BUCURESTI – scurt istoric.Istoria denumirii cartierelor bucurestene

De felul meu sunt un om care imi pun mereu intrebari.Intr-una din zile , desi locuiesc in cartierul DRUMUL TABEREI, mi-am pus intrebarea de unde vine denumirea cartierului  vecin, GHENCEA. Am cautat vreo trei zile pe Internet, am scris chiar si la cele doua Primarii , a sectorului 5 si a Capitalei dar, spre surprinderea mea,  am primit niste raspunsuri de Doamne ajuta. Probabil asa,  ca sa scape de mine. Cum se face la noi la romani. Mai precis , niste oameni platiti pentru asta ,pentru ca lucrau in entitatile care se ocupau de denumirile strazilor, mi-au raspuns ca nu se cunoaste istoricul acestei denumiri (pacat ca nu am pastrat e-mailurile cu raspunsurile ca sa vi le arat). Am scris e-mailuri la niste persoane care chiar se numesc GHENCEA si au bloguri pe Internet .Nu aveau idee despre etimologia cuvantului GHENCEA. Vreo trei luni am abandonat, pana am reusit, din intamplare,  sa pun mana pe cele trei surse indicate la sfarsit ca bibliografie, pe care m-am grabit sa le sintetizez si sa le pun in pagina.

Bineînțeles ca in Bucuresti exista mai multe cartiere , fiecare cu denumirea lor mai mult sau mai putin colorata. Acesta este un inceput . Mi-am propus sa dezvolt subiectul pentru ca este ceva interesant. Am sa “umflu” marterialul cu tot ce pot. Poate iese o carte. Sunt sigur ca mai sunt si altii interesati de subiect , ca si mine. Am facut si o scurta introducere  cu o mica prezentare  a “intregului” adica a istoriei BUCURESTILOR.

Costel GĂLĂȚEANU

Stiaţi despre Bucureşti ?…PE TOATE, SIGUR, NU !
1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.
3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial,  mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării  Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare  româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o  “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes.

Prima atestare documentara a Bucurestiului dateaza din secolul al XV-lea (20 septembrie 1459) si este un act prin care domnitorul Vlad Tepes confirma o donatie facuta unor mici feudali. (sursa: pmb.ro)

Rasvan Diaconescu <rasvanovidiu@yahoo.com>

Stabilirea resedintei domnesti la Bucuresti in perioada domnitorului Vlad Tepes, a avut un rol determinant in evolutia ulterioara a asezarii. Astfel, din secolul al XV-lea se inregistreaza o dublare a suprafetei orasului. Apar cartiere noi ocupate de mestesugari.

In zona numita azi Sf. Gheorghe erau cuptoarele mesterilor fierari, la Piata Unirii – Zona Coltea erau cuptoarele mesterilor olari, iar pe malurile Dambovitei se stabilesc tabacarii.
In partea de nord a Curtii Domnesti se stabilesc negustorii, cojocarii, croitorii. Principalul vad comercial si mestesugaresc devine “Ulita Mare”, strada Lipscani de azi, atestata documentar din 5 iunie 1589.

inginer CUSTUREL FLORINEL:

Denumirea străzii provine de la negustorii din Lipsca (Leipzig). În trecut a fost una dintre cele mai importante artere comerciale bucureștene. Clădirile (multe dintre ele ridicate în stil neocalsic și neobaroc în sec. XIX) au fost naționalizate în 1948, iar în anii 1980, autoritățile comuniste au dat locuințele spre folosire țiganilor care le-au adus într-o stare avansată de degradare. Degradare zonei a continuat și după 1990, iar atmosfera din trecut a dispărut astăzi aproape în totalitate. Actualmente se efectuează lucrări de restaurare a zonei, care vor mai dura însă câțiva ani, iar sub pavajul străzii lipscani au fost descoperite ruinele mai multor hanuri medievale.
Avem istorie in fiecare colt de strada,cladire sau statuie si ca tot veni vb de statui aici voi vb de Statuia lupoaicei (lupa capitolina).În anul 1906, cu ocazia celebrării a 25 de ani de la încoronarea Regelui Carol I ca domnitor al României și 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei, municipalitatea Romei a dăruit bucureștenilor o copie a celebrului monument roman „Lupa Capitolina”, care o reprezenta pe legendara lupoaică care i-ar fi alăptat pe Romulus și Remus, întemeietorii Romei. Copia din bronz a fost realizată de un sculptor grec anonim.
Inițial, statuia a fost așezată pe un piedestal din piatră, ce purta acronimul SPQR (Senatus Populus Que Romanus, Senatul și Poporul Roman), ea fiind amplasată mai întâi în incinta “Arenelor Romane” din “Parcul Carol I” (la 7 septembrie 1906), apoi (în 1908) în Piața Sfântul Gheorghe (care atunci se numea Piața Romei). În anul 1931 a fost mutată pe Dealul Mitropoliei, în anul 1965 în mijlocul părculețului din Piața Dorobanți, iar în anul 1997 în Piața Romană, unde se găsea până în 2009.Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), denumită și Lupa romana, este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul 5 î.e.n., undeva pe valea fluviului Tibru. Originalul este păstrat în “Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio.
Statuia a fost amplasată la Roma încă din antichitate. Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălțime și 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe Romulus și Remus, întemeietorii legendari ai Romei a descris cum un fulger a lovit și deteriorat picioarele din spate ale statuii lupoaicei, urmele fulgerului putând fi văzute și astăzi.
Din secolul al XV-lea si pana la sfarsitul epocii feudale, in pofida marilor calamitati naturale si a razboaielor, orasul Bucuresti a cunoscut o continua dezvoltare economica si sociala, devenind unul din principalele centre urbane din sud-estul Europei.

Incepand cu secolul al XVIII-lea apar primele manufacturi. In 1764 este atestata documentar o manufactura de ceara. In 1766 apare “fabrica de postav de la Afumati”, apoi in 1767 fabrica de hartie de la Fundeni.
Recensamantul din 1811 consemneaza in Bucuresti 2981 de persoane care se ocupau cu mestesugurile si comertul.

Revolutia din 1821 marcheaza inceputul istoriei moderne a Bucurestiului. La inceputul secolului al XIX-lea, se poate distinge o structura socio-profesionala: mestesugari, negustori, slujbasi in aparatul administrativ, clerici, boieri si slujitori.
Dupa un recensamant din anul 1807, in Bucuresti erau 3523 de pravalii, iar mai tarziu, in anul 1820, sunt consemnate peste 200 de cladiri publice, mai multe piete si gradini publice.
In anul 1830 se infiinteaza “Sfatul Orasenesc” (Administratia Publica Locala de azi) si orasul este impartit in cinci zone (sectoare), iar in 1846 este elaborat de primarie, primul Plan de Cadastru al Bucurestiului.
Prin proclamarea independentei de stat in 1877, Bucurestiul devine capitala Romaniei si, incepand cu aceasta data, cunoaste o puternica dezvoltare economico-sociala. Astfel, recensamantul de la 1878 consemneaza existenta in oras a doua turnatorii de fonta, doua intreprinderi de obiecte mecanice, 30 de tabacarii si 100 de mori, din care 12 erau antrenate de energia aburului.

In anul 1869 este inaugurata prima linie de cale ferata Bucuresti – Giurgiu, iar in 1870 este pusa in functiune linia ferata Bucuresti – Ploiesti – Galati – Roman.
Prima gara construita a fost Bucuresti – Filaret (1869), iar apoi s-a construit gara Targoviste (1870), care ulterior a fost denumita Gara de Nord.

Bucurestiul a constituit in aceasta perioada si principalul centru comercial al tarii, primele institutii aparand in Capitala: Camera de Comert si Industrie (1858), Bursa de Valori Bucuresti (1881), Banca Nationala a Romaniei (1858). Sfarsitul secolului al XIX-lea marcheaza dezvoltarea relatiilor capitaliste si realizarea unui sistem bancar prin aparitia unor banci noi: Marmorosch Bank, Banca Generala a Romaniei, Banca de Scont, Banca Romaneasca
Tot in aceasta perioada s-au facut lucrari de rectificare si adancire a albiei raului Dambovita, lucrari pentru alimentarea cu apa potabila a Capitalei prin filtrarea apei Dambovitei. In 1882 a fost inaugurat iluminatul public electric, iar in 1892 a fost construita uzina electrica Grozavesti. Punerea in functiune a uzinei electrice Filaret (1908) a facut posibila in 1894 inaugurarea primei linii de tramvai electric in oras.

Cea mai prospera perioada a Bucurestiului, ca si a intregii tari, a fost perioada interbelica. Devenind capitala statului national unitar roman, Bucurestiul continua sa fie in perioada interbelica principalul centru industrial, comercial si financiar al Romaniei. Procesul de industrializare in aceasta perioada se intensifica, Bucurestiul concentrand in 1938 aproximativ 17% din numarul total de intreprinderi cu pondere importanta in economia tarii, acoperind intreaga gama a industriilor din acea perioada.
Sectorul de stat era reprezentat in aceasta perioada de intreprinderile: Grivita, Pirotehnica Armatei, Societatea Comunala de alimentare cu lapte a Bucurestiului, Abatorul, Atelierul S.T.B. si fabricile de gheata.

In anul 1921 s-a dat in folosinta aeroportul Baneasa, iar in 1931 se infiinteaza Societatea de Transport Aerian “SARTA”, care in 1933 se transforma in “Liniile Aeriene Romane” (LARS) si apartineau statului.
In 1933 se inaugureaza actualul Palat al Telefoanelor, prima centrala telefonica automata functionand inca din 1927.
Apar banci noi: Banca Chrissoveloni (1920), Banca Comerciala Italiana si Banca franco-romana (1921).
Dupa planul de sistematizare din februarie 1926, Bucurestiul a fost impartit din punct de vedere administrativ, intr-o zona centrala si o zona periferica . Zona centrala avea patru sectoare , fiecare dintre ele avand un consiliu local. Zona periferica a fost constituita din restul teritoriului pana la limita forturilor. Comunele cuprinse in ceasta zona au primit statutul de comunitati suburbane. Interesele generale ale orasului si ale comunelor suburbane erau administrate de Consiliul General, format din 36 consilieri alesi, 24 consilieri numiti si pana la 7 consilieri cooptati. Conducerea administratiei era asigurata de Primarul General, ales de consiliu.
Intre anii 1918-1940, Bucurestiul a avut zece primari, unii dintre ei jucand un rol important: Emil Costinescu, Anibal Teodorescu, Dem I. Dobrescu, Alex. Donescu.
Intrarea Romaniei in razboi, in anul 1941, aduce Bucurestiului o perioada grea, bombardamentele trupelor aliate provocand distrugeri multor cladiri, unele de importanta istorica, altele obiective industriale.

Instaurarea dupa al doilea Razboi Mondial “puterii populare” creeaza conditiile aparitiei dictaturii comuniste care s-a mentinut pana in decembrie 1989. Pentru o perioada de aproape 50 de ani, democratia si economia de piata au disparut in Romania.   Multe din metodele aplicate atat in domeniul economic, cat si social au fost imprumutate de la fosta Uniune Sovietica, netinandu-se cont de specificul tarii si al Capitalei. Prin nationalizarea principalelor ramuri industriale, regimul comunist si-a oferit mijloacele pentru a reconstrui si dezvolta orasul.

In acesti 50 de ani au fost construite, totusi, multe unitati industriale noi, blocuri de apartamente si multe edificii cu caracter socio-cultural. Au aparut “gigantii industriali” si miile de apartamente “tip cutie de chibrituri”.

Un rol deosebit in aceasta perioada in economia orasului, l-a avut industria de constructii-montaj, numarul de salariati crescand de la 39.700 in 1950 la peste 97.000 in 1983.
Avand in vedere ca pana in 1950, principalele ramuri industriale dezvoltate in Bucuresti, erau industria usoara si alimentara (57.9%), industria chimica (24.1%),in 1982, chimia reprezenta 55 % din totalul structurii industriale. Ritmul mediu anual de crestere al sectorului industrial a fost enorm si a implicat costuri uriase, asigurand astfel suprematia capitalei din punct de vedere al productiei.
Pe langa intreprinderile nationalizate in 1948 (Lemaitre devenit Timpuri Noi, Malaxa devenit 23 August) , au fost infiintate noi intreprinderi (Policolor, Autobuzul, Danubiana, CIL Pipera). Un rol foarte important in dezvoltarea economica a orasului l-au jucat constructiile.
Evenimentele din decembrie 1989 aduc modificari profunde in economia Capitalei, atat din punct de vedere structural (descentralizarea si forma proprietatii) cat si al dinamicii sale.
In 1993, trei ani dupa caderea regimului comunist (1989), in Bucuresti se concentrau 12.7% din populatia activa a tarii cuprinzand 385 societati mijlocii cu o medie de 1000 angajati. Societatile cu mai mult de 5000 de salariati reprezentau la acel moment numai 1.8% din total.
Pe langa crearea marilor platforme industriale inainte de 1989, numarul blocurilor de locuinte a crescut astfel incat, daca intre 1945 – 1964 au fost construite 80641 apartamente, numarul acestora a crescut la 446100 apartamente intre anii 1965 si 1984. S-au format noi cartiere ca: Titan – Balta Alba cu 90000 apartamente, Drumul Taberei cu 63000 apartamente, Berceni cu 70000 apartamente, Militari cu 40000 apartamente.
Bucuresti este principalul centru politico – administrativ al tarii, aici aflandu-se presedentia, parlamentul, guvernul, sediile centrale ale celor mai multe partide politice, institutii culturale si de invatamant, institutii financiare, comerciale, banci.

Recensamantul din 1992 (trei ani de la caderea comunismului) inregistra in Bucuresti un numar de 109194 blocuri ,760751 apartamente si un total de 1803635 camere, ceea ce inseamna o suprafata de peste 46.1 milioane metri patrati de locuinta (34.3 metri patrati pe apartament).

2.Cartiere din Bucuresti si istoricul denumirii lor

Balta AlbaAici se afla o groapa , unde , in vremea lui Caragea,  erau adusi mortii de ciuma si stropiti cu var nestins.  Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

Baneasa – Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.
Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu se stie  daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au stabilit de tot pe aceste locuri, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au facut o halta.

Cititorul nostru  care semneaza “saptemai” este de parere ca, mai degraba , denumirea vine de la cuvantul” berc”
care inseamna ori dumbrava (origine mai probabila) sau fara coada (se foloseste si in cazul oilor).

In DEX,

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj.

1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă.

2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf,fără țugui, teșit. – Et. nec.

sau

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj.

1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă.

2. (Despre căciuli, la f.) Fără vârf; teșită.

sau berc (beárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp.brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb.bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol.bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat.*brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).

sau

berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb.,cr. berak.

Dupa cum vezi “saptemai ne-am conformat!! Multumesc!

Colentina – Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la “colea-n-tină” (sau in noroi) – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi batut pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si “Olintina”.

Cotroceni Numele vine de la dealul cu acelasi nume care,la randul sau isi trage numele de la expresia  “a cotroci”, “cei care “cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna “a cotrobai”, “a scotoci”, “a scormoni”.Probabil ca acest deal era “scormonit in diferite scopuri(de ce nu de catre cautatorii de comori).

inginer FLORINEL CUSTUREL:

Palatul Cotroceni:

-Conform actelor x se stie ca În anul 1679 Șerban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o mănăstire. Biserica și anexele mănăstirești au fost ridicate în decurs de doi ani. Opera lui Șerban Cantacuzino a fost continuată de Constantin Brâncoveanu, care a poposit adeseori la mănăstire. În 1862 Alexandru Ioan Cuza a hotărât să utilizeze Mănăstirea Cotroceni ca reședință domnească de vară. Carol I al României primește ca reședință de vară vechile case domnești de la Cotroceni. Hotărăște să construiască în incinta mănăstirii un palat, în folosința moștenitorilor coroanei, care să-i servească drept reședință oficială în București. Planurile edificiului au fost realizate de arhitectul francez Paul Gottereau în stil clasic venețian,tot acest Paul a facut si Palatul C.E.C. in fine sa revenim la ale noastre.
În mai 1883 se deschide Guvernul cu un credit de 1 700 000 de lei pentru dărâmarea vechilor case domnești și construirea palatului de la Cotroceni. Construcția a început în anul 1888. Mai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordică în stil național romantic, adăugând o sală mare, cu o terasă deasupra și două foișoare cu coloane, dintre care unul era replica faimosului foișor de la mânăstirea Hurez.[1] Principesa Maria și principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în martie 1896.
Nu se stie prea bine din acele acte fiind vechi si deteriorate insa aici am dat cu parerea ca ar fi anul 1976 cand Palatul Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor. Fiind avariat în timpul cutremurului din 1977, lucrările de restaurare au durat aproximativ 10 ani, fiind coordonate de arhitectul Nicolae Vlădescu.
În anul 1984, la ordinul președintelui Nicolae Ceaușescu a fost demolată biserica mănăstirii, ridicată de Șerban Cantacuzino.
Atat am aflat din istoria Palatului Cotroceni care in vremea lui Cantacuzino era o padure imensa acolo iar azi vedem ce si unde s-a ajuns. Sper sa iti placa astea Galateanule ca sa vezi si tu ca se poate sa afli daca  vrei sa scoti banii grei din buzunare bine inteles. Eu nu am dat banii astia am ramas dezamagit ca si tine de primarii si altele insa cu ajutor de la alte persoane care la randul lor au persoane importante aplasate unde trebuie se poate sa vezi aceste acte chiar si pentru  4 ore. Ei vroiau 10 min dar am rezolvat am citit in aceste 4 ore de mi-a venit rau si am facut un mic jurnal cu aceste informatii.
O zi buna si alta data am sa iti mai spun despre Lipscani,Blanari,etc

Crangasi – Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei – un crang. Aici traiau, normal, crangasii. O parte din cartierul Crangasi si numea Grant si provine de la Effingham Grant, care a fost secretarul consulatului britanic de la Bucuresti pe la 1850. S-a casatorit cu Zoe Golescu, nepoata mostenitoare a boierului Dinicu Golescu. Cel pe mosia caruia a fost construita Gara de Nord sau Targoviste cum s-a numit la inceput. Podul Grant tot dupa acest diplomat britanic  a fost denumit.

Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris

Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si “Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul Lupestilor o biserica (Spirea Veche)

Dristor – vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in timpul campaniei din anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) “Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul .
Floreasca - dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii

Ghencea -Denumirea  vine din limba turca. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.Cu totii stim ca pe acest bulevard exista si Cimitirul Turcesc loc de pelerinaj aproape obligatoriu pentru toate delegatiile turcesti care sosesc in Romania.

Giulesti –Cartierul Giulesti a fost denumit ori dupa intemeietorul lui, ori dupa unul din stapanii lui, Giulea. De asemenea, prin 1785 exista si un helesteu numit Julesti.

Lipscani – din slava – Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest “loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – In secolul 19 aici era zona de instructie militara si nu numai.  si o garnizoana.  Aici se infiintase un adevarat cartier pentru cadrele cu grad mai mic ale armatei. Tot aici erau campurile de instructie, atelierele armatei, pirotehnia…

APACA – o denumire pe care o stiu toti bucurestenii , vine de la Atelierele de Productie Armament si Confectiuni ale Armatei. O vreme a functionat aici “Pirotehnia Armatei”

Pantelimon - isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca “pan” inseamna “tot” si “éléïmon” inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Salajan – Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan, fost ministru al fortelor armate prin 1960.A adus  mici “imbunatatiri” vietii grele a ofiterilor si subofiterilor din Armata ca ,de exemplu , introducerea Ordinului 50 (acordarea unor compensatii de hrana in natura-diferite produse alimentare).

Titan – isi ia numele de la fabrica de ciment “Titan” construita la inceputul secolului XX, mai precis in 1912.

Viilor – denumirea cartierului ar proveni de la faptul ca era multa vita de vie in acea zona, distrusa insa de filoxera in anii 1870.
Vitan - De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: “În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşciunea”

inginer Florinel Custurel:

Palatul Justitiei

Cu totii trecem pe langa el, in drumul nostru din sau inspre Piata Unirii. Pe Splaiul Independentei se gaseste una din cladirile-simbol ale Bucurestilor si totodata un exponent al modernizarii galopante a tarii de la finele veacului al 19-lea – Palatul Justitiei.
In Bucuresti exista deja un „Tribunal”, al carui sediu era un conac mai aratos de pe malul Dambovitei, la acea vreme, inca neregularizata. Era perioada in care raul curgea chiar pe langa zidurile Hanului lui Manuc, fatada dinspre Piata Mare (Unirii). Cladirea Judecatoriei se afla acolo unde Podul Calicilor (ulterior Podul Rahova, locul de unde incepea Calea Rahovei – astazi disparut) traversa Dambovita. Locul era central, langa principala piata de desfacere si langa ceea ce este astazi Centrul Istoric. Cum deja vechea Curte Judecatoreasca devenise necorespunzatoare pentru un Regat tanar cum era Romania, Regele Carol I a luat decizia de a construi un Palat demn de o Capitala regala. Decizia a venit oarecum si dupa prima regularizare a Dambovitei, cand cursul apei a fost modificat. Zis si facut, vechiul sediu a fost demolat si s-au demarat lucrarile de constructie pentru viitorul Palat al Justitiei in 1890. Regele l-a desemnat pe arhitectul Albert Ballu pentru a alcatui planurile pentru exteriorul cladirii. Stilul ales a fost cel al eclectismului francez – Renaissance, intrucat arhitectul Ballu concepuse si Palais de Justice din Paris.
Fatada principala se remarca prin ornamentele bogate: exista 6 statui alegorice asezate in nise speciale, care decoreaza pilastrii. Statuile reprezinta, in ordine, Legea, Dreptatea, Justitia, Adevarul, Forta si Prudenta.Alte doua strajuiesc ceasul din varful partii centrale. Toate sunt opera fratilor Carol si Frederic Storck, fiii celebrului sculptor de origine germana Karl Storck. De interioare s-a ocupat marele arhitect roman Ion Mincu, care a conceput sali de sedinta si birouri, precum si doua scari monumentale din marmura. De departe, cea mai interesanta incapere sala este Sala Pasilor Pierduti. La subsol, se gasesc arhivele si salile de arest.
Gata cu istoria copii ca deja mi se face rau de la atata scris restul va las pe voi sa cautati pt a va cultiva

CALEA VICTORIEI

Calea Victoriei nu stiu cat am sa ma abtin sa nu spun si despre cladiri pt ca ele formeaza calea victoriei si alte date .
Bun am sa incep

Multi mergem zilnic ori foarte des pe Calea Victoriei. Putini insa stiu povestea numelui uneia dintre strazile principale si printre cele mai importante din Bucuresti.Calea Victoriei este una din cele mai vechi artere ale Bucurestiului. Inainte de perioada in care a domnit Constantin Brancoveanu, strada nu facea parte din Bucuresti, numele ei fiind Drumul Brasovului si era formata doar din bucata dintre Cercul Militar si Piata Victoriei. Portiunea cuprinsa intre Piata Natiunilor Unite (fosta Piata Senatului) si bulevardul Regina Elisabeta era cunoscuta în acea vreme sub numele de Ulita Mare spre Sarindar pentru ca ducea catre biserica Sarindar (astazi, Cercul Militar Naţional). Drumul, rezultat din unirea Drumul Brasovului cu Ulita Mare spre Sarindar, a fost deschis in anul 1692, de catre domnitorul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, sub numele de Podul Mogosoaiei. Ulita nou formata era pavata cu trunchiuri de copaci. Strazilor astfel pavate li se spunea poduri, motiv pentru care si noua cale primeste denumirea de „Pod”, Podul Mogoşoaiei.Noua strada a fost construita pentru a asigura o cale de legatura intre mosia voievodului, Mogosoaia si palatul domnesc, amplasat in apropierea Curtii Vechi. Capul Podului si bariera erau in Piata Victoriei de astazi.Artera devine drumul principal al capitalei, de-a lungul ei construindu-se case boiereşti, biserici, hanuri, hoteluri, pravalii, magazine de lux, cafenele si institutii de stat. La inceputul secolului al XVIII-lea, strada era luminata cu „somoioage imbibate cu pacura sau rasina”, in timpul domnitorului Grigore Ghica se paveaza cu piatra iar în 1882 au aparut primele instalatii electrice din Bucuresti, in fata Palatului Regal de pe Calea Victoriei. Desi constructiile ridicate pe aceasta strada au aparut de-a lungul timpului, inegale ca marime si cu stiluri diferite, creeza un tot mai putin fericit din punct de vedere urbanistic si arhitectonic, artera devine din ce in ce mai importanta pentru Bucuresti incepand din secolul al XIX cand devine strada domneasca.
Dupa ce la 8 octombrie 1878, armata romana isi face intrarea triumfala în Capitala, in urma victoriei din Razboiul de Independenţta, Podul Mogosoaiei primeste numele de Calea Victoriei, nume pastrat pana in prezent. Incepand sa se construiasca, hanuri, case boieresti, biserici, cafenele, cofetarii, hoteluri, institutii, Calea Victoriei devine nucleul Bucurestiului, si locul unde se perindau cei mai instariti oameni din oras, majoritatea vizitatorilor straini, tot ce inseamna inalta societate.
Timp de multa vreme este principala artera a Bucurestiului. Inceputurile Podului Mogosoaiei, sau Calea Victoriei, cum se numeste din secolul XIX, se pierd undeva prin anii 1600.Pe Calea Victoriei s-au ridicat de-a lungul timpului edificii ce se gasesc in mare parte si astazi, si reprezinta zona de arhitectura veche a Bucurestiului, care in mare parte i-a dat pseudonimul de “Micul Paris”. Pintre aceastea se numara.
-Muzeul National de Istorie a Romaniei
-Grand Hotel du Boulevard
-Sediul central CEC.etc.

Prin asta am vrut sa explic ca o strada sau un cartier nu ar avea un nume si nu ar fi existat dc nu se facea o c-tie,sau dc nu sar fi defrisat o padure,sau o statuie dc nu ar fi fost montata,planul cadastral dc nu ar fii nimic nu ar exista si nu ai afla ce si cum era zona respectiva si normal dc nu aveam domnitori si printi ale acelor vremuri ma gandesc am fii evoluat sa ajungem aici bucurestiul ar m-ai fi existat dc nu erau toate astea si altele care nu le-am zis ca lista ar fii mare.

Eu zic ca dc nu era Brancoveanu ,Ghica,Carol,Alexandru ioan Cuza,Cantacuzino si altii Plus arhitecti,ing,etc care au facut ceva in vremea madatului lor nu ajungeam aici dc Ghica nu continua ce a facut brancoveanu sa puna piatra cubica,sa lumineze cu carpe in rasina cu ulei si altele credeti ca/Carol si Cuza ar mai fii facut ceva.

Si numele de micul paris de unde credeti ca vine de la strada frumoasa sau piatra cubica nu de la evolutia locului de la o balta de noroi la o casa monumentala.hanuri,strazi,trasuri,conace,curent electric ,primul tramvai etc am sa va insir cate ceva chiar acum sa avem cu toti o idee ce era bucurestiul si ce este acum si ce a fost in sec 19-20 secol in care dc as avea o masina a timpului acolo m-as duce.

Se stie ca:::In 1882 – Este instalat sistemul de iluminare electrica, prima oara la Palatul Regal, apoi la Teatrul National si in gradina publica Cismigiu.
-In 1895 – Concomitent isi deschid portile doua edificii monumentale, Palatul Justitiei – pe malul Dambovitei, iar Ministerul de Agricultura si Domenii – in vecinatatea Spitalului Coltea.
-In 1896 – O linie de tramvai electrica este inaugurata de la Obor la bulevardul Cotroceni. Este deschis primul cinema.
-In 1900: La finele acestui an, se da in fuctiune Palatul Postelor, fiind azi Muzeul National de Istorie a României
-In 1925: Se inaugureaza prima linie de autobuz intre Bariera Calarasi – Piata Sfantu Gheorghe
-In 1935 – 1936: Din beton armat si granit se face Arcul de Triumf construit initial din lemn si stuc in anul 1922. Monumentul (inalt de 27 m) este dedicat victoriei armatelor române in primul razboi mondial.
-In 1965: Pe Calea Victoriei, o sala de cinematograf este transformata si devine Teatrul Tandarica.
-In 1967: Dupa incetarea din viata a poetului Tudor Arghezi, casa din strada Martisor devine Muzeul Memorial “Tudor Arghezi
-In 1977: Se deschide Magazinul Universal “Bucur-Obor”, pe vremea aceea fiind cel mai complex comercial al tarii

Va multumesc pt ca mi-ati dat voi sa postez ceva din informatiile mele si sper ca v-am ajutat cu ceva.
Va multumesc,
Va doresc sa aveti o seara cat mai placuta dupa ce cititi ce am scris:)).
Cu stima pt D-nl Costel Galateanu


Bibliografie :

http://blogul-anonim.blogspot.com/2009/10/denumirile-cartierelor-din-bucuresti.html

http://syneiter.wordpress.com/2010/04/25/istoria-cartierelor/#comment-213

http://despre-romania.bucharest-guide.ro/istorie.htm

ştiaţi despre Bucureşti?…

1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.
3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial,  mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării  Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

About these ads
19 comments
    • Cristi IARTA-MA!Abia acum am observat ca mi-ai scris!Sunt onorat!Multumesc pentru apreciere!

  1. dan said:

    totusi cred ca denumirea de Berceni vine de la cuvantul berc.
    care inseamna ori dumbrava (origine mai probabila) sau fara coada (se foloseste si in cazul oilor).
    iar numele zonei a fost dat de locuitorii ei, bercenii.

    • Salut saptemai!(probabil ca tii cu STEAUA pentru ca sapte mai este o zi istorica in viata acestui club.La mine in familie ne mai leaga ceva de aceasta zi : este ziua sotiei mele. Putinele surse bibliografice pe care le-am intalnit si dupa care am cautat vreo trei luni asa cum am scris si in articol dau ca origine cea pe care am consemnat-o.Cum niciodata nu am pretins ca detin adevarul absolut, nu resping si consider ca poate fi si aceasta o varianta posibila pe care cred ca imi dai voie sa o consemnez in text ca varianta posibila. Multumesc pentru sugestie pe care , asa cum am amintit anterior o adoptam. Multa sanatate!

  2. Morariu Ioan said:

    Numele cartierului Berceni isi are radacina in cuvintul berc=padurice/dumbrava. Berc/barc este un regionalism practicat si azi in unele zone (exemplu Marginimea Sibiului). Numele Bercsenyi este varianta maghiara a numelui Berceanu care este sinonim cu Padureanu sau Dumbraveanu. O serie de denumiri (toponime) legate de zona capitatlei au rezonanta in zona oierilor din Marginime, nu intamplator se spune ca un cioban Bucur a intemeiat Bucurestiul. Tot in Marginime se gasesc foarte multe familii purtand numele Straulea(Straulesti), Bucur(Bucuresti), Iancu (P-ta Iancului), Ban (Baneasa), Mogos (Mogosoaia), etc.

    • Morariu Ioan said:

      Adaug si faptul ca asocierea cuvantului “berc” cu “rasa de oi tigaie”, este gresita pentru ca, in limbajul crescatorilor de oi, oile tigai sunt denumite “birci” nu “berci”. Deci sa nu luam ca litera de lege tot ce scrie in DEX.

  3. ALTE SEMNALE PRIMITE DE LA CITITORI
    Disi Nazgodineanu

    *Balta Alba*- Daca am inteles eu bine, aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

    *Baneasa*- Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

    *Berceni*- Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

    *Colentina*- Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui
    Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la “colea-n-tină” – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si “Olintina”

    *Cotroceni*- Numele ii vine de la “a cotroci”, “cei care “cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna “a cotrobai”, “a scotoci”, “a scormoni”.

    *Crangasi*- Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei – un crang. Aici traiau, normal, crangasii.

    *Dealul Spirii*- Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si “Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche)

    *Dristor*- Numele vine de la Silistra care-i mai zice si Dârstor sau Dristor. Intre razboaie prin locul care inainte se chemase “Gura Lupului” trecea drumul ce pleca de la sud de Bucuresti si tinea pana la Silistra: Drumul Dristorului (Diristorul si Kaliacra – provincii romanesti la sud de Dunare).

    *Drumul Taberei*- Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.

    *Ferentari*- paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) “Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. N-am
    aflat insa care-i legatura.

    *Floreasca*- dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii

    *Ghencea*- Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei

    *Giulesti*– O proprietate boiereasca: a Julestilor

    *Lipscani*- din slava – Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest “loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

    *Militari*- In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici “Pirotehnia Armatei”

    *Pantelimon*- isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca “pan” inseamna “tot” si “éléïmon” inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

    *Rahova*- Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta:
    Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei,
    Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

    *Salajan*- Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

    *Titan*- isi ia numele de la fabrica de ciment “Titan” construita la inceputul secolului XX

    *Vitan*- De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: “În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşciunea”

  4. Dragusin Ionel said:

    La o simplă căutare pe “goagle”, dai de mii de postări cum că Berceni vine de la contele Miklós Bercsényi, care s-ar fi stabilit la sud de București, împreună cu o ceată de curuți (kuruc = haiduc în maghiară), după eșecul revoltei anthabsburgice, conduse de Francisc Rákóczi al II-lea, care a avut loc 1703 – 1711.
    Ei bine, după îndelungi „săpături”, am constat că istoria numelui cartierului Berceni e o mare gogomănie, nu știu de cine scornită. De ce? Păi prinipalul argument este că la sfârșitul secolului al XVI-lea, mai precis anul 1598, apare prima atestare documentară a comunei Berceni. Ori Răscoala lui Rákóczi sau Războiul Curuților, cum mai este cunoscută revolta antihabsburgică, a început în anul 1703, adică după 105 ani de la apariția în documente oficiale ale numelui Berceni (!!!) și s-a încheiat la 1711!

  5. in_kautare said:

    multumesc! o lectie placuta de istorie.

    • Sunteti dragut/a.In primul rand am , vrut sa stiu eu. Si totul a inceut de la Bd.GHENCEA! Cine a fost ghencea ? Mai apoi…….

  6. cristian said:

    bravo felicitari….desi eu unul fiind pasionat de istoria bucurestiului si stiam multe totusi meriti felicitari cu unele fffff mici exceptii fara suparare asa dori o adresa de mail sau ceva un fel de colaborare poate cine stie in viitor..eu am tot felul de pareri scriu ff multe eseuri legate de bucuresti de ce sa intampla in tara asta si nu numai….daca se poate sa ma ajuti cu o postare sau ceva de genul as fi incantat sa am o colaborare cu persoane ca tine sau dvs (nu stiu varsta)

    • Domnule CRISTIAN(îmi place acest mod de adresare pentru ca îl detest pe cel american),
      Ma bucur ca v-a plăcut ceea ce postez. Bineînțeles ca nu ma supăr dacă mi se atrage atenția asupra ceea ce nu este în regula .Pentru ca totul sa fie OK , sunt adeptul dialogului .In măsura în care voi fi in stare, va stau “la dispoziție” .Legat de vârstă , eu am 57. Adresa mea de mail o găsiți aici sub numele meu asa cum este trecuta si a dumneavoastră.Alte câteva lucruri despre mine găsiți aici
      http://cugiralba.wordpress.com/about/
      Aștept sa….. “ne citim”!
      Toate bune!

  7. kerkel-it said:

    Buna seara domnilor! Apreciez tare mult munca dvs.(costel & florin – pt ca am citit si cealalta pagina). Tin sa va multumesc pt. informatiile insirate pt. toti cei interesati sa afle despre locul unde ne-am nascut,am crescut si (uni dintre noi vrem sa) murim. Cu toate astea tin sa fac si eu o mica complectare despre Bucuresti din diferite carti si reviste si povestiri de la un batran. Poate veti cerceta si voi si veti descoperi daca ce am aflat si eu este adevarat…. Stiu ca in locul unde ete astazi palatul telefoanelor pe Cale Victoriei pe la 1850 +- s-a aflat terasa Gradia Otetelesanilor unde se serve bere la halba. pe scaunele acelei terase a stat si Eminescu si a scris, Alecsandri a tocit si el scaunele, N.Balcescu si ai lui au avut cateva intruniri pe acolo si alti contemporani ai lor(sper ca nu e pleonasm). Chiar si vestita Coana Mita isi racola clienti pe acolo cu ale ei curtezane. M-am mirat ca nu ati amintin nici unul din voi de acest locas de istoriI al Bucurestiului. Daca informatiile mele sunt bune presupun ca le veti folosii pt. completarea istoriei Bucurestiului. Daca nu va rog sa nu le luati in seama. Cu stima si respect pt. efortul vostru Kerkel-it. (garantez pt. locatie)

    • Buna seara și bine ați venit pe blogul” Cugir, amintiri din viitor “!
      Cu scuzele de rigoare ca nu pot sa va nominalizez pentru ca ambele acronime utilizate de dumneavoastră nu pot fi folosite în acest scop!Eu unul sunt foarte bucuros ca ați dorit sa amintiți despre un loc încărcat de istorie al BUCUREȘTILOR.Mica incursiune prin numele străzilor si cartierelor BUCUREȘTIULUI este bineînțeles incompleta !De aceea ,fiecare informație sau corecție este valoroasa și binevenita.Despre OTETELIȘANU am auzit de buna seama.Pentru ca opera lui CARAGIALE chiar face referire la acest loc!Am auzit și despre COANA MITA “biciclista” SI I-AM DEDICAT CHIAR UN ARTICOL!Daca mai aveți astfel de informații și chiar descrise cu un mult mai multe amanunte , va rugam sa ni le încredințați.Pentru ca asta da culoare mai aprinsa unei povestiri.Iar bătrânii despre care făceați și dumneavoastră referire , sunt tot mai putini.Unii de bătrânețe , alții datorita “traiului bun”……Dar sa ma opresc aici și sa nu intru în politica! Inca odată mulțumesc și …bun venit!

  8. E aproape sigur: Cotroceni vine de la a “cotroci”, fiindcă săptămîni, poate chiar luni nişte ceauşi, potere au cotrocit codrul să-l afle pe un beizadE, ascuns acolo din pricini de alcov… Scăpat teafăr, insul este chiar întemeietorul palatului!

    • Si acum avem unul ascuns acolo! Asta este ascuns acolo din alte pricini! Ca dacă îl află poporul, e vai și amar de el!

  9. florian stefanescu said:

    felicitari pentru munca depusa si multe multumiri.Inconditiile cand parca nam uitat istoria nemului este f.necesara aducerea aminte a trecutlui nostru ,mai bun sau mai rau ,dar care ne apartine,Inca odata multe multumiri si satraiti mult cu sanatate si dragoste de neam si tara.

    • Aceleași urări de bine dumneavoastră și celor dragi dumneavoastră. Domnule Ștefănescu, va aștept oricând cu materiale care considerați ca interesează si pe ceilalți , dacă se poate dr sorgintea celor pe care le-ați remarcat pe acest blog/Sărbători fericite!

  10. Gabriel Popescu said:

    Buna ziua,

    Am observat ca sunteti un bun cunoscator al istoriei Bucurestiului. Ma puteti ajuta sa aflu cum se numea inainte actuala Sosea Bucuresti – Ploiesti (cred ca inainte de 1949)? La podul Baneasa, se afla un restaurant al bunicului meu,dar din pacate nu ii cunosc numele. Acesta a fost nationalizat (nu stiu exact in ce an) si cunoscut sub denumirea de “La pod” sau “Litere de aur”. In acelasi loc, dupa demolarea sa si construirea blocului prin ~1980, la actualul numar 10 pe Sos. Bucuresti-Ploiesti s-a reconstruit un restaurant sub numele “Restaurant Voievodal Baneasa”.

    Multumesc anticipat.

    Gabriel Popescu
    gabrielpopescu76@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 68 other followers

%d bloggers like this: