TRADUCEREA IMNULUI „Gaudeamus „

Ati stiut vreodata traducerea versurilor?
Pentru toti prietenii si colegii care au implinit 10, 15, 20, 25, 30,35, 40, 45, 50… de ani de la absolvirea unei scoli.

 De fapt este un cantec despre viata si durata ei „De Brevitate Vitae” („Despre scurtimea vietii”).
Face parte din traditia „CARPE DIEM” („TRAIESTE CLIPA”) si elogiaza bucuria vietii. S-a cantat prima data in secolul al XVIII-lea(C.W. Kindleben, 1781) si are la baza un manuscris în limba latinã din 1287.
Gaudeamus igitur Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.
 ne bucurãm, asadar,
Cât încã suntem tineri
Fiindcã dup-o tinerete agitatã,
Si-o bãtrânete-ngreunatã,
tãrâna ne va avea pe toti.

Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre.

Unde-s, oare
Cei ce-au trãit înainte-ne?
Poti s-ajungi pânã-n Ceruri
Sau sã pãsesti prin Iad
De doresti sã-i revezi.

Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.

Viata ne este scurtã
Va fi terminatã prea curând,
Moartea vine fulgerãtor
Atroce ne agatã-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.

Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.

Trãiascã Scoala!
Trãiascã profesorii!
Trãiascã fiecare-ntrebãtor!
Trãiascã fiecare-ntrebãtoare!
Fie ca ei sã-nfloreascã de-a pururi!

Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae.

Trãiascã toate fecioarele
Binevoitoare si curate la suflet!
Trãiascã, de-asemeni,
Femeile tandre, iubitoare
si pline de hãrnicie!
 
Vivat et res publica
et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.
 
Trãiascã patria
Si cei ce-o conduc!
Trãiascã-ne orasul
si binefãcãtorii acestuia
Care, prin caritatea lor, ne oferã sigurantã!

Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.
 
Fie ca tristetea sã piarã!
Fie ca urâtorii sã piarã!
Fie ca Diavolul sã piarã!
Fie ca oricine-i împotriva scolii noastre,
Oricine-ar râde de-aceasta, sã piarã !
Anunțuri
2 comentarii
  1. Interesant(ă) post(are)!… Pesemne Gazda se pregăteşte de vreun banchet şi-şi revizuieşte memoria.
    Trebuie să recunosc, plin de stînjeneală, că n-am fost în stare să-nvăţ pe de rost nici un imn, deci nici Gaudeamus!… Noroc de aia că nu eram examinaţi şi la imn(e)… Că tot la ciocan, pilă(! de lăcătuşerie), chei şi şurubelniţe rămîneam. Ori, nici acolo, de-mi condiţionau slujba pe învăţarea (şi interpretarea) imnurilor de obşte. În public, am ales poziţia respectuoasă a mutului cînd m-am făcut mai mare. Iar, mititel, dădeam de mama focului din gură ca peştele-n apă. Doar în armată mi-a fost mai greu, dar m-am folosit de avantajul încheietorului de pluton… Nu-l divulg, dacă se ia?!?

    Gaudeamus?… Da, studenţii (civili!) nemţi l-au lansat, excedaţi să-i tot audă pe junkeri lălăindu-şi cu şnapsuri şi halbe marşurile cazone. Dar primele versiuni n-au fost latine, ci nemţeşti şi încă porcoase rău de tot… Un fel de băşcălie, cum am spus, care pregătea terenul bătăilor generale cu care se termina mai fiece chiolhan în care crîşma adăpostea la mese şi studenţi, dar şi junkeri.
    Abia cînd studenţimea a fost acaparată politic, gîdilîndu-i-se orgoliul de intelectualitate progresistă ce va da de pămînt conservatorismul potentaţilor, a apărut un compozitor şi un nucleu de juni care care au asamblat decent şi pe latineşte un imn. Pe latinie, fiindcă-n secolul pomenit şi aici (http://hellqueen.wordpress.com/2010/12/18/istoricul-imnului-gaudeamus-igitur/ ) marea parte a lecţiilor şi prelegerilor din universităţi se ţineau in latina clasică. Dar, ca să nu-i piardă şi pe petrecăreţi, s-a păstrat prima strofă şi celelalte ce se potrivesc ca nuca-n perete cu studenţia… Alumnii saxoni, după ce au intoxicat lumea cu varianta latină, au păstrat doar pentru ei şi varianta neaoşă, dar şi pe cea fără perdea a imnului. Cred că şi antebelicul şi interbelicul nostru universitar a deţinut variante cu mult piper şi sare. Dar, le-au stins iute pompierii cei din postbelic, cu tulumbele din care plecau denunţurile şi se lăsa cu puşcăria… Asta, după ce nişte ani nu s-au cîntat decît tot felul de imne, marşuri şi ode kominterniste. Te slăvim… Sculaţi… Nalţă-te-n glorie… şi restul
    Carpe Diem, dunque!

    • Nu știți versurile dar știți o grămadă despre imn.Amuzant dar și foarte interesant.Asta imi place mie! Sa iasă la lumina și lumea ălora dinainte ! Ca pe a ăstora de astăzi o cunosc si ….
      Mulțumesc !
      Toate gândurile bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: