se la cca. 10% dintr-un salariu mediu europeani Aderarea la UE ne-a transformat intr-o piata de desfacere cu 22 milioane de clienti pentru produsele uniunii, un loc propice in care se depoziteaza deseurile Europei, se fac experimente sociale, se spala bani si se instaleaza cu fast companii multinationale, aflate in cautare de forta de munca ieftina. Categoric nu suntem competitivi in Uniunea Europeana! 
 
De ce s-a renuntat atat de usor la contractele externe cu tarile africane, arabe si cele din fosta URSSi Acolo aveam ce sa vindem si astfel dadeam de lucru economiei noastre invechite si obosite, iar tara avea sansa sa incaseze valuta, cu care ar fi putut sa se retehnologizeze si sa devina competitive ( in timp) si in vest. De la africani puteam lua in schimb materie prima; de la arabi petrol; din fostele tari URSS alte resurse si materii prime. 
 
Saracia fenomen de masa in Romania

In schimb s-a distrus economia, s-a vandut tot ce se putea vinde din Romania, inclusiv dreptul de exploatare a petrolului din platforma maritime continentala, inainte ca ele sa apartina de drept Romaniei! Se face comert la preturi exorbitante, cum nu are nici o tara capitalista dezvoltata. Romania a devenit un loc de lux, in care oamenii obisnuiti nu-si mai permit sa plateasca facturile si sa traiasca decent. Utilitatile sunt si ele un lux in Romania. O casa, un serviciu bun si o masina, au devenit visul frumos si irealizabil al tinerilor romani. 

Populatia facea foame si firg pe vremea dictatorului Ceausescu pentru ca se sacrifice platind datoriile externe ale tarii. Astazi in Romania se face foame si frig din cauza preturilor exorbitante, care au facut inaccesibile pana si alimentele de baza. Pana la urma ce s-a schimbat la Revolutiei Faptul ca inainte de 1989 daca protestai impotriva sistemului ajungeai in beciurile securitatii sau la canal, a fost inlocuit de situatia actuala cand vorbesti si nu te baga nimeni in seama! Politicienii, politia si securitatea sunt atat de ocupate cu afaceri lor murdare, incat baga in seama poporul doar din 4 in 4 ani, inainte de alegeri.

Concluzii 

De la strabunicii mei incoace am auzit de la romanii de toate varstele expresia “noi am fost o generatie de sacrificiu”. Analizand situatia actuala a ROMANIEI  presupun ca generatia urmatoare va fi una care nu va mai avea nici macar motive pentru care sa se sacrifice.

Prof. dr. in economie, dr. in inginerie si dr. Honoris Causa, Radu Mihalcea, de la Universitatea Illinois din Chicago, mi-a sugerat titlul acestui material si a tras următoarele concluzii “Eu am cunoscut situatia aceasta numai din presa si din vizitele pe care le faceam din cind in cand in Romania ca sa tin cursuri pe la universitati. Tabloul tau este mult mai complet, dar concluzia este aceiasi In Romania a fost distrus tot ce s-a putut, n-a mai ramas nimic, nici cel putin dorinta oamenilor de a munci si respectul pentru munca. Din cei 23 de milioane de romani foarte putin inteleg aceste fenomene”.

Practicile descrise mai sus, reprezinta in opinia profesorului Radu Mihalcea, un exemplu concret de „jaf organizat”. Aceasta expresie apartine profesorului Joseph E. Stiglitz, de la Universitatea Columbia din New York, laureat al premiului Nobel pentru Economie in 2001; senior vice-presedinte al Bancii Mondiale. Profesorul Stiglitz a explicat in detaliu mecanismele “jafului organizat” in foarte multe ocazii.

 

 

Poşta din Franţa a emis o serie de timbre cu statele membre ale Uniunii Europene. Nimic special. Dar la o privire mai atentă, se poate observa o Românie cu graniţele lărgite, asemenea hărţii din perioada interbelică. Astfel, Republica Moldova, Bucovina de Nord, Basarabia de Sud şi Cadrilaterul sunt încorporate în teritoriul unei Românii reîntregite.

 

Nu este vorba despre o ficțiune geopolitică, ci despre o imagine tipărită pe sute de mii de timbre emise de Poșta Franceză, răspândite în toată lumea, odată cu corespondențele plecate din Hexagon către cele patru puncte cardinale, dar și în albumele colecționarilor de mărci poștale, scrie ziarul Timpul. Timbrul, tipărit în cadrul unei colecții intitulate generic, „Lumea 2011”, fixează cu fidelitate maximă hărțile tuturor celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, reproducând fără greșeală hotarele țărilor, cu excepția României, care figurează cu conturul consacrat în perioada dintre cele două războaie mondiale. Textul din partea stângă superioară nu lasă loc de îndoieli și explică: „Uniunea Europeană, 27 de state membre de la 1 ianuarie 2007”
Miercuri, 06 februarie 2013,

S-a ajuns ca, în inima ţării, limba română să se mai vorbească doar în biserică?

Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici româneşti. Şi mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. Ceilalţi sunt români de sânge, botezaţi ortodocşi, dar care zic ”dom’le, suntem unguri!”. Ce să mai zici?

Dar să vedeți în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul şi cu episcopul, şi când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungurește între ei. Şi i-am întrebat: „Băi, fraților, voi ce sunteți  Români! Păi de ce vorbiți ungurește? Păi în casă vorbim ungurește, numai la biserică vorbim românește”. Mi-am făcut cruce, da!

S-a cam retrocedat tot în Harghita şi Covasna, mai puţin pământurile Bisericii Ortodoxe Române…

E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate suprafeţele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să studieze un pic legea actuală, aşa cum e ea, cu imperfecţiunile ei, va vedea că „nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată înainte de 1945”, or, ei şi-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deşi se plătiseră atunci şi despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de retrocedat, în condiţiile în care Biserica noastră – în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoștință de cauză – mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat şi peste 300 de hectare de pădure.

La nivel judeţean se încearcă „ştergerea urmelor”?

Eu m-am preoţit mai târziu oleacă, aşa pe la 38 de ani, fiind iniţial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărţi, schiţe cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut copii, cât am putut să fac… Nu sunt chiar aşa de nevinovaţi, acţionează în perfectă cunoştinţă de cauză.

Care este reacţia guvernului?

Să ştiţi că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar şi acolo unde mai sunt români, statul nu şi-a manifestat în niciun moment interesul – culmea – să-şi apere proprietăţile lui! Practic ştiţi ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosinţă. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratură, pe la Preşedinţie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviinţă să-i înştiinţez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia şi măsuri! Nu i-a interesat şi nu-i interesează nici acuma.

S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, şi mai toate au jucat ceardaşul cu UDMR. Care să fie motivul?

Până anul acesta – şi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele – s-au supus toţi unui şantaj ordinar, scuzaţi-mi expresia. Aveau nevoie de udemerişti pentru a se menţine la putere cu orice preţ. N-au ţinut seama de mamă, de tată… doar puterea! Pur şi simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar acum, existând această „circumstanţă atenuantă”, nu se întâmplă nimic. Ăştia nu mai au nevoie de unguri la putere şi nu-i înţeleg de ce nu fac nimic. Am crezut că se va „mişca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formă. De-aia sunt aşa obraznici, pentru că se cred intangibili. Şi ştiţi de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplică. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasă, domnule!

Ce-nseamnă, părinte, să-ţi duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov?

Vedeţi, toată lumea se foloseşte de sintagma asta, ”românii minoritari”. Noi nu ne considerăm şi nu ne simţim minoritari pentru un simplu motiv: în ţara ta nu poţi să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puţini – suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în ţară. Şi-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit – aici trăind şi moşii noştri şi strămoşii şi vom mai trăi şi noi şi cei de după noi -, dar cei puşi de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice şi materiale. Ăştia cu bani mulţi nu se mai uită care e ungur şi care e român… N-au ruşine faţă de oameni şi nici în faţa lui Dumnezeu. Ne-au părăsit! Ba mai mult, atunci când le convine şi le-apare câte-o situaţie favorabilă, îşi mai aduc aminte, aşa în treacăt…

Era o vreme când pe tricolor, pe stema regală, scria „Nimic fără Dumnezeu”… Când vom mai vedea aşa ceva?

Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu faţa spre Dumnezeu. Noi ştim să ne trăim viaţa aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată şi un domn ministru de-aici din zonă, domnul Duşa – Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca şi când ar fi descoperit apa caldă: „Domnilor, românii şi ungurii de condiţie socială normală se înţeleg domnule, e o armonie”. Da’ cum să nu, leul şi mielul trăiesc împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru generaţiile mai vârstnice. Generaţiile de după 1990 nu mai sunt aşa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-şi urmărească consecvent strategia pe care şi-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de vedere, să ştiţi. Le zic „bravo!”. Şi-aţi văzut cum s-a purtat şi preşedintele Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, cu ce aroganţă…

Mi-ar fi ruşine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă aş realiza ce se întâmplă. După 1990 s-a realizat şi s-a reuşit o segregare. Şcoala e separată. Ruşine, în secolul 21 să vorbeşti de şcoala românească şi şcoala ungurească. Cultura… Avem teatru românesc şi unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc şi românesc, auziţi…! Prima lor grijă în ’90 a fost să arunce exponatele româneşti din muzeul judeţean şi să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranţei, educaţi în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria şi geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea şi îngăduinţa guvernanţilor… Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare naţională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.

Spuneaţi nu demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaţiei horthyste din ’40…

Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situaţia de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înţeleg pe domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el asta urmăreşte. Dacă statul şi-ar exercita autoritatea aşa cum trebuie – nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un exemplu: am primit o clădire – Banca Naţională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosinţă Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieşit un scandal mare, care continuă şi astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea în folosinţa Bisericii Ortodoxe… Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela – Lenin al lor -, care avea vreo patru miniştri în guvern şi care a zis că „sub nici o forme nu se pote da această clodire… indiferent de consecinţe, românilor; trebuie neaporat să fie a comunităţii locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

Biserica noastră vă sprijină?

Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ţine de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să ştiţi că părintele arhiepiscop Ioan, aşa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în spiritul dreptăţii şi legalităţii. Biserica nu poate, prin natura ei, să folosească măsuri represive şi agresive.

Sunteţi cel mai fin observator al zonei, pentru că toată lumea vine la dumneavoastră. Care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni la normalitate?

Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle şi drepturile lui. Să-şi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voinţă ăsta, şi de responsabilitate naţională. Dacă nu realizează guvernanţii că ei sunt cei care trebuie să-şi restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectă legea, justiţia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaş Şandor: „Domnule Tamaş, dumneavoastră respectaţi o sentinţă definitivă şi irevocabilă?”, la care domnul Tamaş a răspuns: „Da, eu respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispreţuieşte şi nu se conformează unei sentinţe definitive, irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituţie de stat, subordonată Guvernului României. Nu respectă legile ţării pentru că nu le cunosc. Trebuie puşi la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. – fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei şi le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toţi: „Munteanu afară!”. Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul Duşa, dânsul zicea că există o înţelegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între oamenii bătrâni, că aşa au fost educaţi. Tinerii sunt educaţi în spirit revanşard, intoleranţă şi dispreţ faţă de tot ce este românesc. Între tineri nu există această convieţuire, ei resping tot ce este românesc.

Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Judeţean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca să se autodetermine teritorial şi politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că atunci ei stau şi mai ascunşi şi îşi fac lucrarea şi mai obscur, mai liniştiţi. Adică cum? Statul român finanţează activităţile societăţilor lor fasciste? Statul român le finanţează tabere şi şcoli de vară în care se ştie ce se întâmplă?

Considerând că de mâine îmi iau catrafusele şi doresc mă mut undeva în Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?

Nu, dacă nu aveţi ceva, puţin acolo, aşa cum avem noi, deşi nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. Păi venetic e el, eu sunt în ţara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniți în locuri cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, că sunteți încă român. Dar dincolo, unde aveți nevoie de o autorizație  aveţi nevoie să vă cumpărați pământul. Știți că există, neoficial, interdicție de a se vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să își vândă pământul în condiții normale românilor sunt pur și simplu proscriși  dați deoparte, stigmatizați  Ăsta este adevărul. Greu poate un român să îşi cumpere pământ în zonă. au apucat să îşi cumpere, că eu ştiu în zona asta apropiată de Brașov că şi-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că şi ungurilor le e frică, pentru că sunt scoşi afară din comunitate. Sunt consideraţi trădători. Nu prea mai ai unde să te angajezi, şi aici îţi spune clar, în față: știi ungurește, bine, nu ştii ungurește, să fii sănătos, ori înveţi, ori pleci!

Şi să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!

Marcel Bărbătei
Publicat Vineri, 01 februarie 2013
Scurt comentariu.
Oare ,prin absurd dacă ungurii vor căpăta ceea tot ragnesc,pe unde vor pleca / trece către vest?
Vor merge toți cu avionul?
Va fi însoțită fiecare mașină de o escorta ONU sau UE ?
Nu-si dau seama ca vor trece prin locuri locuite de romani?Ei chiar cred ca le va fi ușor?
Nici nu vreau sa ma gândesc!
Asa ca vedeți va de treaba voastră și respectați poporul care v-a găzduit și v-a dat o palma de pământ sa trăiți!
Costel GALATEANU

Autor: Irina Cristea

La şcoala Marienlyst din Drammen, unul dintre profesorii de germană şi norvegiană (la pachet) vorbeşte româneşte. Ba chiar cu accent ardelenesc! Nu e un român din diaspora scandinavă,ci un norvegian get-beget, îndrăgostit de România, de Sibiu şi de românca datorită căreia a ajuns să le cunoască. Şi, de trei ani, să le ducă dorul.
Odată ce am găsit informaţii despre cea mai faimoasă şcoală din Norvegia am trimis un e-mail directoarei Ase Kalfoss. O rugam să ne permită să profităm de vizita în Norvegia pentru a trece pe la Marienlyst, şcoala celebră pentru facturile reduse la întreţinere şi proiectul care face din ea clădirea cea mai economică din punct de vedere energetic din Norvegia şi, poate, chiar din Europa. Greu de descris surprinderea cu care am citit mesajul de răspuns, redactat într-o română impecabilă şi semnat de unul dintre profesorii norvegieni care predau la şcoala din oraşul Drammen.

Școala eco
Aşa a ajuns Geir Forbord să ne fie ghid în timpul vizitei la şcoala-pionier. Are toate motivele să se laude că lucrează aici. Şcoala e unică nu doar în Norvegia, ci şi în Europa, pentru că e prima şi cea mai mare clădire cu consum foarte redus de energie. E o aşa-numită casă pasivă, una dintre inovaţiile puse în practică în ultimii ani în Norvegia. Chiar în miezul iernii, nu vezi copii tremurând de frig în bănci, pe model românesc. „Este o clădire foarte compactă, cu pereţii mai groşi, ferestrele au un nivel în plus şi de aceea noi producem multă energie aici”, ne-a explicat şi directoarea Ase Kalfoss. Iar „noi” înseamnă 550 de elevi şi 50 de profesori, care, împreună cu tehnologia de care dispun, de la proiectoare la laptopuri, produc suficientă energie pentru a încălzi alte câteva incinte cu care şcoala este legată în circuit. Şcoala îşi permite să joace şi rol de furnizor pentru un bazin de înot, pentru un teren de hochei şi chiar pentru o grădiniţă. „Timp de 2 sau 3 luni pe an afară se ajunge la temperaturi de – 15 sau -20 de grade. Dar dacă pui mâna pe fereastră nu e frig deloc.

Inovații
Şcoala e construită pe o fundaţie din beton, dar pereţii sunt din lemn, cu două straturi de material izolant. Geamurile termopan au, şi ele, un strat suplimentar. Aşa că în cea mai mare parte a anului nu e nevoie să cumpărăm agent termic. Deloc. Iar comunitatea nu a trebuit să plătească în plus pentru acest proiect pentru că materialele folosite sunt produse în zonă şi sunt şi prietenoase cu mediul. Am primit, în plus, câteva milioane din proiectul naţional Future Buildings. Această şcoală este parte a proiectului Clădirile Viitorului în Norvegia”, spune directoarea. Nici factura la lumină nu-i încurcă prea tare.

Elevii, la „borcan”
Toate clasele au şi ferestre care dau spre culoar. E un pic ciudat, pentru că elevii văd tot ce mişcă pe holuri iar cei de pe holuri văd tot ce mişcă în clasă. Dar elevii s-au obişnuit, în timp, cu senzaţia că petrec orele de clasă ca într-un borcan. „Avem câştigul că intră mai multă lumină şi avem avantajul că economisim curent şi protejăm şi mediul. Până şi tavanul poate fi sursă de lumină naturală. Dacă nu ar fi geamurile astea mari în tavan ar fi trebuit să punem neoane şi am folosi mai multă energie, curent. Asta ar însemna factura mai mare!”, ne-a explicat şi „proful” ardelean.
Destin
Nici că se putea gândi la un loc mai potrivit ca să îşi înceapă cariera de profesor la el acasă, în Norvegia. E primul lui loc de muncă „acasă”, după patru ani petrecuţi în România, împreună cu soţia. S-au cunoscut în Germania, la un curs. Apoi norvegianul a luat lecţii de limba română pe internet. E drept, avea parte şi de meditaţii intensive în particular. Odată învăţată limba, şi-a făcut bagajele. „M-am mutat în România în 2005 şi am stat acolo până în 2009. În acest timp am predat germană la Centrul Cultural German din Sibiu şi norvegiană la o facultate din Cluj. Îl tenta să rămână definitiv pe la noi, dar făcuse o înţelegere cu soţia. „Ne-am pus de acord încă de la început că o să încercăm măcar un an în Norvegia până să ne hotărâm unde ne stabilim. Am venit în 2009 ca să stăm cel puţin un an şi ne-a plăcut. Aici mi-a plăcut că e o şcoală nouă, cu mulţi profesori de vârsta mea, un loc modern şi ecologic. Dar am rămas cu dorul de România şi mai ales de Sibiu, oraşul meu preferat…cred că din toată lumea”, spune Geir. Nu e an în care el şi soţia lui să nu facă două drumuri în România. Să vină România la el se îmtâmplă foarte rar. O singură dată au avut invitaţi la şcoală o delegaţie venită prin Ministerul Educaţiei de la Bucureşti. Cei de la Antena 1 şi Jurnalul Naţional au fost primii jurnalişti români care au călcat pragul celei mai failoase şcoli norvegiene. „Pentru mine a fost o mare surpriză să primesc la şcoala noastră musafiri din România. Mai aştept cu drag alţi români care vor să vadă şcoala noastră. Mai ales cei din Sibiu”, ne-a spus, la despărţire, proful ardelean de germană şi norvegiană.
Notă: Deplasarea în Norvegia a fost finanțată de Ambasada Norvegiei în România