CĂ ESTE VORBA DE ISTORIE ȘI DE „MERS CU CURU–ÎNAINTE”.

Evreii ne amintesc (şi chiar insistă) nu numai nouă, ci şi altor state despre istoria lor, care nici nu este o istorie, ci o invenţie: holocaustul. Şi mai cer şi despăgubiri (pentru această invenţie evreiască). Deci, după spusele colegului, şi ei merg cu curu-nainte.
Polonezii, când au vorbit de uciderea ofiţerilor de către ruşi, şi ei au mers cu curu-nainte.
Şi alte state au mers cu curu-nainte.
 
Accentuez: Nu a vorbi despre trecutul Patriei tale înseamnă a merge „cu curu-nainte”, ci a nu vorbi de istoria propriei tale ţări, înseamnă „a merge cu curu-nainte”. Numai un nimeni nu are istorie, sau, cu alte cuvinte, nu are rădăcini. Noi, dacă amintim relele care ni le-au făcut ungurii, ruşii, evreii etc, o facem pentru a atrage atenţia că în prezent trebuie să fim foarte atenţi, să fim prevăzători cu prietenii pe care ni-i alegem, şi să aplicăm proverbul: „Cine s-a ars cu ciorba, trebuie să sufle şi în iaurt”. Chiar colegul spune că acum, în acest prezent, suntem călcaţi în picioare, ni se fură munţii (adică îi dăm, dar nu noi ci acei despre care voi scrie maI jos), se dau tunuri, au dispărut băncile, am vândut pământul ţării… Oare „politica paşilor mărunţi” nu este politica ungurilor? Dacă am fi cunoscut istoria, adică atitudinea ungurilor faţă de România, atitudine pe care au avut-o de când ne-au invadat pământurile, ne-am fi dat seama, că aceeaşi politică o duc şi astăzi, pe care au dus-o şi în trecut,. Am fi înţeles că „Nimic nu e nou sub Soare”.
 
Nu îmi amintesc cine a spus că: „Dacă ne cunoaştem istoria, ştim cum să acţionăm în prezent (nu mai repetăm trecutul găunos) şi luăm măsuri ca pe viitor să nu se mai repete”. 
Oare nu vedem că suntem manipulaţi?
Nu vedem că noi înşine ne distrugem trecutul?
Vrem să devenim un popor fără trecut?
Oare nu se vede când siturile ni se acoperă cu asfalt, când ungurii spun că pământul pe care s-au aşezat era un teren fără populaţie?
Pînă şi evreii spun că ne-au fost strămoşi!
Oare nu se vede (pentru mine este clar ca lumina zilei) că ni se distruge identitatea?
Are dreptate colegul: Noi românii suntem vinovaţi. Dar suntem vinovaţi pentru că tăcem, adică facem aşa cum ne învaţă colegul: Să uităm că ni s-a dat cu parul în cap! Poate chiar să şi mulţumim celor care ne-au dat cu poarul în cap şi ne-au rănit grav. Să le mulţumim că nu ne-au omorât! Nu?
Îmi spunea cineva că este creştin şi învăţătura lui Isus a fost iertarea.
Şi eu sunt de acord: Să iertăm, dar să nu uităm. Şi apoi, dacă nu ştim ce a fost în trecut, ce putem să iertăm? Să iertăm ce nu cunoaştem. Iertarea se face pe ceva concret! Dar dacă noi suntem învăţaţi, – aşa cum spune colegul – să nu cunoaştem răul ce ni s-a făcut, ce putem să uităm? 
Oare de ce au murit mii, zeci de mii, sute de mii de români, în războaie? Nu pentru a-i alunga pe cei care ne-au făcut rău, ne-au schingiuit fraţii, i-au omorât, le-au interzis limba, le-au dărâmat bisericile etc etc ? Şi toate astea trebuie să le uităm! Nu?
Frumos îndemn, dar domnii profesori universitari, doctori, Gheorghe Buzatu,  Ion Coja, acad. Dinu C. Giurescu şi alţii din trecut (îl am în vedere chiar şi pe  genialul Mihai Eminescu) „merg cu curu-nainte”?
 
Românii sunt vinovaţi?
Şi acesta este un adevăr. Ei sunt vinovaţi că-st prea indiferenţi la ce li se întâmplă, sunt prea indiferenţi la propria lor soartă. Aceasta să fie laşitate? Poate, dar necazurile ce le-au  îndurat în decursul a mii de ani (colegul să se gândească numai la cei cărora li s-a călcat glia şi împotriva lor neputând lupta, s-au refugiat în codrii adânci pentru a-şi păstra viaţa, limba, obiceiurile) i-au făcut să fie aşa cum sunt astăzi: Nu degeaba avem proverbul: „Apa trece, pietrele rămân”. Poate că acest reflex le-a intrat în sânge, este gena lor. Şi eu câteodată mă înfurii pe această pasivitate, dar, poate, trecutul i-a învăţat să procedeze astfel.
Şi mai trebuie să vedem că acei care ne conduc nu sunt români. Au renunţat la numele lor adevărate pentru ca noi, gloata, prostimea să nu cunoaştem că sunt alogeni. Dacă domnul coleg ar fi citit în cărţile mele despre preşedinţii României (din 1990 până şi în prezent) că se numesc Ivanovici, Pataievici (Kuzmici), Braunovici, Sorin Hirch Oprescu, Kuzneţov,  Brukhner etc etc poate aceştia ar fi acumulat mai puţine voturi.
 
M-am cam lungit la vorbă (scris) şi pierd din timpul meu, care-mi este foarte preţios (că am depăşit 81 de ani), pentru  că vreau să termin şi cel de-al 35-lea volum, pe care m-am apucat să-l scriu. Vreau să-l termin şi pe acesta înainte de-a da colţul… Dar dacă răspund la mesajele care  mă „zgândăresc” nu-mi mai termin cartea.
 
Doresc să mulţumesc domnilor profesori univ, dr. Gheorghe Buzatu, Ion Coja, Doamnei Maria Diana Popescu, Nicu Tomoniu, Ion Măldărescu, camaradului Babonea, Gălăţeanu şi tuturor celor care îmi dau curaj pentru a încerca şi pe viitorul scurt pe care-l mai am, să-mi continui ce am început. 
Chiar dacă „voi merge cu curu înainte”
 
Eu scriu pentru cunoaştere. Nu scriu aceste cărţi pentru cei prezenţi astăzi , ci scriu pentru cei care vor urma. Dacă nimeni nu scrie, adică „merge cu curu-nainte”, urmaşii noştri nu vor şti ce au îndurat moşii lor, înaintaşii lor. Pentru aceştia eu încerc să „merg cu curu-nainte”. 
Dacă nu am fost înţeles pentru ce şi pentru cine scriu,  doresc să mergeţi dumneavoastră cu faţa înainte.
Cineva, din Germania, a spus că a mers în Franţa, la o bibliotecă anume, să se documenteze din izvoarele care se găseau acolo. Ghinion: Acea parte de clădire luase foc şi astfel s-au distrus toate manuscrisele  ce se aflau în acel loc.
Şi când a văzut ce scriu eu, mi-a spus întâmplarea sa. Mi-a zis: „Scrie dragă, pentru că nu se ştie dacă documentele pe care le-ai copiat tu din Arhivele Statului nu vor fi distruse. Dacă ele dispar, s-or mai găsi exemplare la particulari cu scrierile tale, deci cu documentele care au dispărut din Arhivele Statului.
Şi acesta a fost un motiv de m-am apucat eu să „merg cu curu-nainte”.
 Un domn mi-a trimis un mesaj şi a spus că românii trebuie să lupte nu să se uite înapoi. Şi eu sunt de acord. Dar mulţimea trebuie condusă, pentru a lua atitudine concretă, adică să aibă un conducător sau mai mulţi. Eu îl întreb pe acel domne, de ce nu este el acel conducător. Nu-şi dă seama că şi el doar vorbeşte, îi sfătuieşte pe alţii ce să facă. Oare lui îi este teamă s-o facă? Vrea să scoată castanele din foc cu mâinile altuia?
Cel puţin dacă ar scrie şi el cărţi ca mine. Mai bine sau mai prost scrise, dar de ce el n-o face?
 
Marele N. Iorga, când era deputat, adresându-se celor din sală le-a spus: „Puteţi face oricât de mult zgomot, să ciocăniţi în băncile voastre cât vreţi, eu tot îmi voi ţine discursul. Eu cânt mai departe şi merg înainte pe uliţa satului, unde şi în dreapta şi în stânga sunt case, dar în unele sunt ţigani, în altele sunt boieri” 
 
Prietenilor le doresc gânduri bune,
Mircea Vâlcu-Mehedinţi
 
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: