O ALTĂ GENERAŢIE

 

(povestire de Dorel Pietrăreanu)

 

Tot auzim vorbindu-se de generaţii „de sacrificiu”, de generaţie „expirată”. Având în vedere că prea tânăr nu mai sunt nici eu, de vreo trei-patru ani am cumpărat şi eu pampers pentru nepoţică, m-am gândit la aceşti termeni, nu fără o oarecare iritare şi (de ce nu?) nelinişte; pentru că nici una din cele două categorisiri nu-mi place cum sună, asta pe de-o parte, iar pe de altă parte, pentru că am senzaţia că, datorită vârstei, risc să glisez către oricare dintre ele. Dacă nu cumva către amândouă. Ceea ce nu m-ar mira prea mult.

Bunica mea dinspre mama zicea că generaţia ei a fost una de sacrificiu. La fel zic şi părinţii mei despre generaţia lor. Nici noi nu ne lăsăm mai prejos. O fi fost vreo generaţie care să nu se fi considerat, sau să nu fi fost considerată… „de sacrificiu”? Fiecare generaţie a avut cureaua ei de strâns, dar şi promisiunea că viitorul leat nu va mai fi o generaţie „de sacrificiu”!

Mă gândesc la părinţii şi la socrii mei, spre exemplu. Ei nu au făcut parte din sistemul politic, nu au fost oameni politici, nu au avut privilegii. Cu ce au greşit ei, dacă şi-au făcut datoria la locul de muncă, dacă au avut ghinionul să trăiască în acele vremuri? Pentru marile bucurii pe care mi (ni) le-au dăruit generos şi altruist, într-o lume în care şi bucuria era pe cartelă, la porţie ca uleiul şi zahărul, azi le sunt recunoscător atât părinţilor, cât şi socrilor mei! (Sper că de-acolo, din locul cu verdeaţă pe unde a ajuns, de când ne-au părăsit, tata-socru şi mama-soacră ne aud gândurile bune pentru ei!)

Mai nou, am auzit pe la tv şi termenul de „generaţie expirată”. Mă uitam la protagoniştii acelei emisiuni care, cu cinism, lipeau această etichetă de generaţia părinţilor mei. Parcă se refereau la termenul de garanţie de pe un produs oarecare dintr-un supermarket, şi nu la oameni care, chiar dacă sunt mai în vârstă, mişună cu folos prin bătătură. Cinism din partea unora care se dau intelectuali pur-sânge, cu sau fără papion, sau… Că de bun-simţ nu poate fi vorba!

Pe cei mai în vârstă îi întâlnim, zilnic, pe scări la bloc, pe stradă, la alimentara, în mijloacele de transport, la farmacii… Îi vedem peste tot, chiar şi la Tv, mai ales în zilele când se dau medicamente mai mult sau mai puţin compensate, precum odată cota de alimente… Sunt ei, cei care au dus greul comunismului, cei care au muncit la canal, pe câmp, în fabrici, sau la metrou.Printre ei, şi foarte foarte mulţi militari în rezervă… (În rezerva cui ?! Mai are Armata cadre militare în rezervă?! Sincer, eu nu prea mai ştiu să răspund la această întrebare…)

Cei mai mulţi dintre cei în vârstă sunt prinşi de sărăcie ca-ntr-o pânză de păianjen. Sunt înăcriţi de griji, de boli, de singurătate, de ingratitudinea copiilor care nu prea îi mai vizitează, având la rându-le grijile lor. Foarte puţini sunt cei care mai pot fi eleganţi într-un mediu nu prea prietenos. Câteodată sunt furioşi, apoi obosesc. Câteodată sunt rugători, apoi se ruşinează. De cele mai multe ori, sunt binevoitori, dar nu ştim niciodată, cu adevărat, ce este în sufletul lor… Resemnarea este, probabil, semnul final. “Enigmatici şi cuminţi” cum spunea poetul, suflete nevinovate care plătesc, fără chitanţă, pentru greşelile altora şi nu mai au puterea de a găsi seninătatea meritată după atâţia ani de trudă! Iar noi îmbătrânim fără vreme lângă ei. Nu-i poezie, patetism şi nici sentimentalism. Realitatea e mult mai dureroasă!

Revin. Mă gândeam că termenul de „generaţie expirată” poate se referă, cumva, la o nuanţă politică, având trimiteri posibile spre perioada de dinainte de revoluţie. Părerea mea, dacă permiteţi, este că spre deosebire de alte locuri, aici, în acest spaţiu românesc, generaţii la rând au lăsat generaţiilor la rând construcţii, şi nu o Construcţie. Dar, a pune etichetă pe întreaga generaţie recentă mi se pare mai mult decât prostie.

Nu sunt enunţate criterii, elemente care să conducă la acest gen stupid de clasificare. Sunt toţi băgaţi în aceeaşi oală şi stigmatizaţi de către unii care au beneficiat de privilegiile acelui regim, unde promovarea se făcea nu pe criterii de merit, ci de „oportunism”. Am senzaţia că acum se dau note pe anii de naştere, că eşti clasificat în funcţie de vârstă. Dar, atenţie, Dumnezeu nu „cântăreşte” oamenii în ani! „Intelectualii vremurilor noi” te consideră învechit şi îţi pun eticheta de: generaţie expirată. Continuarea pare, de aceea, firească: această generaţie trebuie… evacuată! Şi, uite aşa, mai batem un cui în coşciugul solidarităţii naţionale! Mulţumim „intelectualilor de rit nou”!?

Uite cine s-a găsit să vorbească! Genul acesta de oameni, intelectuali scrobiţi care, la orice intersecţie sau răscruce a istoriei, au cam dat bir cu fugiţii, ori, şi mai rău, au fost cei care au trădat, fără să le-o ceară nimeni. Te uiţi la ei şi te minunezi! Îşi dau nişte aere, de parcă în fiecare din ei zace un savant mioritic, care ştie foarte multe, dar nu poate să le exprime prea bine în limba română… Descoperă în fiecare zi, ceas de ceas, apa caldă şi gaura la macaroană!

Ei uită că, şi ei s-au născut şi au fost educaţi înainte de 1989, că au traversat malul istoric al revoluţiei spre „societatea capitalistă multilateral dezvoltată” odată cu părinţii lor, cu acea generaţie pe care, acum, într-un elan pe care l-ar invidia şi Caţavencu, o pun la zid, din motive care, cel puţin, mie îmi scapă. Zic aşa, în termeni eufemistici, pentru că n-am loc să întorc şi iar se ia mama de mine, spunându-mi să mă potolesc, că nu schimb eu lumea.

Alţii spun că nu ar fi o problemă de ani, de vârstă, de generaţie ci una de caracter. Adică unii din acea generaţie (mulţi, puţini cine ştie!?) au dat jos cămaşa „roşie” şi au îmbrăcat, cu nefirească dezinvoltură, noul „pulovăr al tinerei democraţii”. În atare condiţii ar fi vorba de uzură morală, de un aer expirat, pe care unii nu şi-l asumă, şi nu fac pasul înapoi, necesar. Adică, vorba aia: la vremuri noi, tot noi!, sau aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Şi chiar dacă Măria şi-a pus silicoane, şi şi-a mai umflat buzele cât stadionul Ghencea, tot Măria rămâne. Atenţie! Vocile se sting, îmbătrânesc primele de fapt.

Suntem locuitorii unei ţări care, se pare că se chinuie să existe, să-şi găsească drumul european propriu. România a devenit o nostalgie, dar şi o pradă, îmi spunea zilele trecute un prieten, aşa cu o nuanţă apocaliptică şi cu ceva mister în glas. Asistăm la o cultură improvizată şi la o ignoranţă arogantă, care se promovează, se insinuează prin mass-media, a adăugat un alt prieten, cu un aer seniorial.

Se spune că am evoluat după ’89 de la prostii, credulităţi, naivităţi şi iluzii la consternări. În urmă cu vreo douzeci de ani, eu chiar am luat în serios ideea de Revoluţie. Adevărul este că înainte de Revoluţie eu am luat cam totul în serios. Aşa m-au învăţat acasă, la şcoală şi în Armată. Pe parcurs aveam să mă lămuresc de multe şi mai ales de cât de „naiv” am fost. Asta ca să mă cruţ şi să nu zic „prost”.

Important pentru mine este să mă simt util, acolo unde sunt, fie chiar şi temporar.

 

(povestire de Dorel Pietrăreanu)

 

Anunțuri
6 comentarii
  1. Excepţional eseu, egalînd o confesiune înlăcrimată, o resemnată revoltă în faţa nedreptăţilor care ne opresează!
    Generaţii de sacrificiu… De la izgonirea din Eden, pe Pămînt, a primilor oameni, cu Divină poruncă aducînd a blestem, numai generaţii de sacrificiu au marcat Omenirea. Prima, marcată de fratruciderea lui Cain. Au urmat nu numai Martirii consemnaţi de istorii, legende, ci şi hecatombele populaţiilor strivite sau înrobite de satrapi, despoţi, tirani, imperatori, dictatori…
    Generaţii expirate?!?… Ăştia care ne taxează astfel, put de la creiere-n tălpi. E drept că n-am dus-o pe roze, dar ne-am onorat meseriile şi ne-am făcut datoria faţă de societăţile ce ne-au exploatat fără ruşine, fără să ne asigure bătrîneţi ferite de batjocura smintiţilor.
    Viermii care azi ne judecă de generaţie expirată-şi – de fapt – strigă numele-n pustie, precum cucii.
    Să-i lăsăm în a Domnului plată, că obraz n-au să li-l batem, nici cuget, să judece drept şi cinstit. Ăştia, oportuniştii, ştiu doar să mugete… Cu ei să ne punem mintea?

  2. @Dorele într-adevăr, ai scris un eseu frumos! Este strigatul generației noastre ,este protestul nostru împotriva unora care ne considera terminați. Poate ar trebui spus ca nu toți tinerii ne stigmatizează pe noi și pe cei mai în vârstă ca noi.Mai sunt încă multi care au fost educați de cei care se ridicau de pe scaun în tramvai când se urca un bătrân sau o bătrână! Ăștia care au fost educați în acest fel mai au respect. . Ăilalți de tipul judecătorului DANILET membru al CSM , vicepreședinte la JUDECĂTORIA ORADEA care a fost dat în judecata de părinți ca nu are grija de ei ,tinerii de acest tip nu știu ce înseamnă respectul. Asa cum spune ” ante- scriitorul de e aceasta pagina ” aceștia sunt viermii , sunt cei care nu au nici mama , nici tata.Ei sunt făcuți de o mătușă care , natural ca nu merita respectul care îl porți în mod normal mamei.Vezi DOAMNE ea nu este decât o mătușă!Dupa părerea mea , nu sunt de vina viermii .Sunt de vina educatorii toți , fără nici o excepție . Toți de pe scara de evoluție a viermelui . De când el este „gogoașă ” și pana devine omida sau o simpla nada pentru pești. Sunt de vina și formatorii de opinie .Dar ce educație sa primești de la formatorii de opinie când dau un exemplu minor , DANA GRECU sau RĂZVAN DUMITRESCU se răstesc la invitații lor din studiou ,nu-i lasă sa – și termine ideile ! Si mai sunt și alți formatori .Nu-i nici momentul nici locul sa lungim! Eu nu mi-am pierdut speranța ! Am încredere ca adevărații tineri vor învinge nulitățile. Respectul fata de înaintași va prima!

    @tirguketrii
    Aveți dreptate nu trebuie sa ne punem mintea cu ei .Iarta-i DOAMNE ca nu știu ce fac!

  3. Dorel Pietrareanu a spus:

    Sincere multumiri pentru aceste comentarii de suflet!!!
    Toate urarile de bine, Dorel Pietrareanu

    • Salut DORELE! Nea PETRICAeste fostul sef al art.R.Gd..pe vremea cand eu eram locotenent.Este cel care nu sta in rand.Al doilea dfiter din rand se numeste COSTICA APIETROAEI care a ajuns diplomat militar!

  4. VIORICA a spus:

    Buna ziua ! Cat frumos a descris aceasta tema , domnul Dorel !!!! Dar , asa cum spuneti si dv. , suntem totusi norocosi , ca nu toti tinerii sunt din tagma nulitatilor . Personal am tot respectulpt.acei tineri care infrunta toate problemele si greutatile din societatea de astazi . Sa auzim de bine!

    • costelgalateanu a spus:

      Sărut mana! Va rog sa răspândiți si dumneavoastră petiția la prietenii dumneavoastră!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: