BĂIEȚII DEȘTEPȚI DIN MApN! Generalul I.G. Curgu alias Licheaua

Când    praful de puşcă al carnavalului din decembrie  ’89 încă se mai iţea în nările care au trecut brusc dintr-un regim într-altul, pe bulevardul larg al tranziţiei a luat startul şi, pe atunci un brav  locotenent-major, I.G. Curgu. De-atunci,  cariera sa militară, jucată exclusiv într-un domeniu de maximă sensibilitate pentru viaţa şi rostul resurselor umane, a prins a străluci  sus, tot mai sus, în înaltul murdar al degringoladei  mioritice. O strălucire infamă, esenţă a tuturor dejecţiilor posibile ale unei întrupări bipede, potenţată convingător de împlinirea perfectă a calităţii de lichea. Pentru că, vrem – nu vrem, generalul I.G. Curgu întrupează riguros, conceptual, practic şi metodologic, calităţile nodale ale unei lichele, nescăpându-i, însă,  niciunul dintre detaliile sanguine ale acesteia.     Bunăoară, nu greşim nicicum dacă afirmăm că, din perspectiva deopotrivă a standardelor terestre, maritime şi spaţiale,  îndeplineşte paradigmatic statutul lichelei perfecte, altfel zis, potrivit dexuleţului nostru drag, „om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic, secătură”[1]. În acest sens, înfăţişarea mutrală, cu substitutele sale acţionale, îl defineşte complementar,  spune  mult, de fapt cam totul:  boticuţul  ca de viezure, de viezure atins de-a binelea de turbare, cu limba opărită, obişnuită să lingă procedural spaţiul  geoanal de care depinde circumstanţial viitorul său de jigodie paramilitară; bărbia, ascuţită asimetric, precum un carandaş trecut prin osânda  cuţitului de bucătărie, îi tremură la fiecare silabă, de parcă ar fi o drâmbă  din care nu au  mai rămas decât  umerii de oţel ce protejau odinioară lama trepidândă; ochii-i, precum ai unei  hamsii aruncată pe uscat, deşi se  străduiesc să  înşele aparenţele, îi joacă bezmetic în orbitele-i mereu vigilente, gata-gata să sară la gâtul oricărui potrivnic stăpânului lor; obrajii cadaverici, în care  nu pulsează nici urmă de viaţă,  par scoşi din rezerva strategică de formol  rămasă din cel  de-Al Doilea Război Mondial; fruntea, îngustă ca o trecere cu sens unic, pare bântuită de vise intense, coşmaruri îndelungi şi o evidentă  incapacitate de a dormi…

În dialogurile pe care le suportă, ca un electrocutat indecis,  agitatul şi turbulentul personaj  are un comportament vocal strident,  piţigăieşte silabele de parcă le-ar strânge de gât, îşi încruntă chelea frunţii, sporindu-şi circumvoluţiunile aurei sale intelectuale, dorind dinadins să genereze impresia că sub frunte-i ard, spre rezolvare, marile probleme ale umanităţii. În fond, este un retardat social, un impostor periculos, un infractor intelectual, cu o dovedită dezvoltare insuficientă a creierului, ce străluceşte printr-o abil camuflată înapoiere mintală. Dar noi, Asociaţia Bunilor Români de peste Tot, l-am citit repede, i-am fişat trăsăturile de caracter, vulnerabilităţile de toate felurile şi sensibilităţile intelectuale şi, iată, vi-l livrăm  neatins de  cuceririle nonconvenţionale ale  chirurgiei  sociale reparatorii.

Când vorbeşte mai mult de cincizecişitrei de secunde,  pare aflat sub tortură, transpiră în urechi, este confuz şi dezorientat, îşi dă ochii peste cap, deşi licheaua  se crede  limpede, profund  şi coerent.  Din când în când, de parcă şi-ar reveni din turbare, se opreşte pe prispa câte unei propoziţii fumegânde, respiră sacadat, precum musca pe … (era să zic „căcat”, dar m-am abţinut), îşi şterge cu laturile ascuţite ale limbii caşul din colţurile împietrite ale gurii, îşi adună privirea într-un  punct fix,  îşi linişteşte degringolada austeră a braţelor care  abia de îi ajung pe mediana care îi desparte curul de trup şi … o ia de la capăt. Dincolo de portretul său la vedere, la vederea oricui,  această lepră, lepră de lepră, esenţă de lepră adică,  este un intrigant notoriu, un delator  desăvârşit, un paranoic de legat,  un infractor moral periculos, un pervers în toată puterea semantică a recursului explicativ.

Mai mult, şi cu asta încheiem acest capitol, generalul I.G. Curgu este, sub povara paranoică a rostului său  pământean,  neliniştit şi agitat, deposedat de logică în  şubreda, în fapt inexistenta  sa gândire  cutezătoare, prizonierul etern al câtorva idei fixe, toate-nchise-n două vise, stăpânit de mania persecuţiei, precum şi de un evantai alienant de halucinaţii  care îl conving  că poate salva  pacea planetară şi preşul de la scară, mersul sub pavaj  şi  „chiorul”  din garaj,  flota  fără sens şi apa din condens,  războiul  taliban şi Tercea Mondial, recoltele distruse şi ebe-le  jos-puse, eclipsele de soare şi lenea din născare, petrolul din Sahara şi banii lu’ Tamara etc.  Peste toate astea,  aflându-se sub  presiunea  retorică a unor întrebări la care doar el poate să răspundă, doar el şi numai el, şi, vezi Doamne, nu-l bagă nimeni în seamă pe el care, este expertul numărul unu, cu cadrili de toate felurili din toate lumili posibili, suferă enorm.   Altfel spus,  mai elegant, un nebun în libertate, care vrea să fie-n toate, dar niciunele nu poate!

Toată viaţa s-a ocupat de de chestiuni de-astea cu d-alde cadrili… Le are pe-astea, ca nimeni altul. Dar, să vedem, pe scurt (pe scurt, că stau mulţi alţi băieţi deştepţi la rând), cam cum a evoluat acest şarlatan, atingând cu unerii săi de şobolan scăpat dintr-o catastrofă atomică trei stele de general. Cam cum, în sensul metodelor folosite, iată-le: instituirea, cu o abilitate malefică, a  unei foarte performante maşinării de cultivare a intrigilor, atât pe verticală, cât şi pe orizontală,  astfel încât din ţesătura lor el să iasă  întotdeauna  bine, iar ceilalţi,  „pătaţi” de nu se poate, speriaţi, marginalizaţi, eliminaţi; cu maxima ticăloşenie de care este în stare, lovea în omul căruia nu înceta să îi înalţe cele mai oleaginoase osanale cu putinţă, masca dedublării perfecte priindu-i de minune;  într-un mediu aflat, moral, într-un evident proces de putrefacţie, licheaua a intrat în chelea lui factotum, mizând pe dezvoltarea credibilă a ariei sale de influenţă, ceea ce s-a şi întâmplat, beneficiile culese fiind semnificative; precum la şah, ca un bun strateg al imposturii şi al ascensiunii cu orice preţ,  a văzut, pe direcţia înălţării principale,  cu două-trei  funcţii mai sus decât cea imediat vizată,  a „săpat” cu străşnicie la temeliile lor,  şi, iarăşi mereu, licheaua şi-a atins ţinta; în toate funcţiile de conducere pe care le-a deţinut, începând cu cea mai mică, cea de şef de birou, s-a îngrijit să adune în jurul său specimene care să nu mişte-n front, oameni cu licenţa în pupincurism luată exemplar, devertebraţi caracterial, şantajabili dacă se putea,  îndepărtând profesioniştii, meseriaşii, oamenii corecţi; a creat, în special în domeniul pe care-l gestiona cu mână de fier şi stele  de-oţel,  o adevărată instituţie de şantaj  pe care l-a ridicat la rang de sistem, cei oadată „admişi” neavând scăpare; a constituit şi instituit sistemul piramidal al corupţiei progresive, astfel încât orice promovare, la orice nivel, să îi aducă „procentele” cuvenite demnităţii sale excepţionale; a conferit turnătoriei valenţe pluridimensionale şi multidisciplinare, iar turnătorilor (toţi subordonaţii aveau, prin fişa postului, această responsabilitate) ştiinţa ca fiecare să toarne pe fiecare şi, apoi, în semn de loialitate, ca într-o masturbare a conştiinţei de sine, să se toarne ei înşişi pe ei înşişi în faţa megalichelei.

Şi uite,  aşa-aşa, într-un timp care poate fi omologat drept record istituţional de ramură, licheaua ajunge şeful tuturor cadrilor în uniformă de răzbel  de pe  mapamondul românesc(sic!). Mai întâi şi-a impus Programul de muncă, viaţă, îmbuibare şi degringoladă cadrilistică, principalele  prevederi  ale acestuia  constând  în:

–         consacrarea, pe toate căile şi prin toate mijloacele  posibile, a principiilor tutelare ale activităţii cu  cadrili, astfel: reformarea reformării,/de la noi în largul mării; chiar şi împăiat, mereu,/ reformatoru-s numai eu;nicio promovare / fără-nmormântare / şi un cont la mare; orice avansare / s-aducă-n buzunare / doar valuta  forte / indicată-n pofte; tot ce-nseamnă şcoli şi  burse / să aducă ca  resurse / verzişori sau euroi / cât să dea pân’ peste noi; „taxarea” tuturor / chiar şi-n groapă c-un picior, / fără milă, bunăoară, / să-i „taxăm” când trag să moară

–         asumarea de către direcţiunea cadrilistică supremă a tuturor mişcărilor cadrilor în viaţă şi decedate, sănătoase şi pe moarte, în măsură ca să poarte şpaga trasă-n două acte: actul unu – toţi la unu, actul doi – eu iau totul de la voi;

–         crearea de reţele superpuse de jecmăneală şi recoltare  nucleică a comisioanelor de propunere pe funcţii, de numire în funcţie, de propunere la avansare şi de avansare, de salvare, agonizare şi dărâmare, cu subordonare unică, cadrilistului suprem I.G. Curgu;

–         acordarea şpăgii de înstelare se va face uninominal, singurul uninominalizat fiind I.G. Curgu în persoană, orice abatere de la această regulă fiind pedepsită cu transferul neînarmat în cea mai mare crocodilărie de pe Nil;

–         crearea  de echipe mixte (impostori–borfaşi–delatori–răptuitori intelectuali) destinate, nobil,  cunoaşterii fenomenului cadrilistic mondial, în fapt efectuării de deplasări  tematice pe paralelele şi meridianele lumii civilizate, consacrând  conceptual şi erotic deviza excursionistică „ONT prin MApN”;

–         înfeudarea absolută  a personalului din subordine, erijându-se în stăpânul absolut al acestuia, nimănui nefiindu-i permis să cârâie în frontul subordonării necondiţionate faţă de paranoidul cel  lichelios.

În câmpul delicat al vieţii de fiecare zi,   licheaua a vizat şi a făptuit: asumarea instituţională a tuturor formelor de formare, pregătire şi  perfecţionare profesională, prin influenţa directă  exercitată  asupra acestora controlând, de fapt, filierele  sanguine ale sistemului de corupţie şi jaf organizat din meletăria autohtonă;  oficializarea mariajelor clandestine  dintre  femeile  de sex opus şi şmenarii de mai sus; trimiterea sistematică în excursii tematice transfrontaliere exclusiv a membrilor „gărzii sale intelectuale”, 75% din sumele (verzişori şi euroi)  cuvenite deplasării, fiind depozitată în foarte încăpătoarele şi selectele  sale buzunare; instituirea, după metode şi proceduri inchizitoriale, a „Planului de anihiliare totală a rezistenţei intelectuale”, în numele căruia orice iniţiativă, conceptuală sau acţională, menită să optimizeze domeniul gestionat era înăbuşită-n sânge, iar autorul era deferit nemiloasei justiţii a camerelor discrete, cele care, în fapt, controlau evoluţia  instituţională a structurilor reprezentative; recurgerea la fals  intelectual şi la uzul dansând al acestuia, în elaborarea documentelor normative  care vizau, după cum dicta interesul  strategic al liderosului suprem, fie ridicarea în rang a unor tovarăşi, fie retrogadarea spectaculoasă a unor domni;  elaborarea actelor normative curente în funcţie de propriile interese sau în deplină conformitate cu solicitările exprese ale unor grupuri de interese; implicarea în jocurile  de putere locală (la nivelul diferitelor structuri), înclinând balanţa fie potrivit intereselor sale, fie asumându-şi un rol esenţial în înclinarea balanţei de partea celui numit,  trăgând de fiecare dată spuza pe turta sa. Simţ de orientare desăvârşit, nu? Să vedem, până la urmă!  În cadrul programatic al preocupărilor sale existenţiale, un loc de top îl are  autoproclamarea ad vitam a titlului de reformator, angajând instituţional principiul  reformarea continuă a reformării vs. modernizarea continuă a modernizării. În numele şi  potrivit acestui principiu, licheaua s-a  erijat în ştiutorul unic, pentru următoarele trei-patru secole,  a tot ceea ce trebuie întreprins în materie de resurse umane, de resurse trase-n curse, cu şpăgi mari la uşi neunse, folosind tehnici ascunse pentru-mpins şi pentru smulse.  Aşa că, de-l mai vedeţi, din când în când, alimentat radial la tot felul de perfuzii,  rozând bordurile generalului Spusu prin curticica Alianţei Nord-Atlantice de lângă Marriot, să nu vă mire… este adus de la morga Casei de odihnă „Eternitatea”, pentru a da o preţioasă limbă de ajutor impostorilor şi borfaşilor care au intrat serios în panică,  mirosind  iminenta decapitare  a sistemului de jaf şi borfăşeală organizată.  De asemenea,  prin metode specifice legitimării subterane a corupţiei stelare, s-a implicat în  muşamalizarea, atât cât a putut, a afacerii „Doctorate în MApN”, gestionată cu aplomb de către incendiatorul, în decembrie ’89, al Bibliotecii Universitare,  afacere  diriguită de lozinci, precum: „Niciun metru pătrat, fără doctorat”, „Să avem, sfidând anale,  mai mulţi doctori ca-n spitale”, „În ştiinţe militare, poate fi doctor oricare”, „Băgaţi teza cu şareta   şi  urmaţi pe doamna  Geta”, „Nu vă pierdeţi stilul, vlaga, va fi doctor şi domn’ Blaga”, „Nu ne temem, nu te teme, facem teze la elene” ş.a.

Dar, direcţiunea pe care a comandirat-o a fost, dincolo de toate, şi din faţă şi din spate, fortăreaţa avansărilor în grade, grade  meletare, dar, ca să nu îi scape nimic,  şi în grade Celsius, Kelvin, Richter, Mercalli, Faraday, Fahrenheit, centisimale şi, chiar, vinalcoolice, asta ca să fie sigur că nu îi scapă  nimic! Despre treaba asta cu avansările (proceduri, politici, metode, tarife etc.), mai multe amănunte într-o viitoare intervenţie chirurgicală pe cordul deschis al corupţiei din sistemul nostru drag. Acum, totuşi, încă ceva,  tot despre avansări.

Fiindcă nu putea altfel, dezarticulatul  şi sfiosul general I.G. Curgu şi-a înălţat în grad şi neamurile, descendenţii direcţi, dar, ca să nu greşească, şi pe cei indirecţi,  din ultimii patru sute douăzecişicinci de ani, acordând bonificaţii semnificative pentru cei de pe linie paternă, fapt ce a determinat un scandal monstruos în familie. Astfel, stră…stră…străbunilor  pe linia sângelui patern li s-au acordat grade de ofiţer, până la colonel inclusiv, că, deh, şi-a zis, ce mai e un colonel în ziua de azi, iar celor pe sosire  maternă grade de subofiţeri, ca să nu se confunde  cumva pe lumea-i-laltă.  Toţi, evident, post-mortem. A făcut şi unele concesii: soacra – locotenent-major  (după stilul vechi); socrul – căpitan, iar de părinţi nu mai vorbesc, pe amândoi colonei. Dar, … nu îi putea uita pe cei vii, aşa că nevasta a fost făcută degrabă maior, fiica, cât ai clipi, căpitan, iar metresa locotenent-colonel. Ca să vedeţi,  principii serioase la licheaua curguistă, pentru serviciile făcute, corect fiind cu propria sa conştiinţă, nu i-a iertat de şmenereală nici pe descendenţii în viaţă ai neamurilor avansate, bieţii oameni apelând la credite înrobitoare ca să onoreze cinstea făcută strămoşilor lor.

Dar, treistelistul nostru general a făcut şi lucruri bune. Vrând să arate cât de profund a înţeles cuceririle decăderii morale postdecembriste, a instituit în direcţiune ecumenismul geosexual,  oferind subordonaţilor propriul şi înălţătorul său exemplu, de gestionare cursivă a duioaselor sale relaţii cu trei ele şi patru ei.  Ghinionul lui, a avut şi probleme. A rămas de pomină scandalul între nevastă-sa şi doamna de viaţă intim-profesională, Inginera, cum i se mai spune în mediile atrofiate ale dizidenţei cadrilistice. Ce scandal! S-au păruit mai peste tot, s-au ocărât de nu se poate, şi-au tras câteva milioane de palme, şi-au franjurat chestiile astea mai sensibile, şi-au spart ocarina, s-au tumefiat de l-au întrecut pe Bute, după meciul cu Froch, Doamne, ce-a mai fost… Ce a urmat? Evident, 112, SMURD-ul, spitalizare, reconstrucţie facială, chirurgie estetică şi motivarea: accident de muncă în folosul  umanităţii.

 

Nu se ştia care sunt  profilul şi potenţialul cu risc înalt de infracţionalitate al  acestui pungaş?  Nu se ştia că este un „mânar”  ordinar, cum avea să mi-l descrie un important lucrător al unui serviciu secret de dincoace de Ocean? Nu ştiau serviciile noastre care este întinderea tumorii maligne pe care acest nemernic a instituţionalizat-o în sistem?  Eh, cum să nu se ştie! Dar, escrocul a jucat pe faţă  slăbiciunile şi neajungerile morale ale oportuniştilor, afaceriştilor şi jmegherilor care au condus Ministerul, aceştia acceptând  „devotamantul” lichelei pentru a ţine sub control „mişcările combinatorii” din politica de cadre, precum şi pentru a-şi lua „partea” din  onorariile încasate pentru serviciile cadrilistice  prestate.

Pentru că, vrem – nu vrem, precum alţii ca el,  acest borfaş nu a apărut pe loc viran sau într-o îndepărtată  rezervaţie a biosferei. Nu, a apărut printre noi, l-am cunoscut, poate am fi avut curajul să i ne opunem, dar sistemul, da sistemul, ne-a blocat puterea, atât cât era, să ne opunem îmbolnăvirii sale cronice. Da, ştiau cu toţii, după cum şi acum  ştiu,  dar faptul că ăştia care sunt acum la conducere  nu pun botul nici dacă  le-ar picura  cineva pe  gâtleje  extract de furadan sau le-ar pompa  uraniu îmbogăţit în centrele creierale ale vorbirii şi echilibrului,  îmi  croiesc  speranţa că până la asfinţitul toamnei licheaua va fi  trimisă la una din brutăriile celebre ale Trustului de Panificaţie „Hleba liberă”, din municipiul Jilava.

Ar mai fi multe de spus, chestii care mai de care mai grave, mai periculoase, mai nocive,  dar   nu prea vreau  să îmi mai amintesc despre treburile astea, că, cine mai ştie, mă pierd cu firea  şi încep să gavaresc nasol rău de tot despre această lichea… Şi ar fi păcat să stric totul, acum la spartul târgului, nu?

Pentru conformitate,

Costinel Petrache


[1] Vă asigur că-i din DEX, dar îmi scapă  momentan  pagina. Oricum, vom îmbogăţi semnificativ semantica noţiunii.

Anunțuri
2 comentarii
  1. VIORICA a spus:

    Buna si fericita zi de Sf. MARIA va doresc ! Asa cum am maipovestit, lichele sunt multe , dar eu ma bucur ca v-am cunoscut pe dv.si doamna Doina , dv., fost om de arme, ramas vertical si curajos in a spune lucrurilor pe nume , a le face cunoscute si altora, fara teama de repercursiuni .Sunteti printre f.f.putinii bloggisti care posteaza o asa tematica diversa . Tineti-o tot asa . Numai bine va doresc .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: