LUMEA MAI ARE DREPTATE!

Oare trebuie sa mai spunem ceva la poza asta ? Cred ca nu !

Ba da! Sursa imaginii este  .http://www.facebook.com/photo.php?fbid=250213295080182&set=a.245267758908069.41533.245236658911179&type=3&theater.! Am primit aceasta precizare. observatie chiar de la sursa.Am reparat acum lipsa desi ,acolo, pe FACEBOOK de unde am luat-o eu  nu se precizata nici o sursa!

Costel GALATEANU

Anunțuri
24 de comentarii
  1. VIORICA a spus:

    I-as strange de gat pe toti ! Copila fiind, am o amintire urata legata de acesta tagma , ca nu voi uita niciodata si de atunci am inceput sa privesc cu alti ochi si alta minte acesti „salariati”.

    • Sarut mana!
      Ciudat este ca si soacra mea care a decedat anul acesta la vârsta de 88 de ani si era născută la AIUD nu mergea la biserica!Se închina,avea in casa icoane ,respecta credința dar spunea ca te poți ruga și acasă.Probabil ca tot despre asa ceva era vorba.Si mătușa din partea lui tata socru ,care încă mai trăiește povestește mai cu iz de umor ca a avut un dialog cu popa la biserica din care a reținut întrebarea”Rezemata-i ICA gardurile?”Mătușa care era nevinovata(nu ca fetele din ziua de azi)nu a înțeles mesajul .Abia acasă i-a explicat mama-sa despre ce era vorba.Personal am avut ocazia sa vad acesta îmbelșugare din TRAPEZA PALATULUI PATRIARHAL cu prilejul primirii PATRIARHULUI GRECIEI de către IPF TEOCTIST cam prin anii 2000.Dar ma opresc aici pentru ca vad ca acum nu mai exista bun simt , sau un mic sentiment de jena fata de cei care nu au!

      • VIORICA a spus:

        Buna seara! Probabil nu ar trebui sa rascolesc amintiri urate din copilarie, dar unele m-au ranit si semnul a ramas inca. De obicei , asezarile omenesti , s-au creeat in locuri unde era o sursa de apa. Unde m-am nascut eu , unsat din jud.Bacau , mergeam la 1 km. departare sa aduc apa cu cobilitza ( stiti ce este?)…deci viata foarte, foarte grea.Copilaria pt.mine a fost scoala si lucru, lucru, si iar lucru, la camp, acasa si oriunde era nevoie.Mama mea era si este una din acele persoane care in fiecare duminica sau zi desarbatoareeste prezenta la biserica. Era (nu stiu daca mai este) obiceiul ca sa duca la biserica mancare pt.a fi sfintita , mancare din care lua si popa cam 30% din ea. In primavara anu;lui in care urma sa implinesc 10 ani , tatal meu m-a luat sa aram gradina preotului din comuna. La coarnele plugului era tatal meu , iar la coarnele vacilor de la jug, eram eu .La pranz, ne-am asezat acolo in gradina pe un maldar de coceni aduse ca mancare la vaci, si am scos ce aveam in straita sa mancam. Stand noi acolo si mancand , la un moment dat vedem pe popa ca trece catre cotetul porcilor cu o galeata plina cu colaci inmuiati in apa. Am vazut fatza pamantie a tatalui meu. Nu a comentat faptul; atunci, dar eu am inteles totul. Seara ,a fost scandal acasa , pentru ca i-a interzis mamei sa mai duca ceva la biserica. Tot ceva asemanator am trait , cand , mergend cu tatal meu la padure sa aducem lemne pt.foc, era regula , nescrisa, ca sa-i duci la padurar un pui fript si un litru de vin bun , pt. a obtine lemne mai bune( groase maxim cat mana ). In straitza , pt.noi era doar mamaliga rece si ceapa , si vin. Nesimtitul de padurar s-a pus langa noi sa manance . Atunci am baut pt.prima data vin , era rosu. Tatal meu mi-a dat sa beau . Dar va spun drept ca ceapa cu mamaliga mai buna ca aceea nu am mai mancat nicicand. Probabil ura a fost de vina. Oricum , la 13 ani , cand mi-a permis ai mei sa merg la o matusa in Resita ,in vacanta, nu am vrut sa mai revin acasa . Din 1984 sunt in Cugir. Revin la , foto.postata de dv. ; deci atunci , era o foto.asemanatoare cu cea postat de dv; porcii popei mancand colaci si eu fetitza de 10 ani pe un maldar de coceni cu mamaliga in mana. Numai bine va doresc !

      • Îmi pare rau ca v-ati amintit de anumite secvente de care nu ati fi vrut sa va amintiti Parcaati fi fost tata ,un copil dintr-un sat de pe malul PRUTULUI ,singurul baiat intr-o familie unde mai erau tri surori si mama.Tatal murise cand baiatul avea trei saptamani.Pe la 10 ani se ducea la arat cu carul cu boi.Si mama avea vreo 10 ha ca luase ca sa fie si ca sa aiba ce le da la fete cand s-or marita.Si tot asa le-a tinut „in spate” pe cele trei surori.Pe la vreo 14 ani a plecat ucenic la CONSTANTA la un unchi unde a- nvatat tamplaria.Verii lui dormeau in casa iar tata dormea in fabrica.Pe la 18 ani a reusit la BRASOV la SCOALA MILITARA si a ajuns ofiter de RACHETE .Cu scoala(cartea)invatata in satul natal pe acelasi caiet de romana,matematica,fizica… si cu inca ceva scoala invatata pe la CONSTANTA.
        Ma mir de zona BACAULUI ca dupa cate stiu nu a fost una din zonele sarace ale MOLDOVEI cum a fost/este zona VASLUIULUI..Am avut un coleg de la ASAU/COMANESTI.Il chema BALBAE.A murit DUMNEZEU SA-L IERTE intr-un accident de masina pe la munci agricole.Adica acolo unde taranii ii ajutau pe militari la munca campului! Si acuma vine BOC si ne invata ce este armata….

  2. Dragos a spus:

    si un citat care se potriveste in acest context: „Give a man a fish and he will eat for a day; teach a man to fish and he will eat for a lifetime; give a man religion and he will die praying for a fish.”

    • Dragos! Stim prea putin despre religie!Este adevarat !Tu stii mai multe decat mine.Comportamentul slujitorilor bisericii nu inseamna religie!Sunt sigur ca daca ai merge sa vorbesti cu calugari,cu pustnici ti-ai schimba parerea!Eu respect religia !Si iti recomand ca asa sa faci si tu!Citatul il cunosc tot de la tine!

      • Dragos a spus:

        Cu tot respectul, eu nu pot respecta ceva care de-a lungul istoriei si-a impus autoritatea prin puterea pumnului si s-a opus tot timpul progresului umanitatii.

        Chiar acum citeam despre Galileo Gallilei si despre observatiile sale facute cu telescopul. El a avut proasta idee sa imbunatatesca schitele unor telescoape facute de doi olandezi si astfel a putut observa spatiul cosmic. Asa a reusit sa-si dea seama ca Pamantul nu este in centrul sistemului solar, concluzie care era in contradictie cu ce se credea la acea vreme despre spatiu, dar mai ales cu ce credea biserica catolica desper Univers. u alte cuvinte, telescopul omului era mai de incredere decat Biblia. Ce crezi ca a facut Biserica catolica? S-a uitat prin telescop sa se convinga singura ca era ceva gresit in Biblie? Nu, l-a acuzat de herezie in 1630. De ce? Din acelasi motiv pentru care au ars biblioteci intregi. Religia este una dintre cele mai profitabile business-uri de pe fata Pamantului si se bazeaza pe urmatorul business-plan: clientii (credinciosii) sa fie supusi si sa nu puna la indoiala invataturile noastre. Daca se gaseste unul care contrazice status quo-ul, il trimitem pe rug. Si asta nu a fost doar in Evul Mediu, exact pe vremea asta, acum 30 de ani, la Londra, un om pe nume Roberto Calvi era gasit spanzurat de un pod. Nu e nevoie sa mentionez cu ce se ocupa omul, cunosti povestea.

        De acord cu tine, putem invata multe de la pustnici sau calugari insa parerea mea este ca putem invata la fel de multe si studiind ce a scris Richard Dawkins (Gena Egoista), Richard Darwin (On origin of species) sau multi altii.

        Uite un articol care arata foarte bine de ce a aparut religia si de ce acum, incet incet, dispare: http://www.psychologytoday.com/blog/the-human-beast/201005/why-atheism-will-replace-religion .

        Din punctul meu de vedere, toata disputa dintre stiinta si religie se reduce la 2 intrebari:

        1) Cine detine cele mai palpabile cunostinte?
        2) Ce face ca o sursa sa fie mai de incredere decat cealalta?

        Din punctul meu de vedere, pe care te rog sa-l respecti sau sa-l combati cu argumente concrete, Stiinta conduce detasat.

        Atat timp cat Biserica sau Religia (pentru mine sunt tot aceeasi chestie) nu admite greselile din trecut si nu incearca sa coopereze cu stiinta, va avea de pierdut. Traim intr-o epoca in care lumea are acces usor la informatii si nu mai merge sa fim dusi cu presul.

      • Haide sa-ți pun o întrebare pe care cu toate sursele tale de informare științifică sunt sigur ca vei găsi un raspuns!De ce în fiecare an de SFÂNTUL ILIE ploua?Sau cum iti explici aprinderea flacarii de la SFÂNTUL MORMÂNT?

      • Dragos a spus:

        Issac Asimov, autor a peste 500 de carti, imbraca foarte bine ceea ce cred eu in momentul de fata: „I am an atheist, out and out. It took me a long time to say it. I’ve been an atheist for years and years, but somehow I felt it was intellectually unrespectable to say one was an atheist, because it assumed knowledge that one didn’t have. Somehow it was better to say one was a humanist or an agnostic. I finally decided that I’m a creature of emotion as well as of reason. Emotionally I am an atheist. I don’t have the evidence to prove that God doesn’t exist, but I so strongly suspect he doesn’t that I don’t want to waste my time.”

      • Nici ARGHEZI nu a crezut toată viata după care pe la vreo 80 de ani a spus „Si totuși exista”! Acum poate mai înțeles greșit! Eu nu ți-am spus sa crezi! Doar sa respecți credința altora!

      • Dragos a spus:

        Religia a devenit subiectul meu preferat 🙂

        Sa o luam pe rand:

        1) Lumina Sfanta (Holy fire) sau cel mai mare miracol al crestinatatii reprezinta o sursa importanta de venit pentru ortodoxie.

        Legat de aprindere, minunea se numeste fosfor :). Fac o mica parenteza, fosforul a fost al 13-lea element chimic descoperit 🙂

        „More than 300 years ago, in 1669, Hennig Brand, a Hamburg alchemist, like most chemists of his day, was trying to make gold. He let urine stand for days in a tub until it putrified. Then he boiled it down to a paste, heated this paste to a high temperature, and drew the vapours into water where they could condense – to gold. To his surprise and disappointment, however, he obtained instead a white, waxy substance that glowed in the dark. Brand had discovered phosphorus, the first element isolated other than the metals and non-metals, such as gold, lead and sulphur, that were known to the ancient civilisations. The word phosphorus comes from the Greek and means light bearer.”

        A.D.F. Toy and E.N. Walsh, Phosphorus chemistry in everyday living, 2nd. ed. (Washington: ACS, 1987)”. Sursa: http://www.uni-regensburg.de/Fakultaeten/nat_Fak_IV/Organische_Chemie/Didaktik/Keusch/link.htm

        Despre acest artificiu care a reprezentat o sursa de venit sigura s-a stiu de multa vreme ca reprezinta o inselatorie:

        As with all alleged miracles, many question the validity of the Holy Fire, noting, for instance, that cold-handed pilgrims generally withstand the fire for the same very brief periods of time as can be achieved with any fire.

        Criticism dates at least to the days of Islamic rule of Jerusalem, but the pilgrims were never stopped, because of the significant revenue they brought to local governments even at the end of the first millennium. When the apparently uninitiated Crusaders took over the Orthodox clergy in charge of the fire, it failed to appear, increasing the skepticism among Western Christians. But feeling the lack of pilgrim revenues, Baldwin I of Jerusalem reinstated the Orthodox priests in charge, and the fire, as well as the stream of revenues, returned.

        In 1238, Pope Gregory IX denounced the Holy Fire as a fraud and forbade all Catholics from participating in the ceromony.[citation needed]

        The Ottoman traveller, Evliya Celebi, claimed that a hidden zinc jar of naphtha was dripped down a chain by a hidden monk.[13]

        Edward Gibbon wrote scathingly about the alleged phenomenon in the concluding volume of The History of the Decline and Fall of the Roman Empire:
        This pious fraud, first devised in the ninth century, was devoutly cherished by the Latin crusaders, and is annually repeated by the clergy of the Greek, Armenian, and Coptic sects, who impose on the credulous spectators for their own benefit and that of their tyrants.[14]
        Some Greeks have been critical of the Holy Fire, such as Adamantios Korais who condemned what he considered to be religious fraud in his treatise „On the Holy Light of Jerusalem.” He referred to the event as „machinations of fraudulent priests” and to the „unholy” light of Jerusalem as „a profiteers’ miracle”.

        In 2005 in a live demonstration on Greek television, Michael Kalopoulos, author and historian of religion, dipped three candles in white phosphorus. The candles spontaneously ignited after approximately 20 minutes due to the self-ignition properties of white phosphorus when in contact with air. According to Kalopoulos’ website:
        If phosphorus is dissolved in an appropriate organic solvent, self-ignition is delayed until the solvent has almost completely evaporated. Repeated experiments showed that the ignition can be delayed for half an hour or more, depending on the density of the solution and the solvent employed.

        Kalopoulos also points out that chemical reactions of this nature were well known in ancient times, quoting Strabo, who states „In Babylon there are two kinds of naphtha springs, a white and a black. The white naphtha is the one that ignites with fire.” (Strabon Geographica 16.1.15.1-24) He further states that phosphorus was used by Chaldean magicians in the early fifth century BC, and by the ancient Greeks, in a way similar to its supposed use today by the Eastern Orthodox Patriarch of Jerusalem.[15]
        Russian skeptic Igor Dobrokhotov has analysed the evidence for an alleged miracle at length at his website, including the ancient sources[16] and contemporary photos and videos.[17] He has also reproduced fire-bathing and has uncovered contradictions in the story of the „column split by lightning.”

        Dobrokhotov and other critics, including Russian Orthodox researcher Nikolay Uspensky,[18] Dr. Aleksandr Musin of Sorbonne, and some Old Believers quote excerpts from the diaries of Bishop Porphyrius (Uspensky) (1804-1885)[19] which told that the clergy in Jerusalem knew that the Holy Fire was fraudulent.

        Porphyrius was a Russian Orthodox archimandrite who was sent on the official Church-related research mission to Jerusalem and other places (Egypt, Mount Athos). While in Jerusalem, he founded the Russian Mission there. Later, after his return to the Russian Empire, he was made a bishop in the diocese of Kiev.

        Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Holy_Fire . (recomand si parcurgerea materialelor din subsolul paginii, de la 13 la 19)

        Daca e sfanta, cum au reusit niste atei sa aprinda lumanari intr-o televiziune din Grecia?

        2) Revin cu un raspuns dupa ce gasesc suficiente date si apoi voi pune si eu 2 intrebari din Biblie la care nu am gasit inca raspuns.

      • Dragoș.Pui prea mult suflet.Si pierzi mult timp.Repet ceea ce ți-am mai spus.Oamenii , ca și tine de fapt , au convingerile lor.Eu nu am vrut si nici nu vreau sa iți bag pe gat sa crezi.Numai atât :sa respecți si convingerile altora chiar dacă in conștiința ta , acestea sunt niște falsuri.
        In alta ordine de idei tu crezi ca eu am timp sa fac acum traduceri? Asa ca nu mai pune atâta pasiune.Am înțeles și iți respect pdv-ul tău.Cu siguranță , nici eu nu sunt cel mai nimerit ca sa apar cealaltă concepție.

      • Dragos a spus:

        a trecut sfantul ilie si nu a plouat 🙂
        QED

  3. VIORICA a spus:

    Cu scuzele de rigoare , dar fiul dv. , domnul Dragos, are multa, multa dreptate. Oare de ce Biserica Catolica refuza sa dea aprobare pt.recoltare ( un cm.patrat) din giulgiul care este pastrat la Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, pentru a fi studiat de oamenii de stiinta , chiar DNA-ul poate fi stabilit ?????? Am vazut personal acest giulgiu in 2010 cand a fost expus publicului , si depe urma caruia s-au incasat milioane de euro (era program de vizite , de 15 minute , incepand de la orele 7 pana la 21 !!! ) Seara frumoasa va doresc!

    • Știind ce spune vorba romanească atunci „când doi îmi spun același lucru” încep sa am dubii și …o las mai încet!

    • Dragos a spus:

      Va multumesc doamna Viorica,

      exemple sunt foarte multe insa cel mentionat de dumneavoastra nu imi era cunoscut.

  4. Dragos a spus:

    Ceasul indica 3:11 am cand am inceput sa redactez acest raspuns, probabil se va face 4 cand il voi termina. Spuneai mai sus ca pierd mult timp insa eu nu-l consider pierdut. Si nu va fi nici pentru cei care vor avea rabdarea sa citeasca ceea ce am de spus. Argumentele sunt extrem de solide si cu siguranta nu vor ajunge precum Proust, in cautarea timpului pierdut.

    Initial am decis sa nu mai raspund la aceasta discutie, mai ales ca ai spus si tu ca o lasi mai incet. Intre timp insa datele problemei s-au schimbat si consider ca e de datoria mea sa fac cateva precizari. Nu vreau sa o consideri lipsa de respect insa daca problema credintei si a deitatii ar fi doar o problema personala, fara repercursiuni asupra societatii in care traiesc, cu siguranta n-as sta pana la ora asta sa reflect asupra ei si sa scriu acest comentariu. Realitatea la noi in tara este dureroasa.

    Ce date s-au schimbat?

    1) Am aflat cu stupoare ca partea ce face referire la teoria evolutionista a fost scoasa din manualele de biologie. Asadar una dintre cele mai mari cuceriri ale stiintei a fost retrasa din programa scolara pentru a face pe plac BOR (sursa: http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/03/080321_evolutionism.shtml). Prea fericitii au inceput sa devina putini panicati prin 2008, cand cei de la Gallup au publicat un studiu despre cat de importanta este religia pentru cetatenii Europei (http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Europe#Gallup_poll_2007.E2.80.932008). Ei au observat ca in tarile cu un grad ridicat de civilizatie oamenii nu prea mai dau doi bani pe cele sfinte. Alarmati de sumbra perspectiva ca pe viitor business-ul s-ar putea sa nu mai mearga la fel de bine, au decis sa incalce o directiva europeana din 2007 care recomanda predarea teoriei evoluţioniste drept principala teorie ştiinţifică in scoli (sursa: http://www.cronicavip.ro/cronicavip/article.php?article_id=51369) si au scos-o din manuale. Religia este in continuare materie obligatorie. Inca ceva, credeti ca e o coincidenta ca tarile care nu dau doi bani pe cele sfinte sunt in top si in clasamentul celor mai inovatoare tari (http://www.smartplanet.com/blog/smart-takes/top-10-innovative-countries-denmark-leads-world-in-2010-sweden-us-follow/13487)?

    2) Nu detin o sursa valida pentru aceasta afirmatie, insa in 2009 cheltuielile cu Biserica au crescut cu 78% in timp ce investitiile in cercetare au scazut cu 70%. Face sens ce spuneam mai sus cu tarile care au multa credinta? Romania si Turcia sunt cele mai credincioase tari din Europa 🙂

    3) Bisericile si toate veniturile din activitati bisericesti nu sunt impozabile. Mai mult, statul dă 80% din cheltuielile pe care le face cu protecția socială, bisericilor, adică unor firme private pe care nu poate să le controleze. Iar România cheltuiește anual aproape 35% din bugetul de stat pe asistență socială (detalii aici: http://www.dollo.ro/2011/03/biserica-primeste-o-treime-din-bugetul-romaniei/). Când guvernanții au admis oficial că suntem în criză economică, următorul pas pe care l-au făcut a fost să îndrepte un deget acuzator spre cele mai mari cheltuieli neproductive de la buget: pensiile și asistența socială. Tata, pe langa Boc, poti injura linistit si BOR-ul, si din cauza lor ti-au taiat pensia. De bani cheltuiti aiurea nu mai vorbesc (http://www.dollo.ro/2011/02/ce-a%C8%9Bi-face-cu-25-milioane-de-euro/). Cui mai foloseste inca o catedrala? Nu era mai bine daca cei 2.500.000 EUR erau investiti in modernizarea unor scoli, in relansarea cercetarii pentru a stopa exilul de savanti sau in niste azile?

    Mai sus spuneam ca sunt ferm convins ca nu e timp pierdut ceea ce fac acum. De ce? Din simplul fapt ca daca statul impreuna cu biserica ortodoxa Romana ingradeste abuziv dreptul la cunoastere si documentare copiilor si ii indoctrineaza cu religie, este de datoria mea sa expun acest punct de vedere. Am decis sa raspund din acelasi motiv pentru care tu ai hotarat sa incepi acest blog: dezvoltarea intelectuala a romanilor. Daca un tanar indoctrinat abuziv cu ore de religie, caruia i-a fost luat dreptul la cunoasterea unei alte alternative va citi acest text, eu consider ca mi-am indeplinit misiunea si n-am stat degeaba pana la 4:30 noaptea.

    Daca eu nu am fost convingator cu siguranta textul de mai jos ce apartine domnului Dan Vasiesiu (te-as ruga sa-l publici daca se poate, sa nu ramana doar un comentariu ratacit) va reusi sa planteze o mica urma de indoiala in credinta oricarui om cu judecata.

    „Din discuţiile purtate pe acest forum (şi nu doar aici) rezultă cu claritate că există o mulţime de confuzii, idei preconcepute, greşeli şi nelămuriri legate de noţiunea de ateism şi caracteristicile ateilor în general. Pentru a elimina, sau cel puţin reduce aceste nelămuriri, am realizat mai jos o listă cu cele mai comune dintre ele. Oricare dintre punctele de mai jos poate fi dezbătut pe zeci de pagini, şi unele au şi fost. Ca urmare, prezint doar nişte răspunsuri scurte, sintetice, pe cât posibil fără a face trimitere la articole sau surse bibliografice. Nu există intenţia de a demonstra că ateii au 100% dreptate, nici nu cred că ar fi posibil, mai ales când cei care citesc au deja o mulţime de idei preconcepute şi sunt insensibili la argumente de ordin logic. Acest post nu este conceput ca începutul unei dezbateri. Este doar un ghid rapid, orientativ. Speranţa mea este ca în continuare, atunci când cineva doreşte să atace poziţiile ateiste, să binevoiască iniţial să arunce o privire asupra punctului corespunzător din această listă, pentru a înţelege care ar putea fi o bază de discuţie. E o primă etapă care ar evita repetarea ad nauseam a aceloraşi erori de înţelegere a ceea ce susţin ateii de fapt. În cazul ideal, unii s-ar putea în cele din urmă să realizeze sâmburele de adevăr din spusele lui Ernest Hemingway: ALL THINKING MEN ARE ATHEISTS (toţi oamenii care gândesc sunt atei).

    1. Ateismul este ilogic deoarece este o negare absolută a unei existenţe despre care nu ne putem pronunţa. Afirmaţia, de altfel foarte răspândită, denotă lipsa de înţelegere a termenului de ateism sau ateu. Ateismul înseamnă pur şi simplu lipsa credinţei în zei sau dumnezei, cu toate variantele lor. Ateismul este poziţia naturală de a nu crede că o entitate există în lipsa dovezilor de orice natură care să o susţină direct sau indirect. Diferiţi atei pot atribui diferite grade de certitudine ideii că nu există zei. Unii susţin că există motive suficiente pentru a demonstra inexistenţa zeilor. În extrema opusă ar fi ateii care o consideră posibilă, dar ei personal nu pot să creadă aşa ceva. Trebuie făcută o distincţie clară între ceea ce crede individul (cred că există vs. nu cred că există) şi gradul de gnosticism pe care-l atribuie opiniei sale. Un ateu poate fi agnostic, în sensul că nu crede în zeităţi, dar acceptă această posibilitate şi crede că nu se poate afirma sau cunoaşte cu siguranţă realitatea existenţei zeilor. Exact la fel, un credincios poate fi agnostic, atunci când crede într-un oarecare zeu, dar consideră că nu sunt dovezi sau nu se poate cunoaşte cu certitudine dacă există o bază reală pentru ceea ce crede. Pe de altă parte, există anumite tipuri particulare de zei sau dumnezei care pot fi excluşi cu certitudine. Este vorba despre zei cărora li se atribuie proprietăţi contradictorii (de exemplu dumnezeul omniştient, omnipotent şi infinit de bun care permite suferinţa gratuită în lume), incompatibile între ele, sau despre zei care ar fi făcut anumite lucruri demonstrate ca false (un zeu care ar fi creat animalele sau adus un potop planetar). Când ateul se declară în categoria agnostică, se referă doar la o entitate creatoare de tip deist, cât mai vag definită, fără istoric, fără interacţiune cu oamenii. Despre aceea ateul agnostic spune că nu crede în existenţa ei, dar nu o poate exclude cu desăvârşire.

    2. Nimeni n-a demonstrat vreodată că nu există dumnezeu, ca urmare ateismul este lipsit de substanţă. Poziţia normală, logică,de bun simţ, acceptată inclusiv în filozofie şi drept, este aceea că o existenţă trebuie argumentată pentru a fi luată în serios. Altfel, oricine ar putea susţine practic orice aberaţie. Este deja celebru argumentul lui Russell, al ceainicului celest. Tot pentru a demonstra absurdul poziţiei opuse s-au născocit în băşcălie zeităţi gen Flying Spaghetti Monster sau Invisible Pink Unicorn. Ca urmare, atunci când eşti confruntat cu ipoteza există dumnezeu, reacţia naturală este „care ar fi dovezile pentru aşa ceva”. Ateul este individul care şi-a pus întrebarea respectivă şi nu a reuşit să găsească vreo dovadă directă sau indirectă a acelei existenţe. Şi credincioşii funcţionează după acelaşi mecanism când vine vorba despre orice altceva, fac însă o excepţie ciudată în privinţa zeilor în care au fost învăţaţi să creadă de mici.

    3. Ateismul este dogmatic, fiind doar o altă religie. Ateismul este prin definiţie o poziţie provizorie, la fel ca şi o ipoteză ştiinţifică. Oricare ateu este gata să accepte că a greşit în momentul în care ar apărea dovezi că există zei. Nici nu ar putea fi altfel. Oricare ateu poate prezenta o listă cu mii de ipotetice descoperiri sau evenimente, oricare dintre ele suficient pentru a deveni teist. Problema este că generaţiile trec, şi nimic de acel gen nu se petrece. Teistul este exact la polul opus, şi recunoaşte acest lucru. Indiferent de ce se va întâmpla sau descoperi vreodată, el nu-şi va schimba credinţa. Teistul nu poate fi convins de argumente pentru simplul fapt că poziţia sa nu este una bazată pe argumente, ci pe frică, speranţă, îndoctrinare, autosugestie etc. în diferite proporţii. Ateismul este o religie exact în măsura în care chelia este o culoare de păr.

    4. Ateii susţin că totul a apărut din nimic. Exact invers. Nici un ateu şi nici o ipoteză ştiinţifică nu susţine aşa ceva. Big Bang-ul nu spune că ceva a apărut din nimic, el vorbeşte despre o singularitate dincolo de care nu putem investiga. Acea singularitate nu este un nimic, este doar o altă formă a existenţei. Singurii care susţin creaţia ex nihilo sunt teiştii, care îşi imaginează un spirit creator inventând materia şi energia din nimic printr-un hocus pocus. Faptul că nu putem investiga dincolo de big-bang nu înseamnă că nu poate exista un univers etern, care trece prin diferite faze, sau un univers ciclic, sau un multivers din care ceea ce cunoaştem să fie doar o părticică, sau universuri fecunde care să dea naştere altor universuri prin găurile negre etc. Atitudinea corectă este cea afirmată de atei, şi anume „în momentul de faţă doar atât cunoaştem”.

    5. Ateismul este greşit, deoarece argumentul primei cauze demonstrează necesitatea existenţei lui dumnezeu. Cea mai cunoscută încercare de a justifica logic existenţa unei entităţi creatoare se leagă de diferite variante ale argumentului primei cauze. Indiferent cum e formulat, ideea de bază este că tot ceea ce observăm pare să aibă o cauză, şi urmând firul logic trebuie să existe şi o cauză pentru Univers în sine, exterioară lui, o cauză necauzată, Creatorul. Într-o formulare mai modernă, se vorbeşte despre tot ceea ce începe să existe ca având nevoie de o cauză (asta pentru a permite zeităţii să nu aibă nevoie de cauză, ea neavând un început). Argumentul suferă cumplit, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, nu ştie nimeni dacă universul a avut un început sau nu. Ştim că a avut un început ÎN FORMA ACTUALĂ, cea post big-bang, însă poate fi doar o continuare-transformare a altceva de dinainte. Per ansamblu, universul poate fi foarte bine etern şi ca urmare necauzat. În al doilea rând, este binecunoscut faptul că proprietăţile elementelor unui sistem nu sunt identice cu cele ale sistemului. Sistemul poate avea caracteristici noi, care nu se regăsesc în nici un element, şi la fel de frecvent sistemul nu are proprietăţi pe care le au componentele sale. Spre exemplificare, faptul că toate instrumentele dintr-o orchestră cântă în armonie nu înseamnă nicidecum că acea orchestră este în armonie cu alte orchestre. Prin urmare, chiar dacă observăm cauzalitate în interiorul universului, nu înseamnă că universul în sine are nevoie de o cauză. Noi nu am avut la dispoziţie sute de universuri pe care să le studiem şi să constatăm că acest tip de obiect are nevoie de cauză. În al treilea rând, rezultatele unor experimente din fizica cuantică ne fac să revizuim ideea de cauză necesară, în sensul clasic se pare că nu e tocmai obligatorie. În al patrulea rând, şi dacă se face abstracţie de toate cele de mai sus şi presupunem că Universul ar fi cauzat, nu se poate preciza absolut nimic despre natura acelei cauze. Ar putea fi o lege a naturii pe care nu o cunoaştem, ar putea fi un univers de tip superior, ar putea fi un soi de gaură neagră sau ceva provenit din alte dimensiuni şi mii de alte lucruri pe care nici măcar nu le putem bănui. A-ţi închipui că de fapt este vorba tocmai despre unul din caracterele mitologice izvorâte din imaginaţia populaţiilor primitive superstiţioase de acum câteva mii de ani e o dovadă de naivitate extremă.

    6. Reglajul fin (fine-tuning) al Universului demonstrează designul şi exclude ateismul. Acest argument este similar cu „faptul că bucata de gheaţă din curte are exact forma gropii în care se găseşte dovedeşte că groapa a fost concepută special pentru acea bucată de gheaţă”. Este cunoscut faptul că, dacă ar exista alte valori ale unor constante fundamentale, universul nu ar arăta aşa cum este azi. Multe variante ar duce la un univers instabil, incapabil de formarea de stele şi galaxii, marea majoritate ar duce la un univers în care nu ar putea apare viaţa aşa cum o ştim noi etc. Înseamnă asta că au fost „regizate” acele condiţii special pentru noi? Evident că nu. Dacă erau alte condiţii, apărea un alt tip de univers, cu alte structuri, poate unele ajungeau la un alt tip de conştiinţă şi îşi puneau aceleaşi întrebări. În plus, nu ştim câte din constantele iniţiale sunt complet independente, şi nu ştim câte grade de libertate există, în câte feluri poate exista un univers. Poate că sunt mai puţine decât ne imaginăm azi. Sau poate că există o multitudine de universuri, al nostru fiind doar unul dintre ele. Este clar că universul în care apar fiinţe ca noi trebuie să fie tocmai acesta în care trăim. Spus simplu, ceea ce vedem azi este rezultatul condiţiilor iniţiale şi NU condiţiile iniţiale au fost presetate pentru a se ajunge la ceea ce este astăzi. Nu este o entitate care să fi reglat cursul apelor curgătoare încât să aprovizioneze marile oraşe ci marile oraşe s-au construit în mod logic pe cursul apelor respective.

    7. Ateii susţin că întreaga complexitate a vieţii este rodul întâmplării/şansei, lucru absurd date fiind şansele infime. Complexitatea formelor de viaţă existente pe Terra este explicată foarte bine de teoria evoluţionistă, care la ora actuală este negată doar de două categorii de oameni: ignoranţi (asta se rezolvă prin studiu) şi idioţi (mai dificil de reparat). Persoanele care nu cunosc ce susţine această teorie consideră că ideea fundamentală ar fi cea a întâmplării sau şansei. În fapt, mecanismul selecţiei naturale este exact opusul întâmplării. În orice populaţie există în orice moment o varietate de gene, care se multiplică uneori imperfect (apar mutaţii). Din multitudinea de variante va deveni predominantă cea care oferă un avantaj adaptativ purtătorilor ei, ca urmare aceştia se vor înmulţi preferenţial, transmiţând mai departe tocmai gena care i-a făcut buni la ceea ce fac. Selecţia naturală este ca o sită care cerne de câteva miliarde de ani ducând implacabil la forme de viaţă din ce în ce mai bine adaptate şi performante în mediul lor. Abiogeneza este legată de apariţia primului replicator care să permită iniţierea unui proces de tip multiplicare+modificări+selecţie naturală. Detaliile acestui proces nu se cunosc, dar s-au făcut paşi importanţi recent în special în teoria denumită ARN first. Faptul că sunt necesare condiţii deosebite fizico-chimice pentru a iniţia ceva ce să poată fi denumit viaţă, faptul că e un eveniment chimic rarisim, este cât se poate de normal. Dacă nu ar fi aşa, ar trebui să fim năpădiţi de extratereştri. La viteza cu care se fac progrese în acest domeniu, estimările sunt că în decurs de câteva decenii se va lămuri cu mare probabilitate felul în care a decurs abiogeneza pe Terra. Însă şi dacă va dura secole, nu avem vreun motiv să inventăm un zeu care să ne scutească de căutarea în continuare a explicaţiei reale.

    8. Ateismul nu poate fi o poziţie corectă din moment ce oamenii au crezut din cele mai vechi timpuri, în proporţie covârşitoare, în elementul divin. Istoria demonstrează cu prisosinţă că adevărul unei afirmaţii nu are nici o legătură cu numărul celor care o susţin, sau cu vechimea ei. Oamenii au crezut lucruri complet eronate despre lumea înconjurătoare cu mare tărie, în proporţie uriaşă, şi pe intervale lungi de timp. Adevărul unei ipoteze este decis doar de METODA folosită pentru a o testa. Singura metodă dovedită ca eficientă este cea ştiinţifică. Alte metode, de tip intuiţie, tradiţie, revelaţie s-au dovedit falimentare de nenumărate ori. Creşterea proporţiei numărului de atei de 2-3 secole încoace este tocmai consecinţa faptului că ştiinţa spulberă treptat o mulţime de mituri pe care erau clădite diferitele religii. Credinţa în supranatural nu s-a bazat niciodată pe dovezi ştiinţifice, raţionale, sau gândire critică, ori tocmai acestea constituie metodele probate prin care cunoaştem realitatea.

    9. Ateismul este poziţia îmbrăţişată de cei care-l urăsc pe dumnezeu. Propoziţie similară cu cea rostită de un copil de 5 ani care vorbeşte cu unul de 14 ani şi-l acuză de ură împotriva lui Moş Crăciun. Cum ai putea nutri orice soi de sentimente faţă de o entitate care nu există?

    10. Ateii sunt satanişti. La fel ca mai sus, cu un plus la capitolul amuzament. Imaginaţi-vă un nebun insistând asupra faptului că eşti îndrăgostit de Zâna Zorilor, doar că nu vrei să recunoşti. Dracul, sfinţii, zeii şi alte personaje pitoreşti fac parte din cartea cu basme a omenirii şi un ateu este realmente uimit de faptul că cineva trăind în secolul XXI le consideră drept entităţi reale.

    11. Este ilogic să fii ateu, după cum demonstrează pariul lui Pascal. Unul dintre cele mai des folosite argumente pentru a demonstra că e bine să crezi în dumnezeu. Un argument fals de tip utilitarist, ca multe altele. Din păcate pentru teişti, este probabil şi cel mai prost dintre toate. În esenţă, pariul susţine că este mai înţelept să mizezi pe existenţa lui dumnezeu, pentru că nu ai nimic de pierdut dacă el nu există, şi ai totul de câştigat (după moarte) dacă există. În schimb, dacă pariezi că nu există, nu câştigi nimic în timpul vieţii, şi după ce mori te-ai ars la propriu şi la figurat. Există vreo 10 contraargumente, amintesc doar cele mai importante. a) A crede ceva nu este un act voliţional, nu poţi să-ţi propui să crezi ceva doar pentru că te-ajută. Fie crezi, fie nu. Chiar dacă aş ştii că necrezând în broscuţa vorbitoare de greacă veche poate duce la infarct miocardic, tot nu aş putea să cred în aşa ceva, eventual aş încerca să mă prefac. (IMG:http://forum.softpedia.com/style_emoticons/default/cool.gif) Dacă dumnezeu există, probabil că nu este atât de prost încât să nu realizeze că doar mă prefac şi de fapt nu cred. c) De unde ştiu care variantă de dumnezeu e cea adevărată? Dacă hinduşii au dreptate, sau e vreunul dintre ceilalţi 10.000 de zei? Dacă e un tip la care nimeni nu s-a gândit până acum, şi de-ăia există o infinitate? Probabilitatea să-l nimereşti tocmai pe cel bun este infimă, aşa că te oboseşti degeaba. d) Dacă eşti credincios sau te prefaci că eşti, iar dumnezeu nu există, nu înseamnă că n-ai pierdut nimic. Ai pierdut o groază de timp, bani, energie fizică şi mentală, făcând o mulţime de ritualuri caraghioase şi irosindu-ţi viaţa într-o formă de prostituţie intelectuală. e) De unde ştim că varianta reală de dumnezeu este un sadic stupid care trimite necredincioşii în iad sau ceva similar? Pare chiar foarte puţin probabil ca creatorul universului să aibă apucături pe care nici cei mai penibili dictatori umani nu le-ar avea.

    12. Ateii ar trebui să înceapă prin a crede în dumnezeu, după care vor observa şi dovezile. Deficienţa fundamentală a acestei idei este cea semnalată mai sus la punctul a). A crede că o anumită propoziţie este adevărată nu este un act de voinţă. Creierul aplică ştampila de adevărat sau fals în mod automat, în funcţie de informaţiile existente, şi modul particular de a raţiona al acelei persoane. Pentru ca cineva să schimbe ştampila trebuie ca fie să apară dovezi noi care să susţină poziţia opusă/să o infirme pe cea curentă, sau să se schimbe ceva fundamental în modul de funcţionare a creierului. Dacă unui teist i se spune „trebuie să crezi că porcii din Surinam zboară la mare înălţime dând din urechi, şi apoi vor veni dovezile”, el nu va reuşi să facă acest lucru. Poate cel mult să susţină, de ochii lumii, că ar crede în porcii zburători, dar în sinea lui ştie că e doar o minciună.

    13. Ateii sunt în eroare, eu ŞTIU că există dumnezeu, am o relaţie personală cu el, m-a ajutat când am avut nevoie. Creierul uman are o tendinţă puternică perfect explicabilă evoluţionist de a găsi modele şi a face predicţii pe baza lor. În esenţă, aceasta ne-a ajutat enorm la descoperirea unor legităţi reale din natură, este esenţa mecanismului care porneşte de la observaţie spre cunoaştere. Din păcate, înclinaţia poate duce uşor la rezultate fals pozitive, observăm corelaţii şi modele acolo unde nu există, unde este doar coincidenţă sau accident. Experimente efectuate repetat au confirmat că avem o tendinţă foarte pronunţată de a reţine preferenţial imagini şi evenimente care par să se supună unei reguli, şi să uităm sau ignorăm instantaneu cele incomparabil mai multe care contravin regulii imaginate de noi. Spre exemplificare, când sună telefonul, de 19 ori eram preocupaţi de anumite lucruri fără legătură cu apelantul. Acelea sunt uitate-ignorate. A douăzecea oară, întâmplător, ne gândeam tocmai la persoana care a sunat. Acel eveniment va fi reţinut şi va fi îndosariat în special de persoana fără o gândire critică bine dezvoltată ca fiind o dovadă a unei conexiuni supranaturale. În acelaşi mod, persoane credincioase care se roagă pentru diferite lucruri mai tot timpul uită sau ignoră numeroasele momente în care ceea ce doreau nu s-a petrecut, dar reţin cu amănunte împrejurarea în care „rugăciunea” a fost îndeplinită, şi asta le confirmă modelul fals preexistent. Acest tip de gândire atinge culmea nesimţirii aberante în cazul catastrofelor cu multe victime (cutremure, accidente de avion etc.) în care există vreun supravieţuitor credincios. Cu multă nonşalanţă, acesta afirmă şi este convins că tocmai s-a petrecut un miracol divin, rugăciunile sale din timpul nenorocirii fiind ascultate. Oare cât de redus trebuie să fii să nu realizezi că ceilalţi câteva zeci, sute sau mii care au murit s-au rugat exact ca şi tine, fără folos?

    14. Din moment ce consideră că nu există dumnezeu, de ce se mai agită unii atei să-şi justifice poziţia, sau să polemizeze cu cei care au alte opinii? În primul rând pentru că este una din cele mai importante întrebări pe care şi le poate pune o persoană. În al doilea rând pentru că mulţi atei sunt preocupaţi de adevăr şi minciuna găunoasă îi deranjează. În al treilea rând, într-o societate în care credinţa sau necredinţa nu ar avea nicio importanţă socială, probabil că foarte puţini atei s-ar obosi să-şi prezinte poziţia, să scrie cărţi, să polemizeze pe forumuri ş.a.m.d.. Din păcate, trăim într-o societate în care credinţa îşi întinde tentaculele şi vrea să sugrume ramuri întregi ale ştiinţei, ale vieţii sociale, ale viitorului urmaşilor noştri. Asistăm la un spectacol sinistru în care mulţi sunt puşi la zid pentru că nu cred în tătucul cosmic, un spectacol în care politicienii se întrec în a face curte popilor pentru a obţine mai multe voturi, manualele de biologie sunt aduse la nivelul celor din Iran prin excluderea capitolului de evoluţionism, religia este băgată cu forţa pe gâtul copiilor încă din şcoala primară şi cei ai căror părinţi au alte opinii sunt ostracizaţi ş.a.m.d.. Un om inteligent şi cu bun simţ nu poate asista cu indiferenţă la această batjocură generalizată.

    15. Dacă ar studia amănunţit Biblia/Coranul etc., ateii ar realiza că sunt în eroare. De fapt, se petrece exact fenomenul opus. Aşa cum excelent spunea Isaac Asimov, „properly read, the bible is the most potent force for atheism ever conceived”, adică citită în mod corespunzător, biblia este cea mai potentă forţă pentru ateism care a fost concepută vreodată. Aceste cărţi „sfinte” sunt pline de contradicţii interne, erori şi contradicţii cu realitatea cunoscută, naivitate extremă, denotă un nivel al cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare şi al moralei sub orice critică pentru un om modern, dar perfect potrivit epocii în care poveştile respective au fost compuse. Un om trăind în ziua de azi, fără idei preconcepute, nu poate să citească biblia şi să mai aibă vreo urmă de îndoială asupra faptului că este o fabulă primitivă şi nimic mai mult. În plus, aşa cum se demonstrează mereu, foarte mulţi atei chiar cunosc aceste cărţi în amănunt, iar pentru unii chiar biblia în sine a fost principala sursă a îndepărtării de creştinism (ca o paranteză, creştinilor le recomand cărţile lui Bart Ehrman). De multe ori s-a făcut următoarea comparaţie: dacă ai da unui copil un basm oarecare pe post de adevăr sfânt, şi poveşti biblice de tip geneza, potopul, miracolele lui Isus etc. pe post de basm, şi-ar da seama că ceva nu e în regulă? Evident, nu! Sunt la fel de naive şi gogonate. Singurul motiv pentru care credincioşii nu realizează acest lucru este că dintotdeauna li s-a spus ?acesta de fapt nu e un basm?.

    16. Newton + alţi mari savanţi/personalităţi au respins ateismul. Răspunsul dat întrebării ?există zei?? nu este unul condiţionat pur filozofic sau intelectual. La răspunsul respectiv se ajunge analizând toate informaţiile de care individul dispune, fiind limitat de societatea în care a trăit şi de cunoştinţele epocii în care a trăit. Ca urmare, nu este surprinzător că oameni foarte inteligenţi din trecut au fost la vremea lor teişti. Practic, nu aveau altă opţiune. Şi un ateu convins precum Richard Dawkins ar fi fost creştin devotat acum câteva sute de ani. Ar fi fost educat de mic într-un climat religios strict, posibil o mânăstire, nu ar fi avut momentul Evrika oferit de teoria evoluţionistă, nu ar fi avut experienţa dată de cosmologia modernă, fizica modernă, genetica modernă, lucrările filozofilor care s-au desprins treptat de ideea de dumnezeu cu argumente din ce în ce mai pertinente etc. În mod similar, un individ de o inteligenţă sclipitoare, precum Newton, ar fi fost mai mult ca sigur ateu dacă trăia în zilele noastre. Tendinţa istorică este cât se poate de clară în în rândul persoanelor educate o creştere a poziţiilor ateiste. Dacă luăm savanţii secolului XX şi XXI, se vede un shift clar în această direcţie. În ziua de azi proporţia teiştilor a ajuns să fie net inferioară celei ateiste la nivelul de top. Progresul cunoaşterii umane nu mai lasă prea mult loc pentru înghiţirea pe nemestecate a unor aberaţii vechi de mii de ani.

    17. Numeroşi atei au devenit credincioşi la un moment dat (sau varianta – şi eu am fost ateu cândva). Cei mai mulţi credincioşi care declară că au fost cândva atei rostesc o minciună, voluntar sau involuntar. Voluntar în speranţa că exemplul lor va fi urmat de alţii. Involuntar, atunci când nu realizează că de fapt nu au avut niciodată aparatul specific al unui ateu (gândire critică), ci pur şi simplu nu s-au gândit la aceste lucruri, poate au trăit într-o familie sau mediu care nu punea preţ pe credinţă şi nu discuta despre asta. Ei doar cred că au fost cândva atei, în realitate n-au fost nimic, nu i-a preocupat subiectul, nu şi-au pus întrebări. Există şi cazuri reale, indubitabile, de atei convinşi care s-au schimbat. Sunt rare, dar există. De cele mai multe ori, la o analiză atentă se vede că schimbarea a fost cauzată de modificări fizice (îmbătrânire, debilitate mintală), de şocuri psihice (boală incurabilă, frica de moarte). Acest lucru, evident, nu dovedeşte decât faptul că unii o pot lua razna în condiţii de stres sau boală. În schimb, există un număr imens de credincioşi care s-au deşteptat. E chiar o modă acum vizibilă pe Amazon, cărţi scrise de foşti credincioşi, inclusiv preoţi, care sunt ruşinaţi de naivitatea de care dăduseră cândva dovadă. Avem şi pe forum exemple de atei plini de vigoare care au fost cândva credincioşi.

    18. Ateii nu au o bază morală, spre deosebire de teişti. Unul dintre argumentele folosite foarte des şi combătut de tot atâtea ori. a) Este clar că Biblia sau oricare carte de acelaşi tip nu poate fi un cod moral. Numeroase precepte morale sunt depăşite, altele sunt de-a dreptul caraghioase, iar alte norme morale foarte importante azi nu sunt nici măcar amintite, sau se susţine opusul lor. În plus, faptul că oricare credincios este capabil să analizeze biblia şi să afirme că anumite pasaje sună bine moral, iar altele nu prea, dovedeşte faptul că el nu foloseşte textul în sine ca o sursă de a decide ce este bine şi ce este rău. Are un alt criteriu, pe care-l avem toţi, credincioşi sau atei, din România sau Indonezia. c) Elementele incipiente ale moralităţii sunt vizibile deja la alte primate, fiind clară originea ei evolutivă. Aceste animale au simţul dreptăţii, au spirit de sacrificiu etc. d) Este de asemenea clar că moralitatea nu este absolută, fie că ne place sau nu. Ceea ce era considerat imoral cândva este OK astăzi. Alte lucruri perfect normale şi morale cu câteva secole în urmă (rasismul, sclavia, şovinismul, diferite tipuri de discriminări) sunt astăzi percepute ca imorale de întreaga lume civilizată. Credincioşilor de atunci li se părea că e în regulă cu normele din vremea lor. e) Moralitatea este diferită de la o epocă la alta, şi chiar de la o ţară la alta. Moralitatea apare un fenomen complex evolutiv rezultat din experienţa acumulată de societatea respectivă, combinată cu o mulţime de influenţe culturale, toate pe un fundal biologic specific explicat parţial de legităţi biologice(nu e spaţiul şi locul pentru a detalia).

    19. Dacă nu există dumnezeu, cine m-ar opri să-i dau în cap vecinului şi să-i iau maşina? Replică rostită de un pios radioascultător în timpul unei emisiuni care îl avea ca invitat pe un ateu binecunoscut. Sub o formă diferită, se regăseşte şi pe forumuri. La o analiză chiar şi sumară, nu poate decât să stârnească zâmbete. Aşadar, individul respectiv CHIAR ar recurge la crime dacă nu i-ar fi frică de iad? Oare acesta să fie înaltul rol moral al religiei, de poliţist celest? În acest caz, ateii sunt net superiori şi din punct de vedere moral, pentru că sunt cel puţin la fel de civilizaţi ca şi credincioşii, dar ei o fac din convingere, din bun simţ civic, din inteligenţă şi nu de frica pedepsei divine. Este mai mult decât ruşinos să insinuezi că, în lipsa fricii de pedeapsa divină, oamenii s-ar comporta ca nişte psihopaţi.

    20. Ateismul a dus la cele mai mari nenorociri (vezi Stalin, Mao, Pol Pot). O altă replică populară printre credincioşi, care, de cele mai multe ori, duce la meciuri gen Inchiziţia vs. Hitler şi o numărătoare de capete. Există, în mod evident, atei cu tendinţe criminale, exact la fel cum există teişti cu tendinţe criminale. Puţini, dar sunt, în ambele tabere. Atunci când acei indivizi (atei sau teişti) ajung în poziţii de forţă, sunt capabili de atrocităţi. Atunci când în loc de săbii ai tancuri, numărul de victime va fi mai mare. Întrebarea care se pune este dacă acele acte au fost săvârşite în numele (ca urmare a) teismului/ateismului, sau sunt doar o alăturare incidentală. Nimeni nu ar spune că mustaţa duce la genocid, chiar dacă au avut-o şi Stalin, şi Hitler, şi Saddam. Nu există absolut nici o legătură directă între lipsa credinţei în zei şi dorinţa de a face crime. Hitler nu a pornit războiul pentru că era ateu (de fapt nici nu era, dar mă rog, acesta e un aspect controversat). Nu a omorât evrei pentru că era ateu. A făcut toate acele lucruri pentru că era nebun, megaloman, maniac, crud etc. În plus, executanţii ordinelor de sus până jos erau creştini catolici sau reformaţi şi mândri de asta. Nu mai amintesc de complicitatea papalităţii sau de cea a bisericilor estice pe vremea stalinismului glorios. Toate acele crime nu au nimic în comun cu religia sau lipsa religiei persoanelor care le-au comis, la fel cum nu au legătură cu mustaţa. Lucrurile stau cu totul diferit în cazul Inchiziţiei, arderii vrăjitoarelor, războaielor sfinte, genocidului conquistadorilor, atentatorilor sinucigaşi sau conflictelor religioase care şi azi macină lumea. Acele nenorociri au fost şi sunt făcute ÎN NUMELE credinţei, pentru ea, din cauza ei. Pentru a demonstra că dumnezeul meu e mai adevărat ca al celuilalt, care e fals. Atentatorul sinucigaş nu ar recurge niciodată la un asemenea act dacă nu ar fi îndoctrinat de mic că ceea ce face este pe placul dumnezeului său, că devine un martir iubit de cel de sus şi de popor, că ucide duşmanul necredincios sau dracul, că îl aşteaptă un paradis după moarte etc. Această aberantă retorică religioasă este într-atât de puternică pentru unii încât otrăveşte şi cel mai elementar instinct, acela de supravieţuire. Acei oameni nu sunt nici proşti, nici săraci, nici needucaţi, şi nici măcar nu au porniri criminale. Sunt pur şi simplu îndobitociţi de credinţă. Sunt dovada vie a adevărului profund conţinut în afirmaţia laureatului premiului Nobel S. Weinberg: „Cu sau fără religie, vei avea oameni buni care fac lucruri bune şi oameni răi care fac lucruri rele. Însă, pentru ca un om bun să facă lucruri rele … ei bine, pentru asta e nevoie de religie.”

    21. Ateii sunt comunişti. Să fim serioşi. Atei au existat cu mult înainte de apariţia utopiei comuniste, şi există în prezent în toate părţile, inclusiv cele care nu au intrat în contact cu ea. Cât de comunişti or fi norvegienii sau japonezii, unde sunt atât de mulţi atei? Cei mai mulţi atei tind să îmbrăţişeze principiile umanismului secular. Relaţia comunism – ateism este strict unidirecţională, în sensul că cei mai mulţi comunişti se declarau (poate unii şi erau) atei. Imensa majoritate a ateilor dispreţuieşte comunismul, în special cel de tip dictatorial ceauşist sau nord-coreean, care nu face decât să forţeze înlocuirea unui dumnezeu din cer cu unul pe pământ. A spune că ateii sunt comunişti este exact ca şi cum ai spune că dacă porţi ceva verde eşti legionar.

    22. Ateismul duce la depresie, resemnare etc.. Este o concepţie greşită, dar destul de răspândită, fiind o gogoaşă înghiţită chiar şi de unii atei. Chiar presupunând că este adevărat, aceasta nu are nici o legătură cu valoarea de adevăr a celor două poziţii. Chiar dacă o minciună duce la o viaţă mai veselă, asta nu o transformă în adevăr. Cum spunea George Bernard Shaw ? faptul că un credincios este mai fericit decât un necredincios nu are mai multă relevanţă decât faptul că un beţivan este mai vesel decât un om treaz. Pentru mulţi indivizi, efectul imediat al unei propoziţii asupra psihicului uman este mai important decât valoarea ei de adevăr. Sunt oamenii care preferă să li se spună că au o mică infecţie virală atunci când, de fapt, sunt plini de metastaze. Pe de altă parte, înţelegerea faptului că trăieşti o singură viaţă duce la un mai mare preţ pus pe viaţa respectivă. Ateul caută să fie fericit, caută să afle cât mai multe lucruri despre lumea în care a avut norocul să apară, caută să lase ceva în urma lui, fiecare moment este preţios. Pentru credincios, viaţa asta e doar o introducere umilă la huzurul care va urma. Un ateu s-ar simţi profund jignit să i se spună că cel mai bun lucru este să proslăvească un tiran atotputernic, pentru a primi de la acesta nişte favoruri în viaţa a doua, aia lungă. Cică ar fi de fapt un tiran plin de iubire, cu amendamentul că dacă nu-i pupi tălpile te va tortura pe vecie. Penibil este singurul termen potrivit pentru această idee şi cei care chiar o cred.

    23. Ateii sunt cu nasul pe sus, încrezuţi, aroganţi. Impresia poate fi dată de siguranţa cu care ateul vorbeşte despre anumite lucruri pe care le cunoaşte cu certitudine, de cele mai multe ori de natură ştiinţifică. Dacă X nu are habar de genetică şi Y îi explică băbeşte ce sunt incluziunile retrovirale endogene şi ce dovedesc ele, poate uneori obosit sau iritat de ignoranţa afişată de X, probabil că X va avea senzaţia că Y este arogant. În general nu este ignoranţa cea care derjanjează, pentru că toţi suntem ignoranţi într-o mulţime de domenii. Este combinaţia dintre ignoranţă, prostie şi fală, specifică bunăoară creaţioniştilor (în paranteză – din fericire teiştii educaţi nu sunt creaţionişti). Dacă se intră în profunzimea lucrurilor, se observă că aroganţa este în întregime de partea cealaltă. La întrebări la care nu avem răspuns, legate de originea universului, de exemplu, ateul invariabil răspunde modest „nu ştim” sau „nu se ştie încă”. În schimb, credinciosul armat cu varianta sa de mit din epoca de bronz, aruncă cu nonşalanţă afirmaţii despre creatorul universului, cine este, ce doreşte, cum comunică cu el, ce să mănânci, cum să faci dragoste şi cu cine, ce se petrece după ce mori ş.a.m.d. Vorba cu prostul fudul se potriveşte perfect aici.

    24. Ateii se închină la ştiinţă sau absolutizează ştiinţa. Trăsăturile intelectuale care favorizează înclinaţia spre ştiinţe favorizează şi gândirea critică, de tip ateist. Ca urmare, proporţia ateilor în lumea celor care fac ştiinţă sau cel puţin sunt interesaţi de ştiinţă este net superioară ponderii lor în populaţia generală. Nu poate fi vorba de nici o închinare sau absolutizare a metodei ştiinţifice, ci doar de recunoaşterea ei ca singura metodă dovedită ca eficientă pentru înţelegerea mecanismelor şi legităţilor universului în care trăim.

    25. Atei sunt lipsiţi de imaginaţie, sensibilitate, creativitate artistică. O afirmaţie de-a dreptul tembelă, care nici n-ar merita comentată dacă nu aş fi văzut-o de câteva ori spusă la modul serios. Aici s-ar putea găsi o listă doar parţială cu mari personalităţi din domeniul literaturii, artelor, muzicii, care sunt sau au fost atei. Cred că şi cei mai inculţi indivizi luaţi de pe stradă vor recunoaşte zeci de nume. În medie, un ateu are exact tot atâta sensibilitate, imaginaţie şi creativitate cât şi un credincios. Deosebirea este că ateul face distincţia între real şi imaginar.

    26. Ateii sunt preocupaţi doar de avuţii materiale, dispreţuind componenta spirituală. Aberaţie similară cu cea de mai sus, care poate fi ignorată.

    27. Ateismul este o găselniţă de dată recentă, un atac împotriva unor variante de creştinism sau împotriva bisericii. Evident fals. Lumea antică a avut exemple strălucite de atei, despre care s-a discutat şi pe aceste forumuri. După bezna Evului Mediu, Renaşterea a continuat cu alte personalităţi remarcabile, în special filozofi, şi în ultimele 2 secole, odată cu avansul ştiinţei şi raţionalităţii, s-a răspândit la nivel de mase. Motivele pentru care un individ în parte este ateu pot fi, ce e drept, diferite, incluzând reacţia de respingere faţă de interpretările literare ale textelor religioase vechi, sau reacţia de scârbă generată de privilegiile Bisericii. De cele mai multe ori, aceste motive sunt secundare, şi fundamentală este argumentaţia logico-ştiinţifică, bazată pe gândirea de tip critic raţional.

    28. Ateii se cred mai deştepţi/educaţi decât teiştii. O problemă delicată, deoarece gâdilă pozitiv sau negativ orgoliile personale ale celor care se simt vizaţi, pentru că nu înţeleg ce înseamnă o analiză statistică. A spune că bărbaţii au un simţ al orientării spaţiale mai bun decât femeile, sau că negrii sunt mai buni la suta de metri decât albii, sau că japonezii sunt mai inteligenţi decât tanzanienii nu este nici neadevăr şi nici jignire la adresa cuiva. În plus, nu înseamnă că fiecare bărbat se orientează mai bine decât fiecare femeie sau că fiecare negru fuge mai repede decât oricare alb. Este vorba de constatări obiective statistice care au baze biologice şi/sau sociale. Comparaţia este făcută la nivel de curbe Gauss, care, evident, au largi porţiuni în care se suprapun. Din păcate, în epoca modernă este la modă să fii politically correct şi să menajezi orgoliile prost direcţionate chiar cu riscul de a ascunde un adevăr obiectiv. Toate studiile serioase efectuate au evidenţiat fără echivoc faptul că ateii sunt, într-adevăr, mai inteligenţi şi mai educaţi ÎN MEDIE decât teiştii. Ţările cele mai înapoiate sunt şi cele mai religioase. În cadrul oricărei societăţi, procentajul de atei creşte pe măsură ce se sondează grupuri cu un grad de educaţie superior. Aşa se ajunge ca pe la Academiile de ştiinţe procentajul teiştilor să fie infim, în timp ce, în aceleaşi ţări, în populaţia generală, teiştii predomină. Dar nu este nevoie de studii pentru a confirma un lucru evident. Orice individ ştie că la Cucuieţii din Deal va găsi 99% credincioşi, la oraş doar 80%, la facultatea din oraş doar 50%, şi la Academie poate 20% (evident, numerele sunt orientative). Singura întrebare care are rost este din ce cauză există această discrepanţă evidentă? Există 3 posibilităţi. a) Ateii sunt mai atraşi de studiu şi îşi dezvoltă astfel o gândire superioară şi urmează o educaţie mai înaltă. (IMG:http://forum.softpedia.com/style_emoticons/default/cool.gif) Persoanele care studiază mai mult şi se educă mai mult au tendinţa de a deveni atei, înţelegând treptat şubrezenia teismului. c) Un al treilea factor, necunoscut, poate de natură genetică, poate dat de circumstanţe sociale, duce la asocierea respectivă. Indiferent care variantă sau variante sunt corecte, rezultatul este acelaşi. Sunt convins că, aşa cum se întâmplă de obicei, se vor găsi destui care să sară cu exemple de genii teiste sau de atei idioţi. Nu pot decât să-i rog să citească încă o dată cu atenţie şi cu încercarea de a înţelege ce este o distribuţie statistică.

    29. Dacă Bach, Michelangelo + alţii erau atei, astăzi nu am fi avut capodoperele X, Y, Z. Oare? Marii creatori de artă au fost inspiraţi de ceea ce era la modă la data respectivă, precum şi de ceea ce se cerea. Mai ales de ceea ce cereau sponsorii, oamenii cu bani. Un geniu este tot un geniu, indiferent dacă sursa de inspiraţie sau tema aleasă este dumnezeu, iubirea, măreţia naturii, viitorul umanităţii, trădarea, revoluţia industrială, infinitul sau ciudăţeniile cuantice.

    30. Ateilor le lipseşte un anumit simţ care le permite celorlal?i să intre în contact cu divinitatea. Ignorând pretenţia caraghioasă că unii s-ar naşte cu nişte simţuri suplimentare ascunse, hai să analizăm ce ar trebui să descopere acele simţuri. În cazul în care există în mod obiectiv o realitate neaccesibilă prin mijloacele ştiinţei actuale, dar accesibilă prin megasimţurile credinciosului, ar trebui ca toţi credincioşii să o depisteze la fel. În realitate, ceea ce vedem este o varietate imensă de simţiri sau „revelaţii” (eu aş spune halucinaţii) produse de ingurgitarea unui anumit tip de literatură luată drept realitate. Un hindus nu va avea revelaţii cu fecioara Maria ca un catolic convins, la fel cum un ortodox nu va simţi apropierea lui Allah şi un mormon nu-şi va reaminti de vieţile precedente din India. Cum se face că toate aceste simţuri depistează exact ceea ce individul respectiv a fost învăţat să creadă? Coincidenţă? Realităţi paralele, câte una pentru fiecare tip de credinţă? Explicaţia este la îndemâna oricui, simţurile respective nu sunt decât autoamăgirea halucinatorie a unui creier cu simţul critic tocit bine de tot de anii de intoxicare religioasă specifică locului şi timpului în care s-a născut. Pentru ca tacâmul să fie complet, cu cât delirează mai tare, cu atât e mai respectat de cei care îi împărtăşesc credinţa. Halucinaţiile hinduşilor, ale lui Mahomed sau ale Sfin?ilor Părinţi nu sunt decât aceea?i boală în locuri şi timpuri diferite, ridicată la rangul de revelaţie demnă de respect.

    31. În momente dificile nu mai există atei (there are no atheists in foxholes). Sunt destule exemple că există, dar nu are rost să le înşir aici. Presupunând că în situaţii limită, de disperare, un ateu ar ajunge să se lege de infima probabilitate pe care o acordă şansei ca un dumnezeu puternic şi iertător să existe, ce demonstrează asta? Că acel dumnezeu chiar există? Sau că un om speriat, disperat, care luptă pentru viaţa lui, se agaţă de orice, chiar şi cea mai slabă speranţă? Dacă atunci când un comandant al unui pluton de execuţie hitlerist se pregătea să dea ordinul un biet condamnat evreu a strigat Heil Hitler, înseamnă că brusc a devenit conştient de măreţia planului nazist? Sau că încerca orice pentru a scăpa?

    32. Ateii îi urăsc pe credincioşi. Categoric, nu. În lumea în care trăim, ar fi şi absurd. Aproape orice ateu are o mulţime de credincioşi în jur, printre prieteni, în familie. Imensa majoritate a credincioşilor sunt oameni cât se poate de decenţi din toate punctele de vedere, oameni care se comportă normal, care doresc să facă bine, care au simţul umorului, care sunt prietenoşi etc. Stările pe care le încearcă un ateu în faţa unui credincios care îşi expune ideile sunt variate, fiind de cele mai multe ori o combinaţie de uimire, amuzament, părere de rău în faţa ignoranţei, poate chiar disperare în faţa lipsei de logică, dar niciodată ură. Din păcate, reciproca nu este valabilă. Credincioşii, în număr mare, îi urăsc pe atei. Prin prisma faptului că sunt superiori numeric, unii credincioşi ajung să trăiască fără a cunoaşte personal atei. În jurul ideii de ateu se construieşte o imagine falsă, de multe ori aceea a unui om imoral, rece, insensibil, materialist josnic în care nu se poate avea încredere, comunist etc. Percepţia nu are nimic în comun cu realitatea, aşa cum am demonstrat şi în aceste scurte răspunsuri, şi aşa cum constată în mod direct credincioşii care au contact direct cu ateii. Ca un simplu exemplu, studiile arată în mod repetat că ateii sunt cea mai antipatizată minoritate din SUA, mai rău decât orice minoritate etnică sau sexuală. Demonizarea ateilor a durat multe decenii, şi ca urmare va fi nevoie de la fel de mult timp pentru a scăpa de această prejudecată.

    33. Ateii sunt stridenţi, jignesc teiştii, iau peste picior lucrurile sfinte etc. Ideea este generată de faptul că timp de secole oamenii au fost obişnuiţi să trateze orice aberaţie religioasă ca un soi de tabu, un lucru care nu poate fi criticat. Nimeni nu se simte ofensat când se rostesc opinii puternice legate de politică, sport, economie sau orice altceva. Un limbaj mult mai decent folosit în legătură cu teorii religioase este perceput de credincioşi ca strident, sau jignitor. Nu ai cum să critici diferitele religii fără a arăta cât sunt de absurde. Prin însăşi natura lor, poveştile religioase sună ca nişte basme ridicole. Un credincios pe care-l deranjează criticile raţionale aduse religiei sale este un om care refuză să asculte glasul raţiunii, de frică să nu i se prăbuşească castelul de cărţi. Este ca soţul încornorat căruia toată lumea-i explică cam ce face consoarta lui, însă el fie îşi astupă urechile, fie îi acuză pe ceilalţi de jigniri. Nu vrea să-şi strice imaginea idealiză pe care o are despre marea sa iubire.

    34. Lumea ar fi un loc mult mai rău dacă ateismul ar deveni foarte larg răspândit. Din nou, realitatea datelor statistice distruge acest mit. Ţările în care procentajul ateilor este cel mai crescut sunt în general cele mai civilizate, cu gradul de bunăstare cel mai ridicat, cu ratele cele mai scăzute ale criminalităţii, cu sisteme de securitate socială foarte generoase, cu procentajele cele mai mari acordate pentru ajutorarea ţărilor sărace, cu străzi pline de oameni optimişti, educaţi, zâmbitori, scăpaţi de frica de „fantome”. În SUA, contrar aşteptărilor, statele cele mai violente sunt cele mai „pioase”. În închisori, procentajul ateilor este extrem de mic, mult sub cel din populaţia generală în aceeaşi ţară, iar în rândul celor care au făcut acte deosebit de grave (violatori, criminali în serie etc.) ateii sunt ca şi inexistenţi. Probabil că există în lume indivizi cu înclinaţii spre rău şi care nu fac acel rău numai şi numai din cauză că le este frică de cineva ?de sus?. Pentru acel tip de indivizi, religia este ceva util. Dar cam ce procentaj să fie ei? Indivizi cu porniri criminale nu cred că sunt mai mult de 1-2%. Dintre aceia, să zicem că a zecea parte poate că se abţin de frica poliţiei din cer. Ce înseamnă asta? Cam 0,1-0,2% din populaţia globului e mai bine cu religie decât fără.

    In incheiere, imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale, e aproape dimineata si nu mai am rabdare sa corectez. Daca ati avut rabdarea sa parcurgeti tot materialul veti intelege de ce nu pot sa tac cand vine vorba despre biserica si religie.

  5. VIORICA a spus:

    Buna seara ! Am citit de doua ori textul scris de fiul dv. Dragos, bineinteles in intregimea lui adica si textul lui Dan Vasiesiu . La sfarsitul celei de-a doua lecturi , m-am intrebat , de ce am simtit nevoia sa citesc de doua ori ? Am sa fiu sincera ; nu am citit Biblia , decat „pasaje” . Dupa lectura de mai sus, nu stiu inca in care categorie de atee ma gasesc ! In textul de mai sus am gasit multe explicatii la intrebari ramase pana in prezent fara raspuns. Am crezut si cred ca tot ce nu ne putem explica , sunt fenomene de reglare care se petrec in univers, in natura. Intr-adevar cum putem crede ca Dumnezeu , sau cum s-a numi EL , poate fi un sadic: sa provoace suferinta copiilor, batranilor, crime odioase, etc,etc….? Am incercat sa discut acest subiect cu unii credinciosi, inclusiv cu mama mea , fratele, dar in final am fost categorisita ca si cum as fi DIAVOLUL ( isi faceau si cruce!!!). Uneori , ma surprind zicand „Doamne-ajuta” , dar il folosesc ca si un salut , iar uneori e ca un auto-indemn, e ca si cum mi-as face curaj ! Legat de prima parte a postarii , scrisa de domnul Dragos, sunt intru-totul de acord cu el si sustin cele scrise si cu exemple .Un ex. pe care si dv.il cunoasteti este urmatorul; in Cugir , nr.populatiei a scazut fata de 1989. De ce atunci a mai fost nevoie sa se construiasca o catedrala si o biserica , plus modernizarea celor existente ? In care Biblie scrie ca locasul de rugaciune trebuie sa fie fastuos ? Chiar si aici la Tartaria , s-au cheltuit o gramada de bani , si culmea este ca a primit fonduri cu , care nu avea ce sa faca , si au cumparat fictiv terenuri. In Romania , s-au construit mii de biserici, in sate , cartiere ale oraselor. Dar cati preoti s-au gandit sa construiasca o camera anexa pt. un eventual cabinet pentru medic de familie, caci sunt sate fara medic de familie ? Duminica , am fost la Salina Turda si Cheile Turzii.(am postat ceva pe blogul meu ) La intoarcere am intrat la Manastirea Dumbrava din jud.Alba.( se afla in afara localitatii , aproape de sosea) Acolo exista o biserica destul de mare. Un lucru de laudat este faptul ca au si o cladire in care traiesc cativa copii abandonati si batrani. DAR, cum ei au primit fonduri , s-au apucat sa construiasca o ditamai Catedrala ,langa biserica actuala. Curtea este plina de flori, lemn lucrat ,fantani arteziene, etc.Toate au costat bani. De ce nu folosesc banii pt. a construi o alta cladire in care sa poata fi cazati alti copii abandonati sau batrani ??? Stiu ,ca ,pe langa banii primiti de la statul Roman, mai primesc sponsorizari de la fotbalisti. ….Stiti ca parohiile primesc bani si pentru ” chefurile” de hramul Bisericii ? Sunt multe de spus. Complimente pentru fiul care-l aveti ! As fi curioasa sa stiu parerea lui ,despre PUTEREA GANDULUI ! Noapte buna !

    • Da! Aveți dreptate! Si totuși acest management agresiv pentru „profitul” lacaselor de cult a apărut odată cu „domnia” IPF DANIEL.Pe vremea lui TEOCTIST parca nu era asa!Si totuși întrebările pe care le puneți sunt foarte corecte si rămân! In ceea ce-l privește pe DRAGOS sa-l las pe el sa explice mai departe! In alta ordine de idei , cred ca ați citit postarea”PARTICULA LUI DUMNEZEU”!
      Sarut-mana!

    • Dragos a spus:

      @Doamna Viorica,

      – va multumesc pentru frumoasele cuvinte la adresa mea. Va asigur insa ca daca mi-ati cunoaste si defectele i-ati transmite tatalui meu sa ma ia de urechi 🙂

      – va multumesc si pentru felul in care ati pus problema legat de descresterea populatiei si construirea impunatoarelor lacase de cult. Aceasta problema este in toata tara. Populatia a scazut cu 3 mil. (recensamant 2011) fata de recensamantul din 2002, accesul la informatie a crescut exponential (datorita accesului la internet), calitatea vietii s-a imbunatatit (vedeti mai sus linkul cu studiu legat de motivele renuntarii la credinta din Europa) si cu toate acestea noi construim in continuare biserici. Nu prea mi-am auzit prietenii care mai merg duminica la slujba sa se planga de inghesuiala in curtea bisericii sau la pupat icoane. In schimb, toate cunostintele care se deplaseaza la munca folosind mijloacele de transport in comun se plang in fiecare zi de aglomeratie. Sunt o gramada de alternaticve pentru folosirea mai eficienta a acestor bani, din pacate insa suntem condusi de catre minti luminate cu lanterna, care cred ca isi spala pacatele daca ajuta biserica.

      – legat de solicitarea dumneavoastra, parerea mea despre „puterea gandului”, as vrea sa oferiti mai multe detalii despre ce va intereseaza mai exact. Este un subiect vast si nu as vrea sa incepem discutia de la niste presupuneri.

      Astept niste repere de la care putem porni discutia.

      PS: va recomand cu caldura blogul domnului Dan Vasiesiu: http://lazypawn.com/wordpress/.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: