CUM A IEŞIT BUCUREŞTIUL DIN AVANGARDA ARHITECTURII

 Un tânăr arhitect român propune un proiect ce poate servi la vindecarea Bucureştiului haotic şi spune că în secolul XIX Capitala era cu un pas înaintea marilor metropole europene. Istoricul Neagu Djuvara crede că „românul a pierdut simţul stilului”.

Bogdan Andrei Fezi, doctor în arhitectură al Universităţii „Ion Mincu”, propune soluţii de ameliorare urbană a Bucureştiului, lansând un SOS edililor oraşului. Calea care ar trebui urmată este, potrivit tânărului arhitect, cea a tradiţiilor europene, astfel încât visul întrerupt al arhitectului Marcel Iancu să devină realitate. Marcel Iancu, care a marcat avangarda în arhitectura din România, îşi dorea ca în 50 de ani Bucureştiul refăcut să fie „un oraş fericit şi sănătos, un oraş-grădină, cu parcuri şi palate”.

Interzicerea derogărilor de la Planul Urbanistic General

Albumul „Bucureştiul european”, scris de Bogdan Andrei Fezi (pe baza unei cercetări a Universităţii din Bucureşti) şi apărut recent la Editura Curtea Veche îşi propune analizarea din perspectiva istoriei a arhitecturii şi urbanismului Capitalei, raportând situaţia actuală cu practicile şi obligaţiile europene. Scopul lui este de „a ne scoate din tânguirea perpetuă în legătură cu starea în care se află”, a declarat autorul la lansare. Tânărul arhitect impune şapte condiţii de salvare, printre care interzicerea derogărilor de la Planul Urbanistic General, dreptul de consultare publică a cetăţenilor, proiecte atribuite prin concursuri sau întărirea sistemului de control
.

Bucureşti, model de urbanism

Pornind de la 1806, cartea bogat ilustrată ajunge la perioada în care Bucureştiul îşi câştigatitulatura de „micul Paris”, Bucureştiul european de odinioară, avangardist din mai multe puncte de vedere. La 1834 oraşul era într-o vervă urbanistică, uimind vizitatorii străini. Se porneşte un lung proces de restructurare după modelul european, schimbându-se în primul rând legislaţia. A devansat o serie de metropole ale lumii prin modificarea totală a cursului Dâmboviţei, care inunda frecvent oraşul, s-au creat bulevarde largi, s-au făcut noi parcelări şi au apărut remarcabile lucrări de arhitectură.

Fezi susţine cu optimism reabilitarea capitalei şi dă câteva exemple din perioada în care Bucureştiul era un model european în arhitectură: „Ştiţi că la 1865 Bucureştiul făcea prima străpungere de tip osmanian, în Bulevardul Academiei, cu câţiva ani înaintea Romei sau înaintea altor oraşe, ca Bruxelles sau Madrid, care abia la 1900 fac aşa ceva? Ştiţi că Bucureştiul realiza primul său concurs
internaţional de urbanism cu participarea prestigioasă în 1906, cu 2 ani înaintea Berlinului, cu 13 înaintea Parisului sau a altor metropole? Ştiaţi că în 1939, la Expoziţia Internaţională de la Liege, Bucureştiul lua Medalia de Aur pentru Canalizare şi premiul mare al întregii expoziţii pentru lucrări edilitare”.

Djuvara: „Românul dărâmă ce a clădit taică-său”

Unul din martorii perioadei interbelice, istoricul Neagu Djuvara, a acordat un interviu autorului, publicat în volum în loc de prefaţă, în care a vorbit despre evoluţiile urbanistice ale oraşului pe care le-a văzut şi le-a trăit. Întrebat la un moment dat, în Paris, de ce nu sunt vestigii arhitecturale sau monumente civile ale Bucureştiului mai vechi de jumătatea secolului XIX-lea, a fost nevoit rapid să găsească răspunsuri. A invocat lipsa pietrei în Câmpia Munteană, cutremurele şi incendiile, dar crede că argumentul valabil este acela că „românul dărâmă întotdeauna ceea ce a clădit taică-său sau bunicu-său”.

Prezent la lansarea volumului şi la dezbaterea pe marginea acestui subiect, istoricul explică: „Ce deosebiri de fond sunt între Bucureşti şi Paris? Bucureştiul este clădit pe o mlaştină şi nu a fost înconjurat niciodată cu ziduri. Cetatea Bucureşti din Evul Mediu era apărată de lacuri şi de păduri. E dificilă urbanizarea pe o întindere mare faţă de oraşele cu ziduri şi străzi strâmte. Nici acum nu am scăpat de imaginea străinilor de acum 150 de ani”, mai spune Djuvara, adăugând că „numele de mic Paris, dacă nu a fost cumva inventat de un român, a fost câştigat de luxul admirat de cei care veneau de la Constantinopol, Sofia sau Belgrad, de eleganţa femeilor şi a bărbaţilor din veacul al XIX‑lea. Nu frapa prin arhitectură, ci prin viaţa oraşului”.

În ce priveşte epoca modernă, Neagu Djuvara spune: „Nu ne respectăm trecutul în nici un fel. Asta e ţara. Acum, în veacul al XXI-lea, avem construcţii care ar sta mai bine lângă Casa Presei, dar nu să ne omoare mica clădire superbă în stil franţuzesc care este CEC-ul. Banca clădită lângă CEC omoară clădirea cea veche, clădirea enormă care s-a făcut lângă Biserica Armenească, cât pe-aci să o dărâme, cea enormă care s-a făcut lângă Biserica Catolică… De ce? Toate astea, iertaţi-mă, sunt din cauza corupţiei, care face ca nici o lege să nu fie respectată în România, e întotdeauna ocolită că, gata, vine şperţul. E un adevăr trist, care trebuie spus. (…) Astăzi, periferia Bucureştiului este urâtă, dar urâtă! Românul şi-a pierdut simţul stilului”.

„Ştiţi că Bucureştiul realiza primul său concurs internaţional de urbanism cu participarea prestigioasă în 1906, cu 2 ani înaintea Berlinului, cu 13 înaintea Parisului sau a altor metropole?” BOGDAN ANDREI FEZI

http://www.stiri.com.ro/stire-2999/cum-a-iesit-bucurestiul-din-avangarda-arhitecturii.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: