66 de ani de la uciderea Mareşalului Ion Antonescu Prof. Gh. Buzatu: Poporul îl consideră pe Mareşal în rândul celor mai de seamă români, de oricând şi de orişiunde
Posted by eXpress
“Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii:
unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.”
General Ion Antonescu
(Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
Ultimele cuvinte ale MARESALULUI
Biografia Mareşalului Antonescu, care nu poate şi n-are cum decade în hagiografie, se întemeiază pe realităţi indiscutabile, verificate şi susţinute numai pe temeiul unei multitudini de documente, multe cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci apoi valorificate, numeroase în premieră, judecate şi relatate de specialişti sau de participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu ş.a., ş.a. Nu este lipsit de interes să precizez că biografia este populată de cel puţin o mie de personaje, fiecare ocupându-şi natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, desfăşurarea şi consecinţele faptelor examinate.
Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi de anvergură, precum personalităţi de excepţie ca Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, C. Piki Z. Vasiliu, a devenit, prin voinţa excesiv brutală a învingătorilor din 1945-1946, exemplar… După cum, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără „modele” grozave pentru desfăşurările ulterioare din Istoria Românilor. Este un aspect sub care versul popular a surprins – precum de obicei în asemenea situaţii – similitudini extraordinare şi adevăruri esenţiale, pline de sens pentru cine e dispus a descifra învăţăminte:
Şi, din vreme-n vreme,
Practică barbară,
Capul ginţii noastre
Cade pentru Ţară!
*
* *
Nu întrevăd, acum, după ce tumultuosul secol al XX-lea s-a încheiat, fără însă ca şi faptele pe care el le-a găzduit cu exagerată generozitate să fi încetat a-şi exercita consecinţele, cel mai adesea în chip negativ şi cu intensitate, de ce vreun istoric ar mai avea temei de a-l exclude pe Ion Antonescu din categoria iluştrilor bărbaţi de stat ai României contemporane, alături de I. I. C. Brătianu, N. Titulescu sau N. Iorga. În privinţa ierarhiei, nu are rost, desigur, să mă pronunţ, cât timp numai trecerea timpului, perspectiva justă a evenimentelor deja împlinite şi cercetările istoriografice temeinice de mâine îşi vor spune, cu greutate şi dreaptă măsură, cuvântul decisiv nimerit. La 23 iunie 1940, nimeni altul decât Nicolae Iorga, celebrul nostru polihistor, care prin creaţia sa de proporţii, varietate şi profunzimi rar întâlnite a acoperit practic întreg spaţiul spiritual românesc, şi nu numai, a observat cu numai câteva zile înainte de a fi intervenit tragedia românilor de pretutindeni şi de-a se fi declanşat procesul prăbuşirii României Mari, context în care savantul însuşi la scurt timp după catastrofă avea să-şi afle groaznicul sfârşit:”Neam părăsit în răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor. Aşa de puţini între aşa de mulţi. Cu fraţii la cellalt capăt al Europei şi cu străini de noi în toate părţile. Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puţin se părăsesc şi cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă” . Este cu totul explicabil, drept consecinţă, că în 1942 îngrijitorii excelentului Album Spaţiul istoric şi etnic românesc, editat sub egida Academiei Române, a Institutului Cartografic Militar şi a Institutului Naţional Central de Statistică din Bucureşti, au inserat drept motto al capitolului III aceste cuvinte definitorii ale Mareşalului Ion Antonescu: „Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi şi vom pleca cei din urmă”. În atare împrejurări, Ion Antonescu a reprezentat, sub cele mai multiple aspecte şi din cele mai multe cauze, mai mult decât un factor de decizie, un reazem pe măsură, un element de incontestabilă garanţie, chiar siguranţă, la „talpa” Ţării.
Numele Mareşalului Ion Antonescu a intrat în Istorie, cu sau mai degrabă fără voinţa unora sau a altora, încă din cursul vieţii. Mai presus de orice – Omul, cu toate calităţile şi defectele lui, pentru toate faptele sale, bune sau rele. Nu a fost fascist, după cum nici democrat, dar nici rasist ori criminal de război. Ci, înainte de orice, un bun naţionalist. Răstimpul care ne desparte de execuţia lui în 1946 este, totuşi, prea scurt la scara istoriei pentru a fi „văzut” total şi global, fără de greş, dar, netăgăduit, că dreptatea tot îşi va spune cuvântul. Deja unele sondaje de opinie, la nivel naţional, l-au situat pe Mareşal în rândul celor mai de seamă români de oricând şi de orişiunde.
Faptele trecutului, consumate, Antonescu n-ar mai avea cum interveni şi ce dovedi, sau ce … corecta măcar. Este, de-acum, rândul istoricilor şi şansa lor de-a afla şi dezvălui tot adevărul, despre toate cele care, câte şi cum au fost!
Din scrierile Profesorului Gheorghe Buzatu
Documentare Ziaristi Online:
INEDIT: Cum a intrat Ceausescu in posesia testamentului lui Antonescu din 23 august 1944
Ion Antonescu, Delirul si Cominternul. Profesorul Mihai Ungheanu despre executia lui Marin Preda
Talpes, Cristoiu, Basescu si Antonescu. Cum s-a spus în comunism adevărul despre Mareşalul Antonescu
Apărarea lui Antonescu – de Cristian Negrea. Scrisoarea Maresalului catre Dinu Bratianu
Un român uitat, Ilie Lazăr – de Cristian Negrea
Ne puteam opri pe Nistru? O analiza de Cristian Negrea
“Transilvania noastră e vrăjită”. Diktatul de la Viena, 30 august 1940
Prof Gheorghe Buzatu: “Revolutia” de la 23 august 1944
Marea Tradare a Romaniei de la 23 August 1944. Documentare Ziaristi Online
Semnal: Atlasul Spatiul Istoric si Etnic Romanesc al lui Antonescu, reeditat
Basarabia în război si Basarabia sub noaptea comunismului. Documente de Arhiva
16 iulie – 70 de ani de la eliberarea Chisinaului. “Traiasca Maresalul Desrobitor” – Fotodocument
Documentele secrete ale tradarii Regelui Mihai. De la Visinski la Stalin, Molotov si Beria. EXCLUSIV
Bustul Maresalului Antonescu, jos, bustul criminalului Wass Albert, sus!
Gheorghe I. Bratianu: Geografia Istorica si Politica a Marii Negre
mareşalul nu poate fi cuprins în definiţii. el este mai presus de puterea cuvintelor pentru că s-a zidit în fapte. iar faptele lui au fost dictate de recursul istoric implacabil. mareşalul nu este o noţiune aplicată şi nici grad militar. este simbolul demnităţii garantată de sacrificiul suprem pentru condiţia supremă a naţiei sale! nu evocăm moartea lui ci prezenţa sa eternă. metişii politici, corciturile alogene şi târâtoarele trădătoare se tem până şi de amintirea numelui Său. aceasta ne este adevărata moştenire. revanşa, mai târziu. dar nu atât de târziu, pe cât am crezut…
Multumesc pentru corectie!Daca asta nu este vreun citat , nu stiu unde ati vazut definitii in postarea mea!Comemorarea pe care eu am consemnat-o spre deosebire de altii tocmai asta dovedeste „prezenta sa eterna „in sufletul meu!
Bine v-am gasit ! Oare cati bloggisti ,romani , au citit aceasta postare ? Sau, cati romani cunosc biografia lui Antonescu ? Sunt f.f.putine postari , articole online despre comemorarea mortii lui Antonescu. Seara placuta !
Sărut mana !
Bine ați revenit!
Îmi pare rău sa va dau dreptate! Si totuși iată ca mai sunt romani:
http://theodora0303.wordpress.com/
Conform statisticii de pe site,acest articol/post de pe blogul meu l-au citit 56 și au postat doar doi: dumneavoastră și încă un domn(cred ,pentru ca are un nick foarte secretos).
Am auzit ca v-a plouat tare aseară!Cel putin asa spunea mătușa de la CUGIR! Încet, încet o iau și eu spre televizor.Avem un meci de rugby din campionatul FRANȚEI pe DIGI 3 sau TV5.
Odihna plăcuta!
Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi de ceilalti martiri ai neamului pe bravul nostru maresal! Si sper ca tot mai multi romani sa-i cunoasca biografia si adevarata noastra istorie.
Si dumneavoastră puteți contribui (dacă putem spune asa ) la cunoașterea de cât mai multi romani(și ar fi de preferat sa fie mai ales tineri) a adevăratei istorii naționale!
Sărut mana!
„inainte de orice, un bun naţionalist. Răstimpul care ne desparte de execuţia lui în 1946” – dupa cate stiu eu executia a fost in ’44!!te rog sa rectifici