Poporul ales

Evreii, originari din Caldeea, au resusit sa-si pastreze intacta identitatea nationala, facand-o sa strabata, ca un fir rosu, intreaga istorie a omanirii.

Istoria acestui popor cat si a religiei sale, poate fi impartita in trei mari etape, punctate de unele evenimente majore: de la Avraam, pana la Moise; de la Moise, pana la daramarea Ierusalimului (70 d.Hr); de la daramarea Ierusalimului si pana astazi.

Mai exista si o a doua impartire a istoriei acestora: de la Avraam, pana la Samuel (sau inceputul regalitatii); de la ungerea ca rege a lui Saul, pana la daramarea Ierusalimului; de la daramarea Ierusalimului, pana la Moise Maimonide (1131-1204); de la Moise Maimonide si pana astazi.

Cuvantul „eber” se pare ca inseamna „de dincolo”, adica persoana care a trecut cursul unui rau si a sosit pe malul celalalt. Ei au trecut peste ape venind din Caldeea in Palestina, putandu-se vorbi de un fel de emigratie, regasita in termenul biblic „exod”. Aceasta mutarea a lor a fost o porunca divina, primita de dreptul Avraam, care va pleaca din Urul Caldeii, spre destinatia transmisa acestuia.

Din punct de vedere etnic, evreii sunt membrii poporului care isi gaseste stramosii in patriarhul biblic Avraam, fiul sau Isaac si in special Iacob (fiul lui Isaac) cat si cei care i-au urmat, convertindu-se. Un evreu este prin definitie cineva care, fie este copilul unei mame evreice, fie este o persoana care se converteste la iudaism conform legii evreiesti.

Avraam, un om drept care a trait in Mesopotamia, era monoteist, in pofida majoritatii contemporanilor sai. Iudaismul va adopta credinta intr-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului si care va conduce poporul ales (evreii) prin profetii cu care Acesta va vorbi.

Avraam a primit porunca de la Dumnezeu sa-si paraseasca tara (care era o tara idolatra) si sa-si indrepte pasii spre alta. Tot lui, Dumnezeu ii promite o descendenta numeroasa care va mosteni pentru totdeauna o tara promisa. Aceasta promisiune va fi reconfirmata de Dumnezeu urmasilor lui Avraam. Iacov va primi mai tarziu de la Dumnezeu numele de Israel pentru tara promisa, nume pe care el il va si transmite generatiilor urmatoare.

In anul 1010 i.Hr., regele David, al doilea rege al evreilor, a cucerit cetatea Salem si si-a stabilit capitala in acest oras. Orasul, care si-a schimbat denumirea in Ierusalem, a devenit centrul religios, politic, economic si administrativ al regatului evreiesc. Regele Solomon, fiul lui David, a construit in Ierusalim primul Templu evreiesc si palatul regal.

In anul 586 i.Hr., Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, a cucerit capitala evreiasca, a distrus Templul, palatul regal si zidurile de aparare. Multi evrei, in special meseriasi si oameni de cultura, au fost deportati in Babilon.

In anul 519 i de Hr, dupa ce a cazut Babilonul, cu permisiunea regelui persan Cyrus II care stapanea regiunea, multi iudei din cei deportati s-au intors in Ierusalim. Evreii au reconstruit zidurile orasului si au construit al doilea Templu. Ierusalimul si, in special, Templul, au redevenit centrul religiei si culturii evreiesti.

In anul 332 i.Hr., Alexandru cel Mare a cucerit orasul fara lupta si a permis evreilor sa-si continuie cultul si ritualul religios, insa in 167 i.Hr., cand Antiochos IV Epiphane a incercat sa distruga ritualul religios evreiesc, acestia s-au revoltat si luptandu-se, i-au invins pe greci, recastigandu-si astfel independenta; independenta care nu a tinut decat pana in 63 i.Hr., cand Ierusalimul a fost cucerit de romani.

Deosebirea care se face intre un iudeu si un strain are doar aspect religios. Din punct de vedere social si economic, nu este nici o deosebire intre ei: „O singura lege si o singura porunca sa fie atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste printre voi.”

Cartea de capatai a poporului iudeu este Biblia, care contine Vechiul Testament al crestinismului. Biblia este impartita in: Tora (cele cinci carti ale lui Moise), Proroci si Scrieri.

Iudaismul se imparte in trei mari grupari, care se deosebesc intre ele prin modul in care interpreteaza acele parti din Tora, care trateaza activitatile personale, ale comunitatii, cele internationale si cele religioase: Comunitatea ortodoxa – Tora provine direct de la Dumnezeu, deci e obligatorie; Miscarea reformata – Tora are ca baza etica (o forma rationalizata a iudaismului); Iudeii conservatori – respecta ritualurile Torei, dar admit si schimbari. Mai exista un al patrulea grup – Iudeii reconstructiei – care resping conceptul de popor ales al lui Dumnezeu, dar mentin ritualurile ca parte a mostenirii culturale iudaice.

In prezent, Ierusalimul este un oras eterogen, in care sunt reprezentate grupuri dintr-o vasta diversitatea religioasa, nationala si socio-economica. Asa-numita „cetate veche” este impartita de ziduri in patru zone: iudaica, crestina, armeana si musulmana.

Legile iudaice nu se restrang doar la cult, ci inunda si legile civile. Ascultarea de Dumnezeu nu este valabila doar pentru viata religioasa, ci ea domina toata viata cotidiana. Israelul isi va impropria tot mai mult ideea de „popor ales”, neconsiderandu-se un simplu neam, la voia intamplarii. Prin urmare, intreaga viata a omului in relatia cu lumea, cu sine insusi si cu comunitatea este supusa regulilor divine.

Iulian Predescu

http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/poporul-ales-128672.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: