O scurta istorie a mingii de rugby

Spre deosebire de majoritatea chestiunilor privitoare la rugby, istoria mingii de rugby este foarte just documentata si cu putine neclaritati. De fapt, istoria mingii de rugby este un domeniu al originii rugby-ului care poate fi verificata ca avand loc conform povestii traditonale (spre deosebire de poveste privindu-l pe William Web Ellis).
Originile umile ale mingii se afla precis din locul in care acest sport a aparut, la colegiul Rugby din Anglia, cu doi cizmari locali in rolurile principale.
William Gilbert si Richard Lindon erau cizmari si ambii detineau si administrau cate o cizmarie in proximitatea colegiului Rugby. Pravaliile celor doi erau original situate pe High Street (Gilbert la numarul 19 High Street si Lindon la 20 High Street) exact langa intrarea colegiului, care in acel moment servea la intrarea studentilor pe terenul de joc, inainte ca Rugby School sa achizitioneze terenul ‘The Close’.
Gilbert si-a mutat apoi atelierul pe strada 5 St Matthews peste drum de terenul The Close in 1842.
Pe langa fabricarea incaltamintei, cei doi cizmari si-au indreptat atentia si indemanarea de a lucra pielea spre fabricarea mingilor pentru elevii colegiului.
Acesti doi oameni au devenit primii furnizori de mingi pentru colegiul Rugby.
Mingile originale erau facute dintr-un strat de piele cusuta in jurul unei vezici de porc si erau umflate cu gura printr-o pipa de argila. Tinand cont de natura vezicii de la animalul mort, umflarea mingii nu era chiar o treaba foarte placuta, mirosul fiind mai mult decat dezgustator si pe deasupra si foarte periculos avand in vedere bacteriile care se aflau in vezica (se spune ca sotia lui Lindon a murit de o boala de plamani probabil rezultata din anii in care a umflat mingiile facute de sotul ei).
Deoarece vezicile din care erau fabricate mingile aveau diferite marimi si forme nu exista o marime standard a mingii. Forma de pruna a vezicii umflate se crede ca a fost motivul formei ovale a mingii.
Eventual vezica a cedat locul mingilor vulcanizate, iar Richar Lindon a pavat acest drum pentru folosirea lor creand atat vezici din plastic cat si o pompa de mana pentru a le umfla. Multumita controlului mai mare asupra marimii mingii vulcanizate, mingile de rugby au inceput sa ia o forma si o marime mai uniforma pana cand forurile rugbistice au decis sa stabileasca niste reguli clare de marime.

Tineti minte, Gilbert este mingea oficiala de la turneul final pana in 2011?

Sper ca v-a placut povestea !

http://www.sport365.ro/forum/rugby/19134-cealalta-fata-rugbyului.html

Este un comentariu al userului Liviul.

Recomand threadul iubitorilor de rugby, sunt povesti savuroase

Dragos

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: