Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (VIII). Gheorghe Gheorghiu – Dej

Preluat de pe unstory.com

http://www.unstory.com/istoria-romanilor-intrebari-fara-raspuns-viii.html

Se mai pot studia:

http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_auash/annales_10/studii/9%20elis_plesa.pdf

http://www.lovendal.net/wp52/a-fost-iradiat-gheorghe-gheorghiu-dej/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gheorghiu-Dej

http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=4576&format=html

Gheorghe Gheorghiu-Dej (născut Gheorghe Gheorghiu la 8 noiembrie 1901Bârlad; decedat la 19 martie 1965Bucureşti) a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa şi Preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965.

Tinereţea

Gheorghe Gheorghiu s-a născut în familia unui muncitor sărac, Tănase Gheorghiu şi a soţiei sale, Ana. S-a calificat în meseria de electrician, iar apoi a lucrat la CFR[necesită citare]. În 1930 a intrat în rândurilePartidului Comunist Român. Este arestat în 1933 ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Griviţa, fiind condamnat în acelaşi an la închisoare, începându-şi ispăşirea pedepsei înînchisoarea Doftana. În 1936 este ales membru al al CC al PCR, devenind lider al facţiunii din închisori a partidului (termenul face distincţia dintre comuniştii încarceraţi în ţară şi cei aflaţi în exil în Uniunea Sovietică – facţiunea moscovită).

Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecându-şi cea mai mare parte a detenţiei în timpul celui de-al doilea război mondial. Închis în aceeaşi celulă cu Nicolae Ceauşescu, devine mentorul politic al acestuia din urmă. În august 1944 evadează din închisoare. Este ales Secretar General al Partidului Comunist Român în 1945, (există speculaţii conform cărora această alegere s-a datorat faptului că ar fi fost singurul etnic român din CC al PCR), dar nu a reuşit să deţină controlul asupra partidului până în 1952, când a epurat partidul de membrii facţiunii moscovite în frunte cu Ana Pauker, (liderul neoficial al partidului de la terminarea războiului, care s-a bucurat multă vreme de sprijinul lui Stalin).

În 19461947, el a fost membru al delegaţiei române conduse de Gheorghe Tătărescu la tratativele de pace de la Paris.

Liderul României

Sub tutela sovietică

Influenţa politică sovietică din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej (perceput în toate mediile ca un lider animat de convingeri staliniste puternice). Influenţa economică sovietică s-a materializat prin crearea companiilor mixte SovRom, prin care economia română a fost transformată după modelul economiei planificate centralizate sovietice. La nivel politic, toate iniţiativele româneşti trebuiau să aibă aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de aşa natură tendinţele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vieţii sale, pentru a obţine permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiască, acuzaţi de „cosmopolitism„. În această acţiune, Gheorghiu-Dej s-a bazat pe Departamentul Securităţii Statului, creat cu sprijinul sovietic. Mişcarea lui politică s-a înscris în cadrul mai general al epurărilor Proceselor de la Praga şi al Complotului doctorilor de la Kremlin. Gheorghe Gheorghiu-Dej nu poate totuşi să fie considerat un antisemit. Deşi cei mai mulţi politicieni epuraţi erau evrei (în frunte cu Ana Pauker), în tabăra proprie se aflau în egală măsură evrei, aşa cum a fost Gheorghe Gaston Marin. Gheorghiu-Dej a ţintit în principal creşterea gradului de control asupra partidului şi s-a folosit de naţionalism şiantisemitism pentru a câştiga simpatia populară. Până la moartea lui Stalin din 1953, Gheorghiu-Dej nu a schimbat cu nimic linia de represiune politică insuflată de la Moscova, represiune care viza întreaga societate românească. (În România fusese instaurat un regim penitenciar asemănător Gulagului sovietic, principalul lagăr fiind cel al Canalului, înfiinţarea cărui fusese personal sugerată de Stalin). Pentru consolidarea puterii sale, Dej nu s-a dat în lături să elimine şi lideri de etnie română, instigând la eliminarea fizică a lui Ştefan Foriş (1946) şi la arestarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu (1948). Cel puţin în cazul celui din urmă, motivul înlăturării lui nu era nici cosmopolitismul, nici antisemitismul mascat – Pătrăşcanu era unul dintre mebrii facţiunii secretariatului şi unul dintre naţionaliştii fervenţi ai partidului.

Dictatura personală

Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hruşciov şi de declanşarea procesului de destalinizare, care îi punea în primejdie poziţia din fruntea partidului, dat fiind statutul său de până atunci de stalinist convins. Dej a devenit arhitectul unei noi politici externe şi economice semiautonome în cadrulPactului de la Varşovia şi a CAER-ului la sfârşitul deceniului al şaselea. El a luat hotărârea creării unei industrii grele, iniţiativă care contravenea directivelor moscovite care rezervaseră pentru România rolul de grânar al blocului comunist. Astfel, a fost creat Combinatul siderurgic de la Galaţi, a cărui producţie se baza pe minereuri de fier importate din India şi Australia). Deasemenea, în 1953 a fost datǎ în exploatare Intreprinderea de Rulmenţi Bârlad, care ulterior s-a dezvoltat ajungând la un numâr de cca. 9.000 de salariaţi, cam 1/9 din populaţia oraşului(cca. 80.000 de locuitori la nivelul anului 1989)

Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă. Dacă în 1954 el hotăra eliberarea a numeroşi prizonieri politici, în acelaşi an Securitatea organiza un nou val de arestări ale oponenţilor regimului şi de noi epurări. Mulţi dintre supravieţuitorii acestui nou val de arestări au fost eliberaţi în 1964, când Dej mai era încă în fruntea partidului şi statului. Un nou val de represiune a fost iniţiat după înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956. Unii dintre liderii acestei mişcări antisovietice în frunte cu Imre Nagy au fost deţinuţi o vreme în România.

În acelaşi timp, au fost iniţiaţi numeroşi paşi pentru eliminarea influenţei SovRomurilor şi pentru eliminarea influenţei culturale a URSS-ului, (desfiinţarea editurii Cartea Rusă, de exemplu).

În 1958, Gheorghiu-Dej (secondat de mai vechiul său protejat, Nicolae Ceauşescu) a obţinut o victorie politică importantă, reuşind să determine guvernul sovietic să retragă ultimii militari ai Armatei Roşii de pe teritoriul României.[1] După această dată, Dej a încurajat sentimentele antisovietice. În scrierile istorice a început să se facă referiri la Basarabia românească, iar în ultimii ani ai regimului dejist au fost publicate textele lui Karl Marx, care fuseseră cenzurate până atunci – cele care făceau referire la imperialismul ţarist şi la ocuparea teritoriilor româneşti care făceau parte în anii deceniul al şaptelea din Uniunea Sovietică.

În 1961, Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu, cu asentimentul lui Constantin Pârvulescu, au încercat destituirea lui Dej din funcţia de prim-secretar al partidului, dar nu au reuşit (datorită eşecului de a câştiga sprijinul lui Alexandru Moghioroş). „Deviaţioniştii de dreapta” au fost pe scurt epuraţi din organele de conducere.

În ultimii săi ani de conducere, Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat hotărârea stabilirii de relaţii diplomatice cu ţarile occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Astfel de iniţiative au fost încurajate de SUA, preşedintele Lyndon B. Johnson considerând că România devenise un stat comunist prieten (friendly communist country) în contextul Războiului Rece. În acţiunile de strângere a relaţiilor diplomatice, Dej a fost secondat de Gheorghe Gaston Marin, vicepremierul guvernului. Marin a fost ultimul colaborator al lui Dej care a fost îndepărtat de Nicolae Ceauşescu din guvernul comunist român în 1982. Gaston Marin avea să emigreze mai târziu în Israel.

Moartea şi moştenirea politică

Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 de cancer la ficat. Au existat numeroase zvonuri cu privire la o iradiere intenţionată a liderului comunist în timpul ultimei sale vizite la Moscova, ca urmare a politicii sale tot mai independente. Ion Mihai Pacepa aducea un argument în favoarea teoriei iradierii lui Dej, reproducând afirmatiile lui Nicolae Ceauşescu, care îl informase despre cei „zece lideri internaţionali pe care Kremlinul i-a ucis sau a încercat să-i ucidă”. Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei. [2]

Gheorghe Apostol afirma că el fusese numit personal de Dej ca succesor la conducerea partidului, şi cel putin aceasta era convingerea tuturor capilor comuniştilor români în 1965Ion Gheorghe Maurer, care îl privea cu deosebită ostilitate pe Apostol, a manevrat de aşa natură încât, în fruntea partidului, să fie ales Nicolae Ceauşescu, (unul dintre protejaţii liderului decedat şi un personaj de rangul doi în partid la acea dată).

Trupul îmbălsămat al lui Gheorghiu-Dej a fost depus într-un mausoleu din Parcul Libertăţii din Bucureşti. După 1990, trupul său a fost exhumat şi reînmormântat in cimitirul Bellu (Serban-Voda), cateva alei mai sus de mormantul lui Aurel Vlaicu si a catorva mari generali romani (intrarea dinspre BD. Oltenitei a cimitirului). Numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost purtat o perioadă de Universitatea Politehnica din Bucureşti şi de oraşul Oneşti.

Gheorghiu-Dej a avut două fiice cu soţia sa, Maria Alexe: Vasilica (1928-1987) şi Constantina (născută în 1931).

În jurul bolii care i-a provocat moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a ţesut, chiar de la dispariţia sa, un mister. S-a spus că ar fi fost iradiat în timpul ultimei vizite în străinătate, la Varşovia. Nu există până acum vreun document care să ateste o asemenea variantă. Analizând mărturiile pe care câţiva dintre apropiaţii liderului P.M.R. precum şi alţi membri din nomenclatură le-au lăsat, se conturează două versiuni: în prima se consideră că moartea i-a fost provocată prin iradiere sau tratamentul eronat al unei tumori. A doua versiune susţine că a fost o moarte naturală, consecinţă a unui cancer şi a celor îndurate în închisoare, în anii ’30.

Varianta potrivit căreia Dej a fost asasinat cu premeditare, din ordinul Moscovei, are doi susţinători: Ion Mihai Pacepa şi Dumitru Popescu. Primul, fost general în Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii în timpul regimului comunist, susţine că asasinatul a fost provocat prin iradiere, cu un aparat confecţionat de K.G.B. Aparatul a fost instalat în biroul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Dumitru Popescu, fost redactor şef al ziarului Scânteia şi secretar cu propaganda al C.C. al P.M.R., susţine că a fost vorba de o tumoare malignă şi metastază la ficat, netratate cum trebuie, în mod intenţionat, de medicii care l-au operat şi supravegheat pe liderul P.M.R. Sursa principală a acestuia este relatarea unui anume profesor Gârbea care, în ianuarie 1965, i-ar fi cerut permisiunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej să-i facă un consult. Verdictul dat de acesta s-a verificat ulterior — metastază la ficat —, însă constatarea a venit prea târziu.

Punctul vulnerabil al acestor versiuni este că se bazează pe informaţii de mâna a doua, zvonuri sau amintiri. O altă versiune — şi probabil cea mai verosimilă — este cea susţinută de alte trei personaje, aflate de data aceasta în cercul puterii: Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu-Mizil şi Paul Sfetcu. Ion Gh. Maurer, fost premier în perioada 1961-1974, şi Paul Niculescu Mizil, care a îndeplinit atribuţii multiple în aparatul de propagandă, refuză ipoteza unui asasinat pus la cale de Moscova.

După 1990, Ion Gh. Maurer povestea că Dej “ştia că va muri. Întâi el mi-a spus că are cancer. Iar doctorii au confirmat-o, el regretă că nu poate duce la capăt derusificarea României pe care consideră că abia o începuse”.Aşadar, niciun semn de revoltă din partea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care să dovedească faptul că ar fi fost conştient de existenţa unui atentat la viaţa lui. Rezerve similare sunt exprimate şi de Paul Niculescu-Mizil, care consideră că ipoteza unei iradieri “nu are sorţi de izbândă”.

Paul Sfetcu, şeful de cabinet al liderului P.M.R., afirmă că Dej “a avut cancer la plămâni. Aşa au spus doctorii. Faptul că simptomele bolii au apărut sub forma unei gripe virotice în timpul când se afla în capitala Poloniei, la sesiunea din ianuarie 1965 a Tratatului de la Varşovia, a dat naştere la speculaţii că îmbolnăvirea a fost provocată de cercuri politice străine, interesate de dispariţia sa. Personal îmi vine greu să cred aşa ceva, deoarece cunoşteam din ce mi-a povestit referitor la viaţa sa că încă din copilărie, de la vârsta de 13 ani, a fost bolnav de plămâni. În închisoare a avut T.B.C. pulmonar. După 1944 a fost şi în U.R.S.S. pentru a fi tratat de aceeaşi afecţiune”.

Nici în puţinele surse documentare care sunt accesibile în momentul de faţă (buletinul medical şi stenogramele Biroului Politic) nu apare vreun indiciu despre o tentativă de asasinat.

A doua zi după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (19 martie 1965), într-o altă întrevedere oficială între ambasadorul chinez Liu Fan şi Emil Bodnăraş, acesta din urmă remarca, în legătură cu boala de care suferise liderul P.M.R., că “a fost o evoluţie explozivă, de o agresivitate rar cunoscută în cazuri similare. Noi am fost de fiecare dată întrecuţi, depăşiţi în previziunile noastre, de boală. El [Gheorghe Gheorghiu-Dej] a fost conştient tot timpul. Ieri, la orele 14,30 când am fost la el după sesiunea M.A.N. şi am avut o şedinţă a Biroului Politic, deşi situaţia a fost foarte gravă, a înţeles ce i-am spus. Ne-a răspuns: foarte bine, foarte bine. Ne-am luat rămas bun, ne-a spus la revedere, pentru ca după o oră şi jumătate tensiunea să scadă brusc la 9, apoi la 8. A intrat în comă”.

La întrebarea ambasadorului Liu Fan dacă boala a fost descoperită mai demult, el având informaţii din care reieşea că Gheorghe Gheorghiu-Dej suferea de mai bine de un an, Emil Bodnăraş a făcut un adevărat expozeu asupra cauzelor morţii prim-secretarului P.M.R.: “Noi am descoperit-o [boala] în februarie, prin tomografie. Pe radiografia obişnuită n-a apărut nimic. El, de plămânul drept, a suferit şi în închisoare, şi în 1957. Niciodată nu s-a semnalat ceva dubios. Abia acum s-a descoperit focarul, la adâncime de 11 cm, ca un ban rotund, cu un diametru de 2 cm, în apropierea canalului bronhiei. Tot nu era sigur că este cancer şi atunci am adus de la Paris un pneumolog ca să-i facă bronhoscopie. Cât noi eram în discuţie cu Parisul, a pornit ficatul. Analizele de sânge au arătat o modificare a formulei sanguine. Am constatat că sunt câteva elemente schimbate. Ficatul a crescut de la 15 cm la 23 cm şi a început să fie tare şi neregulat la pipăit. Atunci am lăsat plămânul şi am început să ne ocupăm de ficat, făcând proba cu izotopi de aur în sânge, pentru a vedea starea ficatului. Noaptea, la 26 februarie a.c., doctorii au venit speriaţi cu rezultatul. A apărut conturul necomplet. Era deja ţesut străin şi au apărut noduri, tot cu ţesut străin. Atunci ne-a fost clar că avem de-a face cu cancer. Dar nu ştiam unde este focarul. Între timp în scuipat a apărut sânge şi s-au găsit celule canceroase de la plămâni. Atunci am adus pneumologi, hepatologi şi oncologi care au verificat datele şi consultat bolnavul, care între timp căpătase gălbenare. Toţi au spus că este cancer. Proba la ficat nu s-a mai putut face de frica hemoragiei, pentru că formula sângelui era proastă. S-a început tratament cu endoxan, dar după trei zile n-a mai rezistat sângele: au scăzut trombocitele. Atunci a trebuit să oprim tratamentul cu endoxan. El continua însă să se degradeze şi am început transfuzii, dar a intervenit creşterea ureei în sânge: de la 0,4 la 1,25 şi 2,0 şi a trebuit să întrerupem şi transfuzia, pentru că putea bloca rinichii. Am readus specialistul oncolog. Ne-a spus că transfuzie se mai poate face numai dacă intervine o hemoragie. Apoi a încetat funcţionarea intestinului şi a început alimentarea pe cale venoasă, artificială, cu glucoză şi alte substanţe. Am făcut bine că ne-am grăbit să terminăm lucrările Marii Adunări Naţionale, să avem organele constituite […]“.

Cercetările viitoare ar putea aduce noi dovezi, mai clare şi mai precise, consolidând una sau alta dintre versiunile existente asupra sfârşitului lui Gh. Gheorghiu-Dej.

In perioada 24 august 1944 – 19 martie 1965 , Romania a fost condusa de comunistul Ghe.Gheorghiu – Dej , adica timp de 7504 zile , perioada pentru care sunt considerate secrete :

1 – Scriitorul Banu Radulescu a primit ordin de la conducerea comunista sa scrie cartea despre grevele de la Atelierele Grivita din 1933. Cercetand, scriitorul a gasit in arhive un angajament de turnator la Siguranta, a lui Gheorghiu – Dej (27-660, 661), ramanand necunoscute :

data si locul intocmirii documentului de informator, confirmat de cel in cauza

continutul acestui angajament de informator

informatiile prezentate de turnator organelor Sigurantei

2 – Pentru pastrarea teritoriului din Transilvania, conducerea comunista din Budapesta a ordonat trecerea tuturor organizatiilor hothyste la partidul comunistilor din Romania (27-671). Din aceasta operatiune militaro-politica nu au fost publicate oficial informatii nici pentru:

-identitatea capeteniilor comuniste de la Budapesta si de la Bucuresti care au indeplinit acest program ;
-lista capeteniilor hortyste care au devenit comunisti romani ;
-efectivul organizatiei maghiare in cauza transformat in comunisti
-lista nominala a noilor comunisti romani care in perioada 1940 au persecutat populatia romaneasca in Transilvania ocupata
-principalele actiuni politice si de altfel desfasurate de acesti “noi comunisti romani“ .

3 – Ana Pauker a avut insarcinarea conducerii sovietice sa formeze din prizonieri romani Divizia “Tudor Vladimirescu“ a Armatie Rosii, impreuna cu Vasile Luca si cu coloneii prizonieri Captaru si Cambrea (66-31)
Aceasta bolsevica, in luna august 1944, a venit in tara in calitate de comisar sef a Diviziei “Tudor Vladimirescu“ cu gradul de colonel (67- 85), actiune militar-politica careia i-a fost mentinut secretul si pentru:

-efectivul de militari din divizia respectiva
-lista nominala a ofiterilor din aceasta unitate militara romano-sovietica ;
-continutul juramantului depus de militari pentru URSS ;
-servicii aduse Romaniei de ofiterii Captaru si Cambrea ;
-temeiul legal folosit pentru recapatarea cetateniei romane a militarilor din divizia respectiva, inclusiv de catre Ana Pauker

4 – La Moscova exista un registru care a apartinut Anei Pauker cu 185 de nume de comunisti romani care s-au refugiat in URSS in timpul razboiului (67-30), formatie comunista pentru care nu au fost publicate nici informatii oficiale privind:

-nominalizarea comunistilor in cauza, originea sociala si etnica a acestora
-functiile detinute de acestia in aparatul politic sau de stat sovietic
-functiile acordate in Statul Roman celor 185 de comunisti

5 – In timpul razboiului civil din Spania, peste 500 de comunisti romani au luptat de partea republicanilor, printre care s-au numarat si : Petru Borila, Mihai Burca, Constantin Doncea, Mihail Florescu, Valter Roman, Gheorghe Stoica, etc (66 -26), ramanand necunoscute pana in prezent:

-lista nominala a celor peste 500 de comunisti romani care au luptat de partea republicanilor din Spania si pregatirea lor profesionala
-lista comunistilor care s-au reintors in Romania si functiile indeplinite dupa 23 august 1944
-rezultatele activitatii acestora confirmate de organismele centrale de partid si de stat

6 – La 2 martie 1945, comandantul Armatei 4 Romane, generalul Gheorghe Avramescu a fost chemat la Punctul de comanda a frontului si arestat. Ulterior , generalul Avramescu a fost executat de sovietici, fara ca guvernul roman sa fie informat asupra faptelor care au dus la o asemenea masura extrema.
Au mai fost arestate si condamnate executand detentia in URSS :
– familia generalului Avramescu
– translatorul – capitanul Sergiu Glavce
– medicul personal – slt. dr. Alex.Tetulescu (65-308 ).
Aceasta actiune politica desfasurata de sovietici a fost considerata ca fiind un secret de stat, neexistand informatii oficiale nici pentru:
-atitudinea si interventiile facute de conducerea statului nostru pentru preluarea de la sovietici a cazului respectiv
-faptele pentru care a fost condamnat si executat generalul in cauza
-componenta familiei Alexandru Avramescu care a fost arestata si condamnata in detentie in URSS si vinovatia acestora;
-vinovatiile capitanului Sergiu Glavce si a slt.dr. Alex Tutulescu pentru care au fost arestati si transportati in URSS ;
-localitatea din URSS unde au fost inchise persoanele respective si durata detentiei acestora
-condamnatii in URSS care s-au intors in tara, data intoarcerii acestora si pozitia statului nostru fata de dansii.

7 – Formatia comunista din guvern a impus la 18 decembrie 1944 arestarea tuturor ministrilor si subsecretarilor care au fost membrii ai guvernelor din perioada decembrie 1937- 23 august 1944 (68-106) ramanand necunoscute :
-lista nominala a inaltilor demnitari din cei opt ani de conducere a tarii care au fost arestati
-vinovatiile pentru care au fost judecati si condamnati – si lista nominala a acestora

8 – In ziua de 21 ianuarie 1945 a fost emisa Legea № 50, care viza urmarirea si pedepsirea criminalilor si profitorilor de razboi (27- 674), lege pentru care nu exista informatii oficiale privind :
-continutul notei prezentate de ministrul justitiei Lucretiu Patrascanu pentru aceasta lege ,
-lista criminalilor de razboi, cu faptele comise de acestia, arestati, judecati si condamnati ,
-lista profitorilor de razboi, arestati si condamnati, care au obtinut avantaje materiale, si volumul acestora

9 – In aceeasi zi a fost emisa si Legea № 51, pentru urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii (27 – 674 ), actiune politica careia i s-a impus regimul secret si pentru urmatoarele parti componente :

-continutul notei prezentata de ministrul Lucretiu Patreascanu
-faptele care au fost incluse in categoria penala privind dezastrul tarii
-lista nominala a condamnatilor in baza acestei legi ca vinovati pentru producerea dezastrului tarii.

10 – In primavara anului 1945 guvernul Groza a dispus preluarea fara plata a suprafetei de 1.468.000 ha pamant de la marii proprietari. Din aceasta suprafata, 1.109.000 ha a fost data la 900.000 familii taranesti , diferenta de 359.000 ha a fost trecuta in rezerva statului (69-26). Pentru aceasta operatiune politica, nu au fost prezentate informatii oficiale nici pentru :
-suprafetele de pamant expropiate, pe judete si pe proprietari
-suprafetele de pamant improprietarite, pe judete si efectivele de improprietariti ,
-suprafetele de pamant ramase in administrarea statului, pe judete

11 – La 17 mai 1945, ministrul de razboi, generalul C.Vasiliu –Rascanu, a ordonat in scris Marelui Stat Major , sa se predea Comisiei Aliate de Control :
– toate documentele pe care le are Marele Stat Major asupra sa, primite de la Cabinetul militar al maresalului Ion Antonescu
– toate jurnalele de operatii ale Marilor Unitati, aflate la M.St.M – serviciul istoric ,
– jurnalul de operatii privind perioada 22 VI 1941 – 23 VIII 1944 ,

Si aceasta operatiune de preluare de catre sovietici a documentelor militare unicate si de baza a Statului nostru a ramas necunoscuta de catre romani, neexistand informatii oficiale nici pentru :
-lista nominala a documentelor militare predate sovieticilor de catre ministrul de razboi
-masurile dispuse de ministrul C.Vasiliu – Rascanu, pentru refacerea fondului documentar militar, cu documentele pe care le-a predat sovieticilor ,
-interventiile oficiale ale conducerii statului nostru pentru readucerea in tara a documentelor militare in cauza.

12 – La inceputul lunii februarie 1945 a fost dispusa de conducerea statului nostru masura intocmirii “Recensamantului general al populatiei din Romania “ (71 ), actiune de fond pentru care nu au fost publicate nici informatii privind :
-efectivele de personal care au fost incadrate pentru acest recensamant si volumul retributiei acestora
-volumul cheltuielilor suportat de stat pentru desfasurarea, prelucrarea si finalizarea operatiunilor impuse de recensamantul in cauza .
-continutul recensamantului populatiei din Romania, pe localitati, sex, religie si nationalitate

13 – La inceputul lunii iunie 1946, prin Legea № 411, a fost desfasurata operatiunea de efectuare a recensamantului strainilor din mediul urban si rural din Romania. Necesitatea efectuarii recensamantului a fost sustinuta de ministrul de interne Teohari Georgescu, ca fiind impusa de realitatea ca incepand din anul 1939 evidenta si controlul strainilor in tara noastra a fost aproape inexistenta. Acelasi ministru a precizat si necesitatea statului roman de a reviziu numarul foarte mare al strainilor aflati pe teritoriul tarii (71).

Despre realitatea situatiei strainilor aflati in tara noastra la mijlocul anului 1946 nu au fost prezentate informatii oficiale nici pentru:

-numarul strainilor aflati in Romania la mijlocul anului 1946 in mediul urban si in cel rural, pe localitati.
-nationalitatea si etnia strainilor in cauza ;
-legalitatea sederii acestora in tara noastra ;
-organele statului nostru care au aprobat strainilor sa vina si sa ramana in Romania
-masurile dispuse sau propuse de ministrul de interne pentru introducerea legalitatii la cerintele strainilor de a se instala in tara noastra

14 – In anul de invatamant 1945 /46, 25 tineri evrei au devenit studenti in anul V la Facultatea de Medicina din Bucuresti, fara sa prezinte dovada ca absolvisera anii I-IV. Din studentii respectivi a facut parte si Nicolae Cajal, care apoi a indeplinit functia de vicepresedinte al Academiei Romane ( 67-32 , 33 , 34 ) nefiind cunoscute elemente de baza ale acestei initiative de grup:

-forma de invatamant superior unde studentii respectivi au urmat si au promovat anii I-IV medicina
-activitatea desfasurata de acestia dupa terminarea studiilor la facultatea de medicina
-perioada in care dr. Nicolae Cajal a fost membru si apoi vicepresedinte al Academiei Romane
-contributia academicianului Nicolae Cajal la dezvoltarea stiintei medicale in Romania

15 – Un rol important pentru instalarea regimului comunist in Romania in perioada 1945-1948 revine francmasoneriei, reactivata, dupa cel de al doilea razboi mondial. Dintre francmasonii cooperanti, parveniti la functii, au facut parte si:
– Horia Hulubei
– Mihail Sadoveanu
– Mihai Ralea
– Victor Eftimiu (64 -315 )
Pentru activitatea francmasonica desfasurata in cadrul intelectualilor romani, nu exista informatii nici pentru :
-identitatea organizatiilor respective si forurile externe de conducere a acestora
-conducatorii formatiilor francmasonice interne si efectivele de intelectuali inscrise in ele
-continutul statutelor de organizare si de functionare
-temeiul legal pentru functionarea francmasoneriei in Romania ,
-realizarile concrete in perioada comunista ale celor patru francmasoni nominalizati pentru pastrarea si dezvoltarea traditiei si credintei crestin-ortodoxa a neamului romanesc.

16 – La mijlocul anului 1944 maresalul Antonescu a transferat in Elvetia :
– 20 milioane de franci elvetieni
– 20 tone de aur fin pentru ‘ Fondul de Rezistenta Nationala ‘
Cu fondurile respective urma sa fie finantata activitatea de rezistenta a peste 2000 de persoane din elita tarii care trebuia sa apere in strainatate interesele Romaniei (65- 386 ). Intrucat nu au fost prezentate oficial informatii privind modul de utilizare a fondurilor respective, sunt necesare urmatoarele explicatii privind :
-componenta formatiei de rezistenta care urma sa plece din tara si pregatirea lor profesionala ,
-masurile dispuse de Banca Nationala a Romaniei pentru administrarea legala in Elvetia a fondurilor in cauza
-masurile dispuse de Conducerea Statului Roman, dupa 23 august 1944 pentru normalizarea administrarii fondurilor aflate in Elvetia , si rezultatele obtinute

17 – La 23 mai 1945, seful guvernului roman , Petru Groza, a declarat unui ziarist englez, ca in perioada sa de doua luni de conducere a statului, au fost arestati 90.000 de romani (66- 54) neexistand informatii nici pentru:
-realitatea efectivului de arestati din perioada martie- mai 1945 ,
-categoriile profesionale ale celor arestati in perioada respectiva
-vinovatiile pentru care au fost lipsiti de libertate persoanele arestate

18 – Comunistii din Romania au propus lui Stalin mutarea granitelor URSS pe crestele Carpatilor, din Obcina Bucovinei pana la Orsova , propunere care a fost respinsa de catre dictatorul de la Moscova (15-255). Pentru aceasta actiune politica dusmanoasa neamului nostru, nu exista oficial nici informatiile privind :
-identitatea comunistilor care au oferit sovieticilor majoritatea teritoriului romanesc ,
-modul de organizare preconizat pentru teritoriul romanesc cedat ,
-soarta populatiei romanesti din teritoriile respective .

19 – Pentru clarificarea situatiei militarilor disparuti pe frontul din est, cat si pentru cei luati prizonieri de sovietici dupa 23 august 1944, nu au fost prezentate oficial informatii. Pentru aceasta problema nationala au aparut repere in lucrarile unor istorici care se refera la un efectiv 469.000 militari, adica :
– 283.000 militari disparuti in perioada 26.VI.1944 – 23.VII .1944 (49-171 )
– 186.000 militari disparuti dupa 23 august 1944 ( 52-477 )

In vederea cunoasterii in tara noastra a soartei militarilor romani care au cazut prizonieri in razboiul din Est, sunt necesare urmatoarele informatii oficiale minime :
-efectivul militar care a fost capturat de armata sovietica ;
-efectivul de prizonieri romani care au format , diviziile ‘ Tudor Vladimirescu ‘ si ‘ Horia , Closca si Crisan ‘
-efectivul de prizonieri romani care a fost eliberat de sovietici
-efectivul care a decedat in timpul prizonieratului
-efectivul militarilor disparuti in timpul razboiului care nu a fost identificat printre prizonieri.

20 – Prin Decretul prezidential № 1454 / 12.VIII .1948 au fost numiti membrii Academiei RPR, fara nominalizare a 100 de academicieni. Intrucat lista academicienilor eliminati a ramas nepublicata (72-509 ), sunt necesare si urmatoarele informatii oficiale:

-lista cu cei 100 academicieni indepartati, si motivul inlaturarii acestora
-contributia academicienilor in cauza, prin operele lor, la intarirea autoritatii institutiei respective ,
-motivarea oficiala de catre noua conducere, a inlaturarii academicienilor respectivi;

21 – Din cei 100 academicieni exclusi, 23 au fost intemnitati – iar din acestia, 13 au decedat in puscarii, sau imediat dupa eliberare (72-514-519 ). Pentru aceasta actiune politica intreprinsa de conducerea comunista, nu au fost prezentate oficial nici informatiile privind:

-faptele savarsite de cei 23 academicieni pentru care au fost arestati, si durata intemnitarii
-cauzele deceselor celor 13 academicieni
-conditiile materiale in care au trait membrii familiilor academicienilor arestati

22 – In cadrul Academiei R.P.R au fost facute noi alegeri in zilele 1-2 noiembrie 1948, cu care ocazie au devenit academicieni si :
– Mihail Roller, titular activ la sectia de istorie, filozofie si economico – judiciara ‘
– Simion Oieriu, membru corespondent la sectia de stiinte geologice, geografice si biologice, (72-512) – ramanand necunoscute:

-pregatirea profesionala si formele de invatamant superior absolvite ,
-realizarile anterioare obtinute de noii academicieni si recunoscute oficial inainte de noiembrie 1948 .

23 – Din anul 1948, director al Securitatii regionale Cluj a fost Patriciu Mihai, evreu, la ordinul caruia s-au desfasurat actiuni de reprimare a populatiei romanesti din Valea Somesului ( 67 – 76 – 79 ).
Despre aceasta personalitate comunista a fost pastrat secretul si asupra urmatoarelor actiuni ale acestuia:

-care i-a fost numele si prenumele inaintea participarii sale ca membru al formatiei comuniste romane deplasata in Spania pentru sustinerea regimului comunist ( republican ) in anul 1936 (66-26)
-activitatea desfasurata in Romania in perioada 1944-1947
-pregatirea sa militara pentru gradul de colonel cu care a inceput cariera de comandant al securitatii – la Cluj -componenta etnica a cadrelor de conducere din Securitatea regionala Cluj ;
-motivarea inscenarii unei organizatii subversive a locuitorilor romani din zona, denumita ‘ Garda Alba ‘
-numarul locuitorilor din zona arestati, judecati si condamnati si natura vinovatiilor acestora ,
-durata cat a condus Securitatea Regionala Cluj si activitatea desfasurata dupa pensionare ;
-situatia materiala a familiei sale ;
-identitatea copiilor, pregatirea lor profesionala si starea economica a acestora.

24 – In intervalul 13 mai – 29 august 1948, Ministerul de interne a organizat si a desfasurat patru actiuni de arestari ( 72 – 836 – 839 ), adica actiunile din :
– 13 mai, privind arestarea legionarilor
– 20 mai, cand sunt arestati 3000 ofiteri ai armatei romane, si apoi 2000 taranisti si liberali
– 19 august, cu arestarea a aproximativ 1000 ofiteri ai S.S.I ,
– 29 august, cand sunt arestati peste 1000 de ofiteri din Siguranta Statului .
Despre actiunile de arestare mentionate nu exista informatii oficiale nici pentru :

-efectivul de legionari care se aflau in stare de detentie, la data de 13 mai 1948, si efectivul celor arestati dupa aceasta zi, si delictele savarsite .
-vinovatiile celor 3000 de ofiteri si a celor 2000 de politicieni arestati in ziua de 20 mai, pe localitati
faptele penale pentru care au fost arestati in noaptea de 19 august cei aproximativ 1000 ofiteri ai S.S.I –ului, pe localitati
-motivarea arestarii celor 1000 de ofiteri din Siguranta Statului, in ziua de 29 august 1948, pe localitati .

25 – In perioada 1948 – 1956, numerosi etnici maghiari au fost adusi la Bucuresti si plasati in functii administrative cheie, mai ales in aparatul represiv (27 – 672). In cazul acestei actiuni daunatoare interesului national, opinia publica a fost lipsita si de informatiile oficiale privind :

-identitatea conducatorului comunist care a dispus venirea maghiarilor in aparatul de administrare a Capitalei
– identitatea imputernicitului si a formatiei sale care a fost delegata sa asigure venirea maghiarilor in capitala .
-efectivul de maghiari si a familiilor acestora care au primit domiciliul in Bucuresti in perioada mentionata si numarul imobilelor puse la dispozitia acestora
-organismele de stat si de partid unde au fost repartizati maghiarii in cauza
-rezultatele principale obtinute de etnicii maghiari respectivi, de ordin politic, economic si represiv .

26 – Prin tratatul de Pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947, frontiera de la Dunare cu URSS, a fost stabilita pe bratul Chilia pana la varsarea ei in Marea Neagra – apoi in larg, la nord de Insula Serpilor, – teritorii care au ramas in componenta tarii noastre. Ulterior, acest Tratat de Pace a fost incalcat de conducerea comunista a tarii noastre prin:
– predarea Insulei Serpilor, catre URSS printr-un protocol incheiat la Moscova la 4 februarie 1948, si a procesului verbal de predare, incheiat la 28 mai 1948
– procesul verbal incheiat la 26 noiembrie 1949, prin care s-a stabilit frontiera romano- sovietica pe Canalul Musura aflat la vest de bratul Chilia, in partea pana la varsarea in mare (63 – 340)

In cazul acestor doua actiuni politice de tradare nationala ordonate de conducerea comunista dupa incheierea Tratatului de Pace de la Paris, nu au fost prezentate explicatii nici pentru :

-legalitatea proceselor verbale de predare catre URSS , a unor parti din teritoriul Romaniei, care a fost recunoscut prin Tratatul de Pace de la Paris.
-marimea suprafetelor din teritoriul romanesc, predate tarii vecine
-motivarea data de catre Gheorghiu Dej si Petru Groza, conducatorii statului nostru, pentru cedarea acestor teritorii Uniunii Sovietice.
-contributia ministrului de externe Ana Pauker si a secretarului sau general Eduard Mezincescu la predarea celor doua teritorii, catre URSS
-continutul proceselor verbale respective.

27 – Lupta impotriva armatei de ocupatie sovietica a inceput din luna martie 1944, prin :
– batalionul fix “ Bucovina “
– punctul fix “ Vulturii “ pe muntele Dumitrita – Falcau ;
– scolile pentru lupta de gherila de la Fundu Moldovei si Sadova
– unitatile mobile, conduse de Vladimir Macoveiciuc, Constantin Cenusa si altii, (73 – 215 ) neexistand informatii oficiale nici pentru:
-identitatea comandantilor unitatilor militare “ Bucovina “ si “ Vulturii “ , efectivele de ostasi si actiunile intreprinse de aceste formatii de lupta .
-identitatea comandantilor celor doua scoli pentru lupta de guerila, si efectivele de cursanti
-numarul unitatilor mobile de lupta, comandantii acestora si principalele actiuni militare executate.

28 – Dupa 23 august 1944 , au aparut forme organizate de lupta armata impotriva sovietizariii Romaniei. Din aceste forme organizate au fost aduse la cunostinta romanilor un numar de sapte, cu 95 organizatii, din care:
– Bucovina 13 organizatii
– Moldova 14 organizatii
– Dobrogea 7 organizatii
– Oltenia 10 organizatii
– Banat 8 organizatii
– Transilvania 43 organizatii

Aceasta lupta inegala, generalizata la nivelul intregii tari, s-a intins in timp, din 1944 in Bucovina, pana in anul 1962, anul cand a fost ucis in ultimile lupte din Muntii Banatului, taranul Ion Banda ( 72-213-278 )
Intrucat, pana in prezent, oficial nu au fost aduse la cunostinta romanilor aceasta rezistenta populara, fata de nedreptatile savarsite de regimul comunist, sunt necesare, publicarea oficiala macar a urmatoarelor componente :
-numarul total al organizatiilor de rezistenta care au actionat in perioada 1944 -1962 pe provincii si identitatea conducatorilor acestora,
-efectivele de luptatori ale organizatiilor respective ,
-numarul luptatorilor arestati si a celor executati, pe puscarii

29 – Dupa alte surse de informatii, din cele 35 puncte de rezistenta anticomunista din 1957, 27 erau conduse de legionari, iar in anul 1957 – din 17 organizatii , 11 erau conduse de asemeni, de legionari ( 15-236)
Si la informatiile de mai sus lipsesc urmatoarele precizari :
– efectivele de legionari care au actionat in randul formatiilor de lupta anticomunista ,
– identitatea legionarilor care au condus formatiile de lupta respective ;
– efectivele de legionari care au fost arestate si condamnate
– lista faptelor savarsite in dauna poporului roman de legionarii arestati
– lista legionarilor care au decedat in puscarii
– lista legionarilor care au fost eliberati din inchisori

30 – Pana la 23 august 1944 au actionat in Romania 1000 de comunisti si 3000 de masoni, primii in slujba Moscovei, secunzii in slujba Parisului si Londrei ( 15 -247 ), formatii clandestine pentru care nu au fost publicate oficial nici informatiile privind:

-lista nominala a comunistilor care au actionat in clandestinitate, etnia si functiile ocupate de acestia dupa 23 august in tara noastra
-lista nominala a celor 3000 de masoni, etnia si functia acestora in timpul razboiului si dupa 23 august 1944

31 – Nu este cunoscut efectivul romanilor de etnie germana, care, la inceputul anului 1945 au fost dusi din Romania la munca de reconstructie intre Don si Urali, numarul acestora fiind cuprins intre 70.000 si 85.000 de persoane (73-434 ), ramanand necunoscute

-motivarea conducerii statului nostru pentru trimiterea la munca fortata in URSS a germanilor respectivi, desi in armistitiul din 12 septembrie 1944 nu era cuprinsa o asemenea obligatie
-numarul real al germanilor care a fost oferit Uniunii Sovietice, pe sexe ,
-numarul real al germanilor care s-au intors in tara in anii 1948/ 49, adica dupa patru ani de munca depusa in URSS.

32 – Pentru suprafetele de padure particulara care au fost luate de la proprietari de catre statul comunist dupa anul 1946, nu au fost emise documente de expropriere, secretul fiind pastrat si pentru :
-suprafetele de padure confiscata de stat pe judete, si pe feluri de proprietate
-numarul de proprietari pe feluri de pagubiti si pe judete
-felul documentelor in baza carora organele silvice au preluat terenurile forestiere respective in administrare.
-institutiile statului la care se afla documentele respective

33 – Lagarele de munca fortata au fost infiintate de Ministerul de interne in anul 1949, actiune politico – politista pentru care nu exista informatii oficiale nici pentru

-motivarea desfasurarii actiunii respective de catre conducatorul comunist si seful guvernului roman
-localitatile unde au functionat aceste lagare ,
-efectivele celor lipsiti de libertate, din care tarani acuzati de :
– sabotaj economic
– absenta la munca
– opunere la colectivizarea agriculturii :
-efectivul de militari repartizat pentru paza lagarelor respective
-principalele lucrari executate in cadrul acestor lagare de munca ,
-durata de functionare a lagarelor in cauza ,
-efectivele decedatilor din lagarele de munca ,

34 – La 20 mai 1949 , Biroul politic al P.M.R. a aprobat proiectul construirii canalului Dunare – Marea Neagra, investitie la care URSS a participat cu ajutor financiar (73 – 384 ). Pentru acest obiectiv insemnat de investitii nu au fost publicate oficial informatii privind :

– volumul fondurilor romanesti folosite pentru acest obiectiv
– volumul si felul fondurilor primite de la URSS in scopul executarii canalului respectiv
– efectivele de militari, salariati, voluntari, de arestati care au fost folosite la aceasta lucrare ,
– motivarea sistarii si apoi a renuntarii la obiectivul in cauza;

35 – In C.A.P.-uri, in anii 1956-1958, organele de specialitate din Ministerul Agriculturii au valorificat peste 800.000 de cabaline prin uciderea si macinarea acestora si administrarea ca proteina nobila in hrana porcinelor si pasarilor din crescatorii ( 73-106 ), neexistand informatii oficiale nici pentru:

-motivarea prezentata de ministrul agriculturii pentru distrugerea inventarului viu in cauza ,
-motivarea aprobarii transmisa de presedintele Consiliului de ministrii privind uciderea cabalinelor existente in patrimoniul G.A.C.
-efectivele de cabaline omorate pe judete

36 – In ziua de 25 iunie 1958, ultimii 35.000 de militari sovietici au plecat din Romania (66-114) fiind supuse secretului de stat si urmatoarele informatii:

-efectivul mediu al militarilor sovietici care au ramas in tara noastra pana la incheierea Tratatului de Pace de la Paris la 10 februarie 1947
-efectivul mediu al militarilor sovietici care au ramas in Romania pana la 25 iunie 1958
-costurile suportate de statul nostru pentru intretinerea armatei sovietice in perioada 23 august 1944 – 25 iunie 1958
-temeiul legal si continutul acestuia referitor la intretinerea unei parti din armata sovietica de catre tara noastra dupa terminarea razboiului

37 – In primavara anului 1962 a fost terminata actiunea politica de colectivizare a agriculturii si a satelor romanesti (69-116). Despre modul de infaptuire de catre regimul comunist a programului sau de proletarizare a taranilor nu exista informatii oficiale nici pentru

-numarul de gospodarii taranesti care au fost inscrise in formatii colective, cu membrii de familie, cu suprafete de teren, pe judete
-numarul gospodariilor din judetele respective care nu s-au inscris la C.A.P.-uri cu suprafata lor de teren.

38 – Conducatorul statului nostru, Gheorghiu- Dej, l-a convocat in ziua de 21 octombrie 1964 pe ambasadorul U.R.S.S. si i-a cerut retragerea consilierilor din tara noastra. Consilierii in cauza, au parasit Romania la sfarsitul anului 1964 (66-121 ), ramanand cu caracter secret si urmatoarele parti componente:

-numarul mediu anual inregistrat pentru consilierii sovietici si a membrilor lor de familie care au venit in perioada 1944- 1964 ,
-institutiile statului nostru pe langa care si-au desfasurat activitatea
-numarul locuintelor care au fost puse la dispozitia consilierilor in cauza
-costurile suportate de tara noastra pentru intretinerea acestor specialisti sovietici
-rezultatele deosebite, concrete, obtinute de tara noastra, ca urmare a activitatii depuse de consilierii respectivi

39 – Primul anuar statistic al Romaniei dupa al doilea razboi mondial a fost publicat abia in anul 1957, cu o componenta incompleta de informatii, realitate care a fost provocata si prin:

-neincluderea recensamantului populatiei efectuat la inceputul anului 1945;
-neincluderea in acest anuar statistic a numarului de intreprinderi industriale de stat si a celor cooperatiste , care au existat in tara noastra in timpul razboiului si nici a celor care au existat in perioada 1945-1947 ,
-anularea obligatiei de publicare oficiala a informatiilor privind comertul exterior exercitat in perioada 1941-1944 si in perioada 1945-1956 cu nominalizarea :
– produselor exportate, volumul acestora si tarile cumparatoare ,
– cat si a produselor aduse din exterior ,volumul acestora si tarile furnizoare
-pastrarea secretului asupra activitatii si a realizarilor obtinute de catre institutiile: politie, securitate si justitie

40 – In regimul comunist instaurat in Romania, puterea suprema a fost detinuta de fapt de formatia politica care a facut parte din Nomenclatura. Membrii comitetului central, functionarii superiori de partid, care au ocupat principalele functii, constituind marea Nomenclatura (15-263 ), neexistand pana in prezent cunoscute informatii nici pentru:

-identitatea comunistilor care au facut parte din Nomenclatura respectiva in perioada 23 august 1944 – 19 martie 1965
-functiile detinute de acestia in aparatul politic si in statul comunist
-volumul drepturilor banesti de care a beneficiat formatia nomenclaturista in perioada respectiva
-rezultatele deosebite obtinute de activistii respectivi , in directia: refacerii gospodariilor taranesti, a intaririi invatamantului, administrarea corecta a bogatiilor nationale si pentru intoarcerea prizonierilor romani din URSS.
-componenta etnica a formatiilor din Nomenclatura, pe institutii politice si administrative

41 – Membrii Securitatii au fost selectionati in perioada 1948 – 1964 din pleava societatii romanesti, adica din
criminali, talhari, hoti, bolnavi psihic, si vagabonzi, coordonati de agenti sovietici ( 16 – 265 ).
In cazul organizarii si functionarii Securitatii in perioada respectiva nu exista informatii oficiale nici pentru :
-efectivele cadrelor de conducere si a celor de executie ale Securitatii, pe ani ,
-efectivele de securisti cu antecedente criminale, talharii, hotii, bolnavi psihic si vagabonzi, pe ani ,
-motivarea oficiala a preluarii indivizilor respectivi, in institutia represiva nou creata ,
-efectivul agentilor sovietici care au coordonat formatiile securitatii romane, obiectivele programate si cele realizate de acesti agenti
-volumul fondurilor banesti si materiale utilizate de securitate in perioada 1948 – 1964

42 – In perioada 1953-1973 au plecat din Romania, in special in Israel, peste 400.000 de evrei ( 15-352 ).
In Monitorul Oficial I , № 114/ 13 februarie 2008, a fost publicata Hotararea de Guvern № 130 prin care au fost declasificate si 46 Hotarari ale Consiliului de Ministri din anii 1961 – 1965 cu urmatoarele componente , fara identitatea persoanelor respective :
– renuntarea la cetatenia romana unui numar de 14779 solicitatori , cuprinsi in 34 H.C.M.-uri
– retragerea cetateniei romane cu doua H.C.M.-uri pentru 56 de cazuri
– acordarea cetateniei cu sapte H.C.M.-uri , la un numar de 1076 indivizi care au stat in tara noastra fara cetatenie romana ,
– acordarea cetateniei romane pentru 345 solicitanti , cuprinsi in trei H.C.M.-uri .
Pentru cunoasterea realitatii demografice din tara noastra sunt necesare macar urmatoarele informatii oficiale :
-efectivele evreilor care au renuntat la cetatenia romana in perioada comunista 1944-1964 si in perioada 1965-1989 , pe localitati ,
-nominalizarea celor care au stat in Romania fara cetatenie , si functiile care au fost indeplinite de acestia , pe localitati
-nominalizarea celor carora li s-a retras cetatenia romana , si faptele comise de dansii ,
-motivarea parasirii tarii de catre evrei , dupa consolidarea regimului de exploatare comunista in Romania ,

43 – La inceputul anului 1960 , conducerea comunista a impus tarii noastre modificari de fond in structura administrativa. In urma acestor modificari, au fost desfiintate unele judete, iar altora li s-a schimbat denumirea istorica care au fost recunoscute si dupa primul razboi mondial, cum au fost cazurile din:
– Moldova, unde la cele 16 judete au fost facute 9 modificari in denumirea acestora, modificari prin care au fost inlaturate si istoricele nume : Baia, Campulung, Covurlui, Falciu, Putna, Tutova, etc.;
– Muntenia – in cadrul celor 11 judete, au fost efectuate 3 inlocuiri de nume, din care: denumirea de Muscel si cea de Vlasca,;
– Oltenia, a fost operata cu o singura inlocuire de nume: – judetul Romanati ;
– Transilvania, la cele 23 de judete au fost efectuate 10 inlocuiri de nume printre care: Ciuc, Fagaras, Tarnava-Mica, Tarnava-Mare, Trei Scaune, etc. ;
In cazul inlaturarii denumirilor istorice, in cauza, nu exista explicatii oficiale, nici pentru:
-inlaturarea denumirii judetelor respective
-atitudinea conducerii Academiei R.P.R.,si a sectiei sale de istorie,fata de eliminarea denumirii judetelor in cauza.

Constantin Bulibasa

Bibliografie – Intrebarile fara raspuns ale istoriei moderne a Romaniei

1 Istoria Parlamentului si a vietii parlamentare in Romania
Pag.: 143, 185, 189, 194, 456
Editura academiei R.S.R., Bucuresti 1983
2  Istoria loviturilor de stat in Romania , volumul I
Pag. : 232, 239, 336
Alex Mihai Stoenescu
International Publishing Company 2006
3 Constitutia din 1923
In dezbaterea contemporanilor
Pag. : 25,81,443
Humanitas, Bucuresti 1990
4  O istorie sincera a poporului roman
Pag.: 262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467
Florin Constantin
Univers Enciclopedie Bucuresti 1997
5 Casa Regala – volumul I – 1866-1900
Pag. : 17,18,65,129
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti  2003
6  Burghezia romana
Pag. : 126, 131, 134, 218
Stefan Zeletin
Humanitas Bucuresti 1991
7 Opere economice
Pag. : 367
P.S. Aurelian
Editura Academiei R.S.R. 1967
8 Istoria loviturilor de stat in Romania volumul II
Pag. : 124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380
Alex Mihai Stoenescu
International Publishing Company 2006
9 De ce a fost sacrificat Eminescu ?
Pag. : 93, 94, 97
Theodor Codreanu
Editura ’’ Grigore Tabacaru’’ Bacau 2001
10 Studii
Pag. : 489, 530
G. Zane
Editura Eminescu 1980
11 Rascoala taranilor de la 1888
Pag. : 10, 152
Constantin Corbu
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1978
12 Istoria Dreptului Romanesc volumul I
Pag. : 172
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1980

13 Istoria Dreptului Romanesc volumul II – partea intai
Pag. : 255, 308
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1984
14 Istoria Dreptului Romanesc volumul II – partea a doua
Pag. : 183, 233
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1987
15   Neam fara noroc – sau blestemul lui Zamolxe
Pag. : 98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352
Alexander E. Ronnett
Editura Vicovia Bacau 2008
16 Stenogramele sedintelor Consiliului de ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I
Pag. : 191, 206, 538
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 1997
17 Casa Regala volumul II – 1901-1930
Pag. : 205, 207, 216, 262, 280
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004
18 Relatiile agrare si miscari taranesti in Romania
Pag. : 196, 558, 572, 585
Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R.
Editura Politica 1967
19 Reforma agrara din 1921 in Romania
Pag. : 146, 231, 307, 342, 352
D. Sandu
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1975
20  Sub trei dictaturi
Pag. : 42
Lucretiu Patrascanu
Editura Politica Bucuresti 1970
21 Pentru legionari volumul I
Pag. : 20, 21, 28
Corneliu Zelea Codreanu
Editura Scara Bucuresti 1999
22 Romania, cu si fara Antonescu
Pag. : 209, 291, 293, 335
Gheorghe Buzatu
Editura Moldova Iasi 1991
23  Magazinul istoric – Luna octombrie 2008
Pag. : 24
24 Amorurile principelui Carol de Hohenzolern
Gabriel Perrenii
Editura Omnes 1971
25  Armata, maresalul si evreii
Pag. : 52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484
Alex Mihai Stoenescu
Rao International Publishing Company 1998
26  Casa Regala volumul III – 1930-1937
Pag. : 77, 113, 144, 178
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2005
27 Istoria loviturilor de stat in Romania volumul III
Cele trei dictaturi
Pag. : 13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674
Alex Mihai Stoenescu
Rao International Publishing Company 2006
28  Viata economica si politica a Romaniei 1933-1938
Pag. : 100, 130, 131, 282
Emilia Sonea • Gavrila Sonea
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1978

29    Romania in perioada revolutiilor nationale din Europa ( 1919 – 1944 ) –
Miscarea legionara
Pag. : 44, 81, 102, 103, 112, 118
Michele Rallo
Sempre Bucuresti 1999
30  Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu volumul I
Pag. : 129, 130, 262
Cicerone Ioanitoiu
Bucuresti 1997
31   Viata politica din Romania 1918 – 1944
Pag. : 150
Ioan Scurtu
Editura Albatros Bucuresti 1982
32 Era Libertatii
Statul National Legionar volumul I
Pag. : 102, 113, 116, 121, 201
Horia Sima
Editura Gordian Timisoara 1995
33  Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu ( mai 1938 )
Pag. : 223, 224, 225, 226
Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu – Iasi 1994
34  Istoria Garzii de Fier 1919 – 1941
Mistica Ultranationalismului
Pag. : 10, 11, 261, 283, 292
Francesco Veiga
Humanitas Bucuresti 1993
35  Miscarea legionara – in texte originale si imagini
Pag. : 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210
Editor Lucian Borleanu
Editura Lucman Bucuresti
36 Legiunea ’’ Arhanghelul Mihail ’’
Pag. : 208
Armin Heinen
Editura Humanitas Bucuresti 1999
37 Destinul Miscarii Legionare
Pag. : 72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84
Stefan Aparaschivei
Editura Gama 1996
38 Casa Regala volumul IV – 1938-1947
Pag. : VIII, X, 106, 240
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2006
39  Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica
Pag. : 118
Constantin Bogdan – Adrian Platon
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1981
40 Casa Regala si afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV
Pag. : 26, 97
Costin Murgescu
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1970
41 Garda de Fier – organizatie terorista de tip fascist
Pag. : 62, 63, 131
Mihai Fatu – Ion Spalatelu
Editura Politica Bucuresti 1980

42  Istoria politica si militara a razboiului Romaniei contra Rusiei Sovietice
Pag. : 58
General Platon Chirnoaga
Editura Fides Iasi 1997
43  Era libertatii – Statul National Legionar volumul II
Pag. : 76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131
Horia Sima
Editura Gordian Timisoara 1995
44  Evreii sub regimul Antonescu
Pag. : 77, 311, 312, 335
Radu Ioanid
Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucuresti 1997
45  Arhivele totalitarismului
Pag. : 32
Revista Institutului National pentru studiul totalitarismului
Anul I – № 1/1993
46  Legionarii nostri
Pag. : 178, 179
Ion Coja
Editura Kogaion Bucuresti 1997
47  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministrii – Guvernarea Ion Antonescu volumul II
Pag. : 58, 181, 359, 755
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 1998
48  Noica si Miscarea Legionara
Pag. : 256
Sorin Lavric
Humanitas Bucuresti 2007
49  Maresalul Antonescu si Catastrofa Romaniei
Pag. : 108, 171
Eduard Mezincescu
Editura Artemis Bucuresti 1993
50  Evreii sub regimul Antonescu
Pag. : 48
Radu Ioanid
Editura Hasefer Bucuresti 1997
51  Hitler, regele Carol si maresalul Antonescu – Relatiile romano-germane 1938 – 1944
Pag. : 271, 279, 280, 285
Andreas Hillegruber
Humanitas Bucuresti 1994
52  Procesul lui Ion Antonescu
Pag. : 178, 196, 477
Editura Eminescu 1995
53  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX
Pag. : 27, 42, 429
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2006
54  Preliminarii politico – diplomatice ale insurectiei romane din august 1944
Pag. : 92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479
A. Simion
Editura Dacia Cluj 1979
55 Monitorul Oficial
№ 299 / 17-XII-1941
56  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III
Pag. : 381, 433
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2001
57  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII
Pag. : 250
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2003
58  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII
Pag. : 625
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004
59  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X
Pag. : 518
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2007
60  Jurnal
Pag. : 151
Constantin Sanatescu
Editura Humanitas Bucuresti 1993
61  23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III
Pag. :XXI
Directia Generala a Arhivelor Statului
Centrul de studii si cercetari de istorie si teorie militara
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1985
62  23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV
Pag. : 542
Directia Generala a Arhivelor Statului
Centrul de studii si cercetari de istorie si teorie militara
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1985
63  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V
Pag. : 226
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2005
64  Romania ca o prada
Pag. : 305, 315
Radu Theodoru
Editura Alma
65  Romania la cumpana istoriei
Pag. : 308, 309, 357, 385, 386
Ion Suta
Editura Enciclopedica Bucuresti 1991
66  Romania sub regimul comunist
Pag. : 26, 31, 54, 114, 121, 179
Dennis Deletant
Biblioteca Sighet
Fundatia Academia Civica Bucuresti 1997
67 Mari crime impotriva natiunii romane – Contributia unor minoritati nationale la bolsevizarea Romaniei
Pag. : 30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89
Neagu Cosma
Bravo Pres 1995

68  Sovietizarea Romaniei – Perceptii angro-americane 1944 – 1947
Pag. : 106
Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop
Iconica Bucuresti 1993
69  Dezvoltarea economica a Romaniei 1944 – 1964
Pag. : 26, 116
Academia R.P.R. – Institutul de cercetari economice
Editura Academiei R.P.R. Bucuresti 1964
70 Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945
71 Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946
72 Anul 1948 – institutionalizarea comunismului
Pag. : 509, 512, 514 – 519, 832 – 839
Fundatia Academia Civica 1998
73 Instaurarea comunismului – Intre rezistenta si represiune
Pag. : 106, 213 – 278, 384, 434
Fundatia Academia Civica 1995
74 Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965
75 Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarsit de sistem
Pag. : 152, 831
Analele Sighet – 10 –
Fundatia Academia Civica  2003
76 Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989
77 Jurnalul fericirii
Pag. : 34, 82, 107, 151, 286
N. Steinhardt
Editura Dacia Cluj  1991
78  Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989
79  Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989
80  Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989
81  Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989
82 Anuarul statistic al Romaniei – 1990
Pag. : 105, 630 – 645
Comisia nationala pentru statistica
83 H.C.M. № 1557/1973
84  H.C.M. № 73/1975
85  H.C.M. № 76/1975
86  H.C.M. № 189/1976
87 Decretul  № 358/1976
88 Decretul  № 322/1979
89  Decretul № 220/1976
90 H.R. Patapievici Politice
Pag. : 63
Humanitas Bucuresti 1997
91  Silviu Brucan Treptele tranzitiei spre capitalism
Pag. : 36, 37
Nemira 1999
92  Silviu Brucan Stalpii noii puteri in Romania
Pag. : 144
Nemira 1996
93 Andrei Radulescu Pagini inedite din istoria dreptului vechi romanesc
Pag. : 30, 153 – 203
Editura Academia Romana Bucuresti 1991

94   Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernarii postrevolutionare 5.I.1990 – 5.II.1991
Pag. : 16, 69, 70, 115
Editat de ’’ Romania azi’’ S.A. Bucuresti 1992
95  Nestor Rates – Romania :revolutia incalcita
Pag. : 175, 176
Editura Litera Bucuresti   1994
96 Ion Iliescu – Revolutia traita
Pag. : 58
Editura redactiei publicatiilor pentru strainatate 1995
97 Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare
№ 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat
98 Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009
Pag. : 15
Editat de Manastirea Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava
99  Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009
Pag. : 4
Editat de Manastirea Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava
100 Dictionarul enciclopedic roman volumul II D –J
Pag. : 210
Editura Politica Bucuresti 1964
101  Mihail Fotin Enescu – Garda de Fier, in ancheta Tribunalului de la Nürberg
Pag. : 7
Fundatia culturala ‚’’ Buna Vestire’’ Sibiu 1996

Reclame
1 comentariu
  1. Daniela Badarau a spus:

    Si acum ar trebui sa trecem la anumite decizii importante! Au luat fraiele in mana, au gandit ce trebuie sa faca… e adevarat ca au actionat dur iar uneori ciudat ( cum evreiiau fost trecuti in ani terminali la medicina… )
    dar cum revolutionari, asa zisii, se folosesc de banii publici nu este posibil! Am fost surprinsa sa vad ca Junimea este a masonilor, Mihail Sadoveanu a fost si el mason… ce sa cred, ca trebuie o fratie sa se intample ceva? cum ungurii au fost lasati in primire de Partidul Comunist Roman, puterile comuniste din Ungaria asa convenisera… de ce acum nu ne considera prieteni si ne izgonesc de pe teritoriul maghiar din Romania? Au fost alungati, le-am dat sa manance, iar ei iau secera si toporul si ne vorbesc de rau! imba materna e din locul unde te-ai nascut! Daca as fi presedinte de tara as incerca sa aplanez conflictele. Autonomi de ar fi maghiarii nu ar fi civilizati sunt ca basarabenii, cu limba arhaica, vai de capul lor ca nu stiu nici o limba bine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: