Mentenanţa limbii române – trecerea de la să-ţi fac şi să-ţi dreg la implementare

Imi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar. A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate de sus în jos în Ţările Române. Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul 19 au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. Rusismele din anii 50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale.

După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi săachieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin? Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate – şi reclamele în engleză.

Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii. Secretarele nu-şi mai spuneau decît manager assistant. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici dar vioaie. Nici gînd. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, cum cuvinte româneşti cît se poate de utile sînt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului. Potrivit lor nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai sîntem hotărîţi să facem ceva, ci sîntemdeterminaţi. Nu mai realizăm,  ci implementăm. Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ciachiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut laexpectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.

Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care sîntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesînd la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm cu expectaţiunea unui feed-back pozitiv. Altfel, cînd ies din rol, îi auzi cu cîte un neaoş şi superior „Să-mi bag …” sau cu concluzia absolută: „Un căcat!”

Cristian Teodorescu

Va invit sa aruncati o privire si pe

Modificări DOOM

https://cugiralba.wordpress.com/2012/05/21/modificari-doom/

 

Anunțuri
4 comentarii
  1. Vio a spus:

    Din sept.1998 si pana in dec.2010 , am lucrat in afara tarii, timp in care am venit doar de 7 ori in tara. La „repatriere ” prima dificultate a fost limba romana; pe de o parte faptul ca mi-a „saracit”vocabularul ( in cei 12 ani am vb.f.f.putin lb.romana), si in al doi-lea rand aceste cuvinte „noi” , apoi, nume de institutii ale statului schimbate, denumire de medicamente, etc.etc. Incerc sa ma obisnuiesc. Mi-a placut cum a incheiat articolul. Stiti acel , sa-i zicem banc despre un motz (locuitor din Apuseni) care vroia sa para si el domn? Mana un car cu boi , si pe unul dintre boi il chema , p_lau. Pe drum se intanleste cu invatatoarea din sat . Vazand-o ca se apropie isi ia respectuos palaria de pe cap . In momentul cand e in dreptul lui , el o saluta , dar mai vroia sa mai indemne inca odata boii, si zice ; ghiii p_lau, ….saru’mana doamna! Seara placuta va doresc !

    • Haideți ca m-ați făcut sa rad cu hohote!Dar nu trebuia sa mergem tocmai în APUSENI pentru ca si -e la CIOARA mai erau care cu boi.Prin 1981 cand l-am întâlnit pe tata lui RAMPE ,venea cu carul agale .Si scârțâiau obezile de la car!Si hlujanii de cucuruz zgâriau asfaltul.Si nea VOINEA,un om extraordinar de bun la suflet mergea agale pe lângă car.Este adevarat ca el nu avea boi sa tragă carul.Avea o vaca pe care o mai si mulgea ca sa bea MIHAELA lapte și sa ajungă peste ani si ani inginera la pielărie la SEBEȘ!
      Ma mir ca ați rezistat atâta peste hotare.Am umblat si eu mult pe glob.Am trecut de doua ori oceanul.Dar niciodată nu puteam rezista mai mult de trei săptămâni afara. Îmi era un dr de casa , de familie , de prieteni și de țară de îmi venea sa ma urc pe pereți!
      Sa trăiți!

  2. wow! ce cool vorbiti! sunt shoky de plezir! saluti a tutti! ( noroc ca vorbesc cu oameni inteligenti ca altfel as muri de rusine sa ma „citeasca” cineva… vorbind asa).
    soare mult tuturor !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: