O VIAȚĂ DEDICATĂ ROMÂNILOR TIMOCENI – Sandu Cristea Timoc (1916 – 2012)

În data de 7 august 2012, la Timișoara, a trecut la cele veșnice  Cristea Sandu  Timoc, secretarul general al Asociației Astra Română pentru Banat, Porțile de Fier și Românii de Pretutindeni. Poet și folclorist, Sandu Cristea Timoc a fost sufletul relațiilor timocenilor cu românii din România și de pretutindeni, dezvoltând în acest sens o imensă activitate literară, propagandistică și organizatorică, de-a lungul întregii sale vieți.

S-a născut în 8 septembrie 1916 în Zlocucea (astăzi,Alexandrovaț / Aleksandrovac), , Serbia și înaintea ultimului război mondial a trecut clandestin frontiera în Romania pentru a învăța, inclusiv ca student la Facultatea de Drept a Universității din București. A lucrat la Ambasada României din Belgrad și apoi a fost arestat de comuniștii români, fiind deținut politic, condamnat la 6 de ani de temniță pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”. A publicat numeroase opere, cărți și culegeri de folclor, îndeosebi din Valea Timocului, Sandu Cristea Timoc devenind celebru atât prin intermediul lor, cât mai ales prin nenumăratele evenimente publice în care s-a implicat, fiind foarte cunoscut multor generații de români din România și Serbia. Dispariția sa e doar fizică; Sandu Cristea Timoc va rămâne spiritual mereu împreună cu cei care au avut privilegiul să-l cunoască.

http://www.daciaortodoxa.ro/ro/component/content/article/149-o-via-dedicat-romanilor-timoceni-sandu-cristea-timoc-1916-2012.html

 

Va invit sa cititi si

https://cugiralba.wordpress.com/2012/06/05/cristea-sandu-timoc-sarbii-si-bulgarii-au-furat-romanilor-sud-dunareni-autonomia-si-dreptul-valah-cel-vechi-limba-romana-numele-si-bisericile/#comments

sau

https://cugiralba.wordpress.com/2010/07/16/scrisoare-deschisa-lui-sandu-timoc/

Costel GĂLĂȚEANU

Anunțuri
2 comentarii
  1. Reintru-n al domniei voastre Sălaş, nu doar spre a Vă mulţumi că aţi trecut pe la mine, la Vineri ca Post!… Detaliile mă excedează şi pe mine, dar nu mă pot vindeca: mă suport aşa cum am ajuns (la doi din cei trei de 6 hustupiţi de mireni). Neţintind la posteritate, ies din amocul cotidian, confesîndu-mă pereţilor „blogului”, cît inema (nu) mă lasă… Dacă au ochi şi suflet să mă accepte, cu atît mai bine pentru cei care mă vizitează!
    Iar noii mei cetitori vor şti că eu nu-s grăbit deloc atunci cînd scriu. Şi revin asupra detaliilor pînă cînd scenele iau forma ambrei în care se străvede clar clipa surprinsă de a răşinei curgere. De asta, „piesele” mele se cer să fie rotite pe toate părţile, pentru a le cuprinde „totul”… Nu mi-ar place să fiu un povestitor punctual, liniar, cronologic… Dezlînările mele au forma coconului de omidă ce pregătesc venirea fluturelui pe lume. Ori a ghemului gospodinei ce va izvodi din andrele şi necesare, dar şi frumoase forme de-nveşmîntare.

    Eroul articolului d-voastre trebuie să fi cunoscut (sunt aproape sigur!) familia lui Virgil Gheorghiu, autorul – printre altele – a vestitului „A 25-a oră”. Aflat şi el, cu soţia, ataşat cultural la Belgrad, cînd au fost somaţi să revină-n ţară, ei au ales calea exilului. Sinistră mi s-a părut scena jocului de-a pisica&şoarecele a grănicerilor elveţieni şi francezi, care şi i-au pasat de o parte-n cealaltă a graniţei, pînă să se facă a nu-i observa… (Site-ul Virgil Gheorghiu, foarte bine administrat la o vreme, conţine şi aceste părţi de viaţă:)
    Voi afla timp să trec în revistă tot ce aţi postat despre acest (modest, nu doar din a sa vină) meritoriu erou al neamului. Dumnezeu să îl ierte pe robul său, Sandu!

    • Va salut domnule CIOBANU.Acum iertați și dumneavoastră părerea uni fost slujitor al armelor(și încă din acelea grele ,de artilerie)la care precizia ,cinstea…..sunt la loc de cinste.Spre exemplu la mine albastrul este pur și simplu albastru uitând sau netinand seama ca aceasta culoare are si alte nuanțe care de care mai frumoase :albastrut azuriu , bleo….
      Cat despre nea SANDU ,nu pot decat sa va spun ca s-a confundat cu sooarta romanilor din VALEA TIMOCULUI.Si aceștia au avut o soarta foarte grea.Nu pot sa va spun decât atât .Pe vremea patriarhului PAVLE romanii din TIMOC nu aveau voie sa-si boteze co[ii cu nume romanești.La scoală nu se vorbea limba romana iar biserici în care sa se tina slujbe in limba romana nici atât……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: