PARINTELE DONU sau DESPRE MODESTIE

In vara aceasta am petrecut aproape o luna de zile la CUGIR, locul unde ma simt cel mai BINE. Am facut multe , vrute si nevrute. Am facut sport (in BUCURESTI mi-e lene sa ducgunoiul la ghena d-apai sa ma duc sa trag de fiare.Dar pentru ca am avut “sala” langa mine, ce mi-am spus “ Ia sa fac si eu putin sport  sa mai dau si eu jos din burta ca sa arat si eu mai bine ca si asa , in toamna aceasta sunt nas la o nunta cu pretentii “.Si m-am dus si eu pe la sala .Nu va spun ca nu stiam de unde se apuca fiarele alea si pe unde se trag.Pe de alta parte imi era si putin rusine ca veneau pe acolo in general copii de 12-16 ani ,ciutani care vroiau si ei sa arate mai bine ca sa aiba “priza” mai mare la fete.

Nu imi era rusine de prezenta lor  ci de faptul ca imi spuneau “sarut mana” si imi inchipuiam ce spuneau in gandul lor :” ia uite si la tataia asta burtos, nu avem loc de burta lui pe aici ! “Si uite asa, acum la CUGIR ma cunosc si oamenii in varsta dar si pustanii de liceu cu care am fost coleg la sala! Am uitat sa va spun ca sala  a fost facuta de   COSMIN, baiatul lui MARIANA si STEFAN in fosta capela de pe 21 DECEMBRIE.Nu comentez mai departe.Cu toate astea am dat ceva kilograme pe care cred ca le-am pus la loc de cand m-am intors.

Cam lunga introducerea cu sportul pentru ca nu asta am vrut sa va spun. Am mai primit vizita unor oaspeti dragi mie cu care am facut la randul meu, in calitate de gazda , vizite la diferite obiective turistice din judetul ALBA.M-am laudat si eu cu locurile care imi plac mie. Si am mai facut si altele,  dar ,  va povestesc altadata.

Printre altele aveam niste planuri  de articole pentru blogul meu , lucrare cu care ma mandresc!Daca vreti va spun si de ce ma mandresc .Este o cale de “gimnasticare   “ a creierului acum la batranete pentru a nu capata boala aia care conform bancului ,te face sa uiti unde ti-ai pus medicamentele,(ALZH…n-am facut germana la scoala si nu stiu cum sa-i zic vorba vinereanului).

Ca sa mai scurtez un pic, printre altele , vroiam sa ii iau un interviu pentru rubrica “Hall of fame  “  Parintelui DONU  sau lui Popa DONU cum il stiti toti cugirenii.

De ca am vrut eu sa-l pun pe POPA DONU la hall of fame-ul blogului este treaba mea sau treaba redactorului cum ar spune specialistii.M-am gandit ca a fost de o viata in CUGIR si a slujit si i-a alinat sufleteste si pe strabunicii si pe bunicii si pe parintii vostri.A mai construit si o biserica mareata , care are hramul SFANTU GHEORGHE dupa cate stiu eu.Bineinteles ca a construit-o cu sprijinul comunitatii , al credinciosilor veti spune ! De acord cu dumneavoastra . Dar a construit-o.Eu eram martor cand  pilota  camionul cu grinzi aduse pentru biserica de FURTUNA soferul  care fie, vorba intre noi ,mai atingea cate o cruce prin cimitir si era bai mare. Nu mai spun mai multe ca se supara  PARINTELE DONU pe mine!!!

Zis si facut. L-am rugat pe MIHAI POPA, prietenul meu care stia telefonul  parintelui , sa ne mijloceasca o intalnire.Noroc ca MIHAI  a aranjat intalnirea si nu i-a spus parintelui scopul ca nu ne mai intalneam deloc.Am ajuns la parinte acasa  , am fost invitati in camera care tine loc  si de birou si am schimbat primele vorbe de tatonare.Cinstit cum sunt si dintr-o bucata , am trecut la “atac  “si i-am spus PARINTELUI DONU ca vreau sa scriu cateva randuri despre SFINTIA SA in calitate de om care a facut ceva pentru CUGIR.

Parintele m-a ascultat cu atentie si cu rabdare . Nu m-a intrerupt pana ce nu mi-am terminat “expunerea de motive”.Ochii mici exprimau  lumina “intelegatoare” dar alternau si intr-o expresie “ usor mustratoare” catre pritenul MIHAI care nu spusese la telefon adevaratul motiv al intalnirii noastre.

Intr-un tarziu PARINTELE DONU ni s-a adresat cu o vorba calma si calda care era echivalentul stapanirii de sine , a calmului si mai ales a MODESTIEI care il caracterizeaza pe PARINTELE DONU:

-“Frate MIHAI (pe el il cunostea mai bine),domnule Gălăţeanu (de, eu eram baraba de la BUCURESTI sau MITICA cum va place voua sa ne spuneti) v-am ascultat cu atentie.Ceea ce va pot spune este faptul ca nu sunt eu asa de vrednic de spusele dumneavoastra.Cel putin acum cat sunt in viata. Dupa ce oi muri , poate sa spuna oricine ce-o vrea sa spuna despre mine!”Si uite asa am fost refuzati ,poate pe buna dreptate, in modul cel mai politicos posibil. Nici nu ma gandeam ca nu voi putea scrie cateva randuri despre viata si activitatea PARINTELUI DONU la  CUGIR.

Asigurandu-l pe PARINTE ca ii vom respecta dorinta , am mai schimbat cateva vorbe de complezenta , i-am multumit ca ne-a primit si ne-am retras linistiti la casele noastre. Fiecare gandindu- ne la ale noastre! Mihai , la ce va face el pentru ca incepusera  sa-i putrezeasca rasadurile de rosii in solar , eu putin inbufnat ca nu mi-am realizat”planul editorial” si ca-mi voi dezamagi cititorii (fapt care o face sa rada pe nevasta-mea, DOINA).

Am uitat sa va spun ca tot am facut cateva poze cu PARINTELE DONU ca sa le vedeti si voi si sa nu-l uitati!(si ca sa fac putina nota discordanta cu titlul articoluli ,asa ca sa radeti voi putin am eu poze cu Inalt Prea Fericitul TEOCTIST, fostul patriarh care a plecat la cele drepte si Inalt Prea Sfintitul ANDREI, arhiepiscop de ALBA IULIA si MURES si sa nu am cu PARINTELE DONU?

Poate mai multe despre PARINTELE DONU o sa adaugati voi. Eu nu am scris prea multe pentru ca nu am avut acordul dansului si pentru ca i-am promis ca nu o sa-l laud in scris.Nu am facut decat l-am asociez  modestiei sufletesti!

Costel GĂLĂŢEANU

 

Astăzi , 4 Decembrie 2012 am remarcat pe INTERNET ca despre părintele DONU a mai scris (după mine ,la 23.o1 .2011) un eseu și părintele IOAN RAMF cu slujitor la SFÂNTUL  ALTAR din CUGIR intre 1980 si 1990.Va recomand sa citiți și acest frumos articol la adresa

http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-nord/preotul-gheorghe-donu-pensionar-cugir-judetul-alba-60911.html

Anunțuri
5 comentarii
  1. Chiar ar fi fost interesant un interviu: as fi fost curios de intrebarile puse si abia apoi de raspunsuri. Refuzul nu-mi suna a modestie, raspunsurile insa ar fi putut. una peste alta am un gust amar…

    • Pacat ca ai un gust amar!Este dreptul tau sa consideri ca nu este modestie si sa ai si un gust amar! Eu am construit o casa si simt ca am facut ceva dar sa fi construit o asa biserica cum a construit parintele DONU.Biserica unde slujeste PARINTELE PINTEA a fost construita acum 200 de ani. In TIMOCUL din Serbia, ROMANII de acolo(vreo300.000 au numai o singura bisericuta, la MALAINITA, unde sa se roage in limba romana dar…Sa spunem ca acolo este altceva!

  2. Vio a spus:

    Pentru mine , Parintele Donu , e deja un sfant . A stiut sa faca multe , fara sa se vorbesca in presa prea mult., a stiut sa faca in asa fel incat sa nu se piarda unele traditii (ex.mersul la biserica , in zi de sarbatoare, imbracati in port popular , mie imi place f.f.mult ) . Oare ce se poate spune rau de el? Ce gust amar poate lasa o asemenea persoana , care si-a dedicat intreaga viata , semenilor lui ?

  3. Ioana a spus:

    Domnule Galateanu,

    exact cum spuneti, parintele Gheorghe Donu mi-a cunoscut bunicii, parintii si m-a cunoscut si pe mine. In ziua de astazi il privesc mereu cu lacrimi in ochi, vad Colossul care e parintele si ma ‘umileste’ smerenia lui. Dintotdeauna a fost o prezenta care impunea respect, nu cred ca poate cineva tagadui asta, pe strada si mersul il deosebea dintre cetateni, in biserica rar vezi atata respect pentru Dumnezeu si patos ca la dumnealui. E greu de suportat prezenta dumnealui, in sensul ca cine ii cunoaste calitatile se simte mic pe langa dumnealui, dar intotdeauna iubit. Parintele mereu are vorbe de mangaiere si de incurajare, de mustrare cand e cazul. Ziceti dvs ca a construit o biserica… cumva omiteti amanunte esentiale: cel putin 5 din cele 6 biserici din Cugir exista multumita dumnealui. Stiu asta sigur, si pot aduce dovezi in sprijinul acestor vorbe. O singura poveste va spun acum, referitor la biserica unde slujeste Pr Candea acum: imi amintesc cu foarte mare claritate o vineri seara cand impreuna cu tatal meu ne-am dus acolo sa verificam daca e totul in regula. Era aproape noapte si desi in ziua aia nu fususera tocmiti muncitori (motiv pt care nici tata nu se dusese mai devreme), Parintele Gheorghe era acolo, singur, canta o priceasna in timp ce TENCUIA…

    Serbarile cele mai reusite la care am participat au fost cele organizate de sotia dumnealui, poezii, cantece, scenete… Mereu ne indemna sa citim, sa citim, sa citim… Am atatea amintiri cu acest OM…

    Domnul sa va rasplateasca fapta, va multumesc ca i-ati dedicat o bucata din blogul dumneavostra!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: