Elena şi Mircea cel Bătrân
Dupa o pauza destul de lunga revin cu un articol scris de domnul Dorel Pietrăreanu. Va doresc lectura placuta si vreau sa ii multumesc domnului Pietrăreanu pentru ca a avut amabilitatea sa impartaseasca cu noi aceasta povetire.
„Veneam uşor, zilele trecute, cu Dacia noastră Logan de la părinţii mei de la Vulcana Pandele, judetul Dâmboviţa şi făceam liniştit, ca tot valahul, sensul giratoriu de linga Turnul Chindiei, către Bucureşti.
Nepoţica mea, Elena de 5 ani şi jumătate stătea liniştită si se uita peste apa Ialomiţei peste care tocmai trecusem.
– Bunule, asta este tot Ialomiţa aia de la tine de la Vulcana Pandele peste care am trecut mai devreme?
– Da, Papuşă, asta este.
– Si de ce n-am venit direct pe apă cu maşina si am luat-o pe ocolite, pe drum.
– Pentru că maşina nu merge pe apă, ci numai pe drum!, zic eu sperind să o potolesc…
– De nimic nu eşti in stare, asa zice şi Buni, am pierdut atâta timp mergând pe drum…
– Aşa este, zic eu încercind să nu dezvolt subiectul care, oricum, nu-mi convenea, iar discuţiile nu erau in favoarea mea.
Am ajuns în dreptul Turnului Chindiei. Duminica pe la prinz, lume destulă, şi tineri şi bătrani.
– Bunule, ai zis că tu eşti din zonă.
– Aşa e, aşa am zis, Papuşă!
– Şi ce ziceai că înseamnă “zonă”?!
Ca sa nu mai lungesc vorba, i-am explicat. Cam trecuserăm de Turnul Chindiei.
– Auzi, Bunule! Ziceai că Mircea, ăsta mai Bătranu’ este bunicul tău?!
– Nu, Elena, spuneam că Mircea cel Bătran a fost domnitorul Tării Romaneşti şi că este strămoşul oamenilor de aici, din zona Targoviştei.
– Deci, este şi al tău, continua Elena fără să clipească.
– Nu stiu, probabil.
– Auzi, Bunule, Mircea ăsta a fost şef peste toţi, nu?
– Da, am zis eu.
– A fost şi ofiţer, cum ai fost tu?!
– Da, dar a fost şef peste toţi ofiţerii din ţară.
– A fost şi colonel cum ai fost tu, sau a fost mai mic?
– A fost mai mare, dar atunci nu erau gradele ca acum.
– Bunule, hotărăşte-te a fost colonel sau nu a fost, pentru că pentru mine cel mai mare grad e colonelul pentru că aşa ai fost tu. Dacă nu a fost colonel, atunci a fost mic chiar dacă a fost domnitor cum zici tu.
Sonia, sotia mea se facuse mică în spate şi râdea, o vedeam în oglinda retrovizoare, şi mă lăsase să duc eu luptele istorice privind ierarhia gradelor şi funcţiilor. Putea şi Sonia să-mi dea o mană de ajutor, pentru că toata viaţa ei a lucrat la Armată. Nimic, lasă-l pe Bunu să se descurce… Doar a fost colonel, nu?!
– Elena dragă, acum câteva sute de ani nu se discuta ca acum cu grade şi funcţii, era vorba despre oameni cu funcţii mai mari sau mai mici, dar aşa précis ca acum nu…
– Bunule, Mircea ăsta Batrânu a fost sau nu a fost colonel?!
– Cred că nu, am zis eu incercind să nu supăr pe nimeni. Dar era Domnitorul Ţării Romaneşti!!!
– Bunule e ok, a fost Domnitor cum zici tu, dar daca nu a fost si Colonel tot degeaba, tu eşti cel mai tare. Dai o ingheţată pe chestia asta. Păcat că nu ai şi tu un Turnu’ Chindiei,,,
Am dat îngheţata când am ajuns la Bucureşti. Doar eram mai tare ca un Domnitor. Păcat că nu aveam măcar o machetă a Turnului Chindiei… Ce să-i mai explici nepoatei că nu eram un colonel mai tare ca un Domnitor, ci doar un anonim colonel cu pensia revizuită în minus cu 8 milioane din care totuşi i-am datîngheţata promisă. Aşa sunt copiii, aşa înţeleg ei istoria!!! Dar, probabil că nepoţica mea nici gradul de colonel nu prea ştie ce înseamnă. Aşa s-a obisnuit ea cu mine, că eram colonel când s-a născut!!!… Colonel stie, colonel zice!…”
de Dorel Pietrăreanu
Cugir, amintiri din viitor 
Foarte emotionant articolul dvs., mai ales pentru cei ce au crescut si au trait in mediu militar.
Cel putin nepotilor nostri sa le cultivam in continuare cultul pentru inaintasi si valorile trecutului pentru ca din prezent nu prea au ce invata si lua drept exemplu.
Cu pensie revizuita sau nu, ramineti in ochii Elenei un leader si trebuie sa va intretineti imaginea!
Stiu ca aceasta nesimtire si calcare in picioare a demnitatii si onoarei dvs, ca militar de catre politicienii actuali, doare cumplit dar cel putin aveti recunoasterea familiei si a oamenilor de bun simt.
Sotului meu chiar mort fiind, i s-au revizuit drepturile, a primit aprobari de medicamente compensate dupa deces si cite si mai cite care demonstreaza incompetenta actuala, lucruri si fapte care m-au revoltat cumplit.
Singurul lucru care m-a intarit si mi-a dat putere a fost faptul ca in Cugir si in satele limitrofe el a ramas si va ramine „Colonelu nost” adica colonelul nostru!
In concluzie, asa ca si Elena si eu subscriu faptului ca un COLONEL se poate ridica chiar la nivelul lui Mircea cel Batrin!
Cu scuzele de rigoare vreau sa mai fac o precizare, sublinind faptul ca m-am referit tot timpul la COLONEII generatiei dvs.
Imi cer scuze ca nu am raspuns pina acum, dar abia am revenit in Bucuresti.
Va multumesc frumos pentru comentariile la povestirea mea.
Uneori am senzatia ca multora dintre noi le este jena, teama etc sa vorbeasca despre inaintasi si valorile trecutului. Senzatia asta iese si mai mult in evidenta la emisiunile tv cind, nu poti sa nu observi ca, fffff multi evita sa vorbeasca despre patriotism, spre exemplu.
Sa fi fost noi educati gresit in liceul militar, in scoala militara, in Armata in general?!
Eu sunt un pic debusolat in aceasta privinta. Dar poate este doar perceptia mea, poate imi creez eu singur false probleme. Cine stie?!
Oricum nu o asemenea stare imi doream pentru ca nu putem vorbi despre o stare de normalitate, despre o tara normala. Cel putin nu acum. Parerea mea.
Doamna Doina, discutam si cu alti colegi si prieteni militari, inclusiv cu Costel (Dumnezeu sa-l odihneasca in liniste si in pace pe Colonelu nost!!!), pe noi nu ne-a suparat ffff tare suma cu care ni s-au redus pensiile ci umilirea nedreapta si de neinteles la care am fost supusi.
Suma difera de la unul la altul, dar umilirea a fost aceeasi…
Astazi a fost prima zi de scoala pentru Elena. A intrat la clasa zero.
Nutresc speranta sincera ca macar copiii si nepotii nostri sa apuce sa traiasca intr-o tara normala!
Imi doresc prea mult?!
Dumneavoastra si lui Dragos va doresc multa sanatate si puterea necesara sa treceti cu bine peste necazurile pe care vi le-a scos viata in cale atit de devreme. Sarut mina!
Cu mult respect Dorel Pietrareanu
Am fost placut surprins, accesand aceasta pagina sa-l descopar pe colegul meu din Scoala Militara, Dorel si sa aflu ca are o nepotica atat de dulce. Mi-a placut istorioara pe care a-i scris-o, Dorele si eu cred ca ar trebiu sa continui sa mai postezi aici noi impresii de calatorie, din viata ta trecuta si prezenta, tocmai ca tineretul sa cunoasca si alte aspecte necunoscute lor. As vrea sa te pot juta si eu in acest sens. Cu drag.
Iti multumesc frumos pentru comentariu! Prin amabilitatea regretatului nostru prieten, colonel Costel Galateanu, acest blog mi-a gazduit mai multe povestiri/eseuri. Ma bucur ca dl. Dragos continua ceea ce a inceput tatal sau. Mai multe incercari literare de-ale mele vei gasi pe google scriind numele meu. Adresa mea pesonala de email este; pietrareanu.dorel@gamil.com.
Toate urarile de bine, Dorel Pietrareanu
Ii doresc Elenei mult succes in noul drum pe care a inceput sa mearga de ieri iar dvs. putere si sanatate sa o calauziti pina la master si doctorat.
Referitor la sentimentul patriotic pe care unora le este jena/teama sa-l afiseze, sunt intru totul de acord cu dvs.
In primul rind el trebuie cultivat din copilarie de catre familie si in al doilea rind trebuie consolidat de scoala.
In zilele noastre acest lucru nu se mai practica din foarte multe motive, inclusiv din jena si teama.
Chiar in liceele militare de azi credeti ca se mai intilnesc profesori de istorie gen Fuscus despre care Costel imi povestea cu atita respect si consideratie?
Americanilor nu le este rusine sa introduca in manualele de clasa intii notiuni de baza despre patriotism, superioritatea natiunii lor, drapel national si inaintasi.
In schimb la noi aceste idei sunt considerate nationaliste, chiar sovine.
Si de ce se intimpla acest lucru?
Din simplul motiv ca sentimentul patriotic creeaza unitate, or politicienii zilelor noastre numai de asa ceva nu au nevoie.
Ei au nevoie sa dezbine, sa umileasca si sa asmuta o clasa sociala impotriva alteia pentru a putea conduce.
Desi v-a calcat demnitatea in picioare, am cel putin satisfactia ca nu le-a mers cu dvs., militarii.
Ati fost singura patura sociala care ati ripostat si de care mai au totusi oarecare respect ca sa nu zic frica.
Pot sa emita sute de legi, decrete si hotariri de guvern, statutul unui militar nu poate fi nici revizuit, nici indexat, nici schimbat orice ar incerca ei sa faca.
Cu stima-Doina Galateanu.
Intimplarea face ca tot dl profesor Mihailescu (Fuscus, cum ii spuneam noi, elevii) sa-mi fi fost si mie profesor de istorie. Subscriu ideilor exprimate de dumneavoastra.Vom trai si vom vedea ce si cum va fi. Probleme mari sunt si in rindul militarilor in rezerva. Dezbinarea isi arata coltii.
Toate urarile de bine si multumesc frumos pt acceptul pentru facebook.
Cu mult respect, Dorel Pietrareanu