Operatiuni secrete ?/CITITI SI DATI MAI DEPARTE/

Cine trădează România

Oficiul Uniunii Europene la Chişinău şi, în general, afacerile Uniunii
în cel de-al doilea stat românesc sunt, în cea mai mare parte,
gestionate de funcţionari reprezentanţi ai Ungariei. Nu pentru că aşa
a fost să fie. Chiar şi numai faptul că numele româneşti ale
cetăţenilor Republicii Moldova au început să fie scrise în traducere
maghiară în documentele eliberate sub autoritatea instituţiilor
europene este suficient pentru a ne da de gândit.În 36 de ani de serviciu sub drapel în arma informaţiilor am învăţat,
dar am şi constatat că puterile revizioniste care înconjoară România
fac parte dintr-o orchestră, iar orchestra are un dirijor şi un prim
violonist.

În materia operaţiunilor secrete ale Rusiei Sovietice, în marea
orchestră cominternistă, spionii unguri au fost vioara întâi. Ei au
fost cei mai buni agenţi recrutori sub steag străin, care au creat
puternice reţele ale subversiunii roşii împotriva democraţiilor
occidentale.

Tradiţia consolidată în anii ’30 ai secolului trecut s-a dovedit
indestructibilă. Până şi Harold Nicholson, „spionul sovietic al lui
Măgureanu”, a fost recrutat în Vietnam de un ofiţer al Securităţii
Ungariei.

Larry Watts ne-a spus zilele trecute că şeful Secţiei România a C.I.A.
a fost un american ungur, spion al Moscovei. Dintr-o sursă privată
externă am aflat că şi şeful operaţiunilor clandestine ale C.I.A. cu
surse umane, până în anii ’90, a fost tot un american ungur, devenit
atât de periculos încât numai un accident planificat a putut pune
capăt dezastrului creat în sistemul securităţii Alianţei.

Un proces celebru din anii ’30, intentat reţelei spionajului Ungariei
din România (aproximativ 130 de persoane), acoperită de Partidul
Popular Maghiar, a scos la iveală cum înaltul prelat Marton Aron (Alba
Iulia) a fost manipulat de un ofiţer sârb, agent sovietic, să se pună
sub steagul britanic al Intelligence Service, pentru a ascunde
coordonarea sovieto-sârbo-maghiară a acţiunilor revizioniste
antiromâneşti.

În anii ’80, când Moscova a dat undă verde înlăturării violente a lui
Ceauşescu, Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare a
primit ordinul de misiune principal. Pe de-o parte, extremiştii
gălăgioşi care să realizeze provocările diversioniste [Szocs Geza,
Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras, Kiraly
Karoly ş.a.], iar pe de altă parte, conspiratorii de la Bucureşti,
care să realizeze ori să accepte un atentat, în urma căruia să preia
puterea. Preţul: două republici socialiste federative autonome
Transilvania şi… Moldova (de la Siret la Bug).

În decembrie ’89 se intenţiona aplicarea aceluiaşi scenariu, cu
menţiunea că Banatul românesc urma să fie cedat Iugoslaviei.

În actualul context paneuropean, obiectivul strategic al puterilor
revizioniste este îndeplinit cu mijloace perfide şi mult mai
eficiente, care să conducă la prăbuşirea din interior a graniţelor
României, ca urmare trădărilor clasei politice.

Nu putem să nu ne respectăm înţelepţii, în viaţă, ai neamului şi să nu
dăm credit avertismentelor acestora, bazate pe precedentele şi faptele
istorice pe care le-au studiat ori trăit. Repetat în ultimul an,
academicianul Dinu C. Giurescu a tras semnal de alarmă, după semnal de
alarmă. Unul mai disperat ca altul. În cea mai recentă luare publică
de poziţie, distinsul academician a sintetizat consecinţele atacurilor
concertate la adresa integrităţii României, reprezentate de
diversiunile regionalizării, Legii educaţiei şi Legii minorităţilor.

O altă voce, cea a cercetătorului în sociologie Radu Baltasiu,
director al Centrului European de Studii în Probleme Etnice (CESPE) al
Academiei Române, atrage atenţia: „În contextul actual, Legea
Statutului minorităţilor consacră renunţarea de către Statul Român la
unele componente ale funcţiilor sale suverane în zonele unde
etnicitatea este alta decât cea română. Statul Român nu
descentralizează autoritatea, ci renunţă la ea în acele zone unde are
deficit de reprezentare. Asistăm astăzi la curioase abandonuri
istorice şi la momentul în care statul se retrage din faţa propriilor
răspunderi”.

Academicianul Dinu C. Giurescu a atras atenţia asupra faptului că
Legea minorităţilor, în actuala sa formă, instituie „un guvernământ al
minorităţilor naţionale în România” şi, „ca istoric, ca fiu al tatălui
şi bunicului meu, nu-mi vine să cred că partidele politice româneşti
nu pot să găsească o soluţie împreună ca să păstreze coeziunea
Statului Român, să apere identitatea naţională. (…)Am asistat odată
la prăbuşirea frontierelor României, în 1940, ca elev de liceu. N-aş
vrea să asist a doua oară la prăbuşirea hotarelor ţării, prin voinţa
factorilor politici interni”.

Obiectivul distrugerii statalităţii României a fost stabilit de către
Lenin, imediat după Marea Unire din 1918. În perioada interbelică,
spionii şi teroriştii Moscovei şi, deopotrivă, ai Budapestei au
deschis fronturile secrete împotriva României. În 1940, ruşii ne-au
luat Basarabia, iar ungurii, nord-vestul Transilvaniei. Bulgarii au
primit şi ei Cadrilaterul…

Un Partid pentru Moldova Unită cică există. Un Partid al Moldovenilor
parcă a existat. Politica falimentară a guvernelor de la Bucureşti în
relaţiile cu comunităţile româneşti care ne înconjoară este un fapt ce
nu trebuie dovedit.

Astăzi, România se află iarăşi într-un moment critic, faţă de care nu
putem să nu ne întrebăm: „Cine trădează România, dansând cazacioc în
ritm de ceardaş?”

Publicat Sâmbãtã, 25 iunie 2011 

Aurel I. Rogojan
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: